CURVARII din fruntea țării! Mucea Dan și Bolojaf conduc topul celor mai imorali, care trăiesc cu femei înafara căsătoriei. Ce spune Biserica?

Analiza vieții personale a liderilor României arată un fenomen îngrijorător: cei care trăiesc în concubinaj, adică în curvie, ajung să ocupe poziții de putere și să ia decizii care afectează întreaga țară. Exemplele publice includ:

• Nicușor Dan, „Președintele” României, trăiește de 20 ani de zile într-o relație de concubinaj cu Mirabela Grădinaru, fără căsătorie legală sau binecuvântare religioasă.

• Ilie Bolojan, Prim-ministru, după divorțul din 2013, apare alături de o parteneră fără confirmarea unei căsătorii sacramentale, speculațiile privind o căsătorie discretă nu schimbă esența faptului că relația a început în afara căsătoriei.

• Alți vicepremieri sau miniștri, deși discreți, nu oferă public dovezi de respect pentru angajamentul marital, ceea ce indică o cultură a relațiilor imorale chiar și la nivelul guvernării.

Implicațiile morale

Conform învățăturii Bisericii Ortodoxe, concubinajul este păcat. Persoanele care trăiesc în curvie se află sub influența patimilor, fiind întunecate spiritual și lipsite de harul Duhului Sfânt. În practică, aceasta înseamnă:

• Judecata morală și deciziile lor sunt afectate de propriile patimi.

• Încercarea de a conduce poporul cu dreptate și compasiune este compromisă, deoarece cei întunecați de patimă acționează uneori din încrâncenare, orgoliu sau ură.

• Modelele de comportament imoral în rândul elitei conducătoare transmit societății semnale negative despre normele morale și despre respectul față de lege și familie.

Observăm că, în realitate, deciziile acestor lideri — fie în domeniul economic, politic sau social — sunt adesea luate cu ferocitate și lipsă de compasiune față de popor, confirmând perspectiva ortodoxă: patima personală întunecă rațiunea și judecata morală.

Biserica Ortodoxă consideră concubinajul ca fiind o trăire a bărbatului cu femeia fără cununia bisericească, conform canoanelor, ceea ce îl face echivalent cu desfrânarea sau o formă de necredință. Acesta este definit ca o relație nefirească, păgubitoare pentru sufletul ambilor parteneri, deoarece plasează femeia într-o poziție vulnerabilă și lipsește cuplul de harul divin al cununiei, care transformă uniunea într-o „mică Biserică” binecuvântată de Dumnezeu. Potrivit canoanelor, precum Canonul 3 din Sinodul I Ecumenic, concubinajul este interzis, mai ales pentru clerici, care riscă caterisirea, iar pentru laici implică afurisirea, interzicerea participării la Sfintele Taine și aducerea de sminteală altora. Copiii născuți în astfel de relații poartă „pecetea nelegiuirii părinților”, conform învățăturilor bisericești.

Părintele Teofil Părăian descrie concubinajul ca pe o „improvizație” și o „mărturisire de necredință”, subliniind că măsura credinței se reflectă în modul de viață, iar viața de familie trebuie binecuvântată de Dumnezeu pentru a fi un dar divin. El subliniază că o tinerețe curată pregătește o căsătorie solidă, iar concubinajul exclude unitatea adevărată, unde totul – inclusiv gândurile – trebuie să fie împărtășit în diversitate. ÎPS Teodosie îl numește un „păcat greu”, asociindu-l cu slujirea celui rău.

Din perspectivă spirituală, concubinajul exclude ajutorul lui Dumnezeu, făcând relația instabilă și expusă invidiei diavolului, fără ancorare în comunitate sau binecuvântare divină. Consecințele practice includ fragilitatea relației – la certuri, nu există intervenția părinților, nașilor sau comunității, spre deosebire de căsătoria recunoscută public – și riscuri precum infertilitatea sau destrămarea rapidă. Sociologii și psihologii observă că astfel de relații sunt vulnerabile și nu oferă fericire autentică.

Sfatul Bisericii este să se oprească relația de concubinaj și să se procedeze la cununie bisericească pentru a primi harul care scoate din starea de desfrânare, insistând pe o prietenie curată ca pregătire și pe angajament veșnic. Cei aflați în această situație nu pot fi spovediți sau împărtășiți până la îndreptare, chiar dacă motivele sunt financiare, și sunt încurajați să ceară ajutor prin rugăciune.

Ce zic Sfintele Canoane?

• Canonul 92 al Sfântului Apostol și al Sinoadelor: interzice trăitul împreună fără căsătorie și nu permite împărtășirea până la pocăință.

• Canonul 68 al Sfântului Vasile cel Mare: stabilește că cei care trăiesc în concubinaj trebuie să fie ostracizați temporar de viața sacramentală, adică să nu primească Tainele Bisericii până la spovedanie și canon de pocăință.

• Canonul 19 al Sfântului Apostol Petru și al altor Sfinți Părinți: prevede că bărbatul și femeia care trăiesc în concubinaj trebuie să se căsătorească în mod religios sau să se despartă.

Cei care trăiesc în concubinaj și se află în funcții de conducere nu sunt doar exemple morale greșite, ci reprezintă un risc concret pentru întreaga societate. Harul Duhului Sfânt nu se pogoară asupra celor prinși în păcat, iar aceasta se reflectă în deciziile dure, necruțătoare și uneori ostile luate împotriva poporului român.

Astfel, concubinajul la vârful puterii nu mai este doar o problemă privată: este un semn al degradării morale care afectează guvernarea și viața întregii națiuni.