În cazul în care președintele demisionar al Bulgariei, Rumen Radev, ar cîștiga cu un nou partid alegerile anticipate din aprilie, UE ar putea decide anularea scrutinului, la fel ca în România. Motivul este că Radev, cel mai popular lider bulgar, nu este un susținător necondiționat al Bruxellesului, precum leadershipul din România, arată într-o analiză ziarul economic rus Vzgliad.
”În anii operațiunii militare speciale (SVO), în Uniunea Europeană au existat doar doi președinți care au încercat să înoate împotriva curentului, cerînd negocieri cu Rusia și încetarea sprijinului pentru Ucraina: croatul Zoran Milanović și bulgarul Rumen Radev. Ei, alături de premierul Ungariei, Viktor Orbán – singurul din acest trio care deține puteri semnificative – pot spune acum, privind literalmente în ochi orice lider european: „V-am spus eu”, scrie Vzgliad.
”Niciunul dintre ei nu este rusofil, iar Orbán a fost chiar rusofob în trecut. Dar toți sunt realiști și au avertizat cu adevărat că finanțarea Kievului înseamnă prelungirea ostilităților, că Rusia va cîștiga oricum conflictul militar, că actuala politică externă a Bruxelles-ului va slăbi Uniunea Europeană și îi va spori dependența de SUA. Lucruri banale, în fond, dar pînă la un moment dat au fost glasuri care strigau în pustiu.
Avînd în vedere toate acestea, declarația lui Radev privind plecarea anticipată din funcția de președinte pare, la prima vedere, tristă: de pe „corabia nebunilor” europeni a coborît unul dintre puținii membri lucizi ai echipajului, care a încercat sincer să-și ferească țara de atragerea într-un al treilea război mondial. Dar, în realitate, demisia lui este o șansă ca numărul guvernelor lucide din Europa să crească.
Radev conduce Bulgaria de peste nouă ani, iar anul în curs este ultimul pentru el în această funcție. Însă, așa cum se întîmplă în republicile parlamentare din UE, puterea executivă în Bulgaria este exercitată de alți oameni, iar competențele-cheie aparțin guvernului. Guvernele se schimbă, în medie, o dată la șase luni – iar cu toate cele recente Radev a fost în conflict. În prezent, el este cel mai popular politician al țării.
Acum este momentul cel mai potrivit pentru a transforma această popularitate în putere reală. În loc să-și petreacă ultimul an într-o funcție lipsită de atribuții, Radev poate participa la alegeri parlamentare anticipate ca lider al unui nou partid. În caz de succes, el va deveni următorul prim-ministru.
Există, desigur, și scenarii de eșec. Sunt multe – inclusiv varianta în care rezultatele alegerilor, dacă sunt inacceptabile pentru mainstreamul de la Bruxelles, să fie pur și simplu anulate, așa cum s-a întîmplat în România.
Dar să presupunem că totul decurge în cel mai bun mod pentru Radev și Bulgaria. Atunci, în noua coaliție de guvernare (într-o formulă „dintr-o singură persoană”, în pofida popularității sale, Radev și partidul său nu vor obține 50% din voturi) ar intra socialiștii bulgari (BSP) și partidul naționalist „Renașterea”.
BSP se orienta, în anii anteriori, către un electorat rusofil și nostalgic după vremurile sovietice, iar acum adoptă o poziție de neutralitate în chestiunea rusă. „Renașterea”, cu unele rezerve, rămîne pînă astăzi rusofilă.
O asemenea coaliție ar permite Bulgariei să iasă nu doar din blocul antirus din interiorul UE, ci și din criza politică de lungă durată. Următoarele alegeri anticipate ar fi a opta rundă în cinci ani. Guvernele vin și pleacă fie pe fondul protestelor masive ale opoziției, ca în ultimul caz, fie din cauza prăbușirii unei noi versiuni de coaliție. Practica a arătat că nicio construcție de putere care poate fi alcătuită din piesele reprezentate de partidele parlamentare existente nu este viabilă. Și, se pare, au fost încercate toate(…)
Un nou partid al lui Radev ar putea, teoretic, să repornească sistemul politic, oferindu-le bulgarilor, în primul rînd, o putere stabilă și, în al doilea rînd, una care să corespundă viziunilor lor de politică externă.
Sondajele sociologice arată că bulgarii rămîn cel mai pro-rus popor din UE. Totuși, în pofida tuturor „redistribuirilor”, nu-și pot permite ceea ce au reușit ungurii, slovacii sau cehii – guverne fără excese rusofobe, deși atitudinea față de Rusia în aceste țări este mai proastă decît în Bulgaria.
Problema este că politica externă în țările UE nu este determinată de voința poporului, ci de resturile de suveranitate: în Ungaria și Cehia a mai rămas ceva din ea, iar în România și Bulgaria, probabil, nu.
De la începutul noului an, republica bulgară a trecut la euro; creșterea prețurilor care a însoțit acest pas a provocat proteste și demisia guvernului, după care Radev a luat decizia de a-și schimba statutul din președinte aflat la final de mandat în probabil viitor premier. Pînă la alegeri, el va fi sprijinit de vicepreședinte (Bulgaria este singura țară din UE cu o astfel de funcție), Iliyana Iotova – reprezentantă a BSP. Acest lucru va îngreuna munca Bruxelles-ului și a forțelor loiale lui în a i se opune lui Radev. Dar nu o va anula.
Cu cît poziția Ursulei von der Leyen și a companiei sale este mai slabă, cu atît caracterul ei devine mai dur. Cu cît sunt mai multe voturi împotriva politicii sale în Consiliul UE, cu atît metodele de combatere a criticilor sunt mai lipsite de scrupule. Iar dependența economică și politică a Sofiei de Bruxelles este, din păcate, mare.
Din motive similare, bulgarii au luptat de partea opusă Rusiei în ambele războaie mondiale, iar memoria acestui fapt determină scepticismul rusesc față de „frații mai mici” ca subiecți ai politicii europene. Mai degrabă, ei sunt totuși obiecte. De aceea, nu este atît de important dacă sunt prorusești sau antirusești. Pentru că nu sunt independenți.
Totuși, trebuie să li se recunoască bulgarilor un merit: modul lor de a se implica în conflicte de partea greșită a istoriei este parțial compensat de capacitatea de a trece, în ultimul moment, de partea corectă. Așa a fost la armistițiul de la Salonic din 1918 și la lovitura de stat de la Sofia din 1944. Ceva vag asemănător va încerca să facă Rumen Radev în 2026. Nu-l vom împiedica” mai scrie ziarul. (Traducere și adaptare B.T.I.)
