„Un război sau orice fel de cataclism trebuie întâmpinat cu multă credință și fără disperare, pentru că Dumnezeu este Cel ce trimite asupra omenirii, spre îndreptarea noastră, astfel de încercări. Printr-un război, Dumnezeu vrea să oprească răutatea mai-marilor lumii, ce se împotrivesc Creatorului și să aducă spre pocăință pe cei ce s-au îndepărtat de El, prin multitudinea patimilor sau să curețe ca aurul în topitoare sufletele celor aleși.
Dumnezeu, din dragostea Sa, atunci când vede că nicio metodă de îndreptare nu mai funcționează, îngăduie războaie și nenorociri.
Când vor lipsi sfinții și povățuitorii duhovnicești, Dumnezeu va trimite o altă prigoană ca astfel, prin suferința Crucii, să ne sfințim și omenirea să câștige noi sfinți și îndreptători de suflete.
Întotdeauna pocăința noastră, atât pentru noi înșine, cât și pentru întreaga omenire, poate să Îl milostivească pe Dumnezeu și să ne dea putere să înfruntăm orice necaz cu răbdare și fără panică.
Sunt vremuri foarte grele
Spre deosebire de alte vremuri, va îngădui Dumnezeu vrăjmașului să se atingă și de suflet; va fi mai mult o prigoană psihologică și nu vă veți putea ascunde nici în crăpăturile pământului. Nu este ușor, sunt vremuri foarte grele. … Dar Dumnezeu, prin această cruce, în care ne vom simți parcă părăsiți, ne va curăța sufletele și ne va da forță și har mai mult chiar și decât creștinilor din primele veacuri. Dumnezeu suferă cu noi, în chip nevăzut și ne va mângâia cu Harul Său.
În prigoană și în suferință Dumnezeu mi-a dat cel mai mult Har. Și acea bucurie și fericire lăuntrică nu se compară cu nicio fericire pământească. Pentru mine prigoana a fost mai dulce decât libertatea și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru suferință.
Tot la fel și vouă, o să vă trimită Dumnezeu puterea și harul să biruiți ispitele, cum nu vă așteptați. Credeți și rugați-vă Maicii Domnului să va ia sub sfântul ei Acoperământ. Recomand creștinilor să citească în fiecare zi Acatistul Acoperământului Maicii Domnului. Dar, în general, orice fel de rugăciune poate ajuta, cu precădere rugăciunile scurte, cum este rugăciunea lui Iisus: Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine, păcătosul sau Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne și orice rugăciune din inimă. Rugăciunea din inimă ne va da multă putere.
Dumnezeu va da noi sfinți
Avem impresia că azi nu mai sunt eroi, sfinți, conducători puternici care să ne coordoneze și pe care îi urmăm. Dar Dumnezeu va face din aceștia mici, oameni mari și se va naște o generație de oameni foarte capabili și cu frică de Dumnezeu.
Eu mă gândesc la Domnul care a zis – Nu vă gândiți ce veți răspunde celor mai mari că Duhul lui Dumnezeu vă va da cuvânt. Așa e și aici, noi suntem cu harul lui Hristos care ne întărește. Păi, ce, mergeau uriași în fața lui Dioclețian? Niște prăpădiți de creștini îi întorceau în cuvânt, de nu le putea sta nimeni împotrivă. Îi fi tu împărat, dar eu am pe Împăratul Hristos, care-i și peste tine. Și până la urmă îi convingeau și pe ei.
Puneți mâna pe Biblie, luați viețile sfinților model. Prin cei slabi se dovedește puterea harului lui Dumnezeu, nu prin cei tari.
Creștinul n-are de ce să se teamă, dacă are pe Mântuitorul Hristos lângă el, Stăpân și Împărat. Mergeți cu El înainte și nu vă temeți de ce vă vor spune vouă, nu vă temeți deloc! Al Domnului este pământul și stăpânirea Lui. Și noi suntem creștini, a noastră-i toată împărăția și asta de pe pământ și cealaltă. Cu asta ne pregătim pentru cealaltă. Cum spune psalmistul: Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi. Dacă El mă paște, ce mă mai tem eu că n-o să am de mâncare mâine. Dă Dumnezeu la fiecare.
Să fim uniți! Unitatea și dragostea dintre voi va putea face mari minuni. Să nu ne dispersăm, să nu ne lepădăm, să nu trădăm, să nu ne batjocorim, într-un cuvânt! Și așa vom putea înfrunta primejdia cu o oarecare seninătate”.
(Extras din ultimul volum „Ne vorbește Părintele Justin” via Atitudini)
