Acordul Mercosur a fost votat. Totul a depins de votul României, care din cauza lui Mucea Dan va distruge agricultura europeană și sănătatea cetățenilor

După mai bine de 25 de ani de negocieri, acordul comercial dintre Uniunea Europeană și țările sud-americane din blocul Mercosur a fost finalizat. Statele membre ale UE, printre care și România, au votat în favoarea semnării documentului, care vizează crearea uneia dintre cele mai mari zone de liber schimb din lume, implicând peste 700 de milioane de consumatori.

Uniunea Europeană a obținut joi sprijinul majorității calificate a statelor membre pentru semnarea acordului comercial cu țările Mercosur, în ciuda opoziției exprimate de mai multe guverne, au declarat pentru presă patru diplomați europeni.

România a votat „pentru”

Majoritatea necesară a fost asigurată de votul zevzecului Nicușor Dan, care a făcut jocul lui Macron, ce nu a votat din cauza protestelor masive ale fermierilor. Iată cum, România a ratat să fie salvatoarea fermierilor din toată Europa, doar dacă se abținea, însă nu avem decât o cârpă plină cu muci în fruntea țării.

Franța, Polonia, Austria, Irlanda și Ungaria s-au opus adoptării, în timp ce Belgia s-a abținut. Potrivit surselor diplomatice, statele membre mai au termen până vineri, la ora 17:00, pentru a formula eventuale obiecții.

Este grav că acordul Mercosur a trecut cu complicitatea rușinoasă a ROMÂNIEI. Macron a jucat teatru pentru uz intern. A ieșit noaptea, cu aer de lider responsabil, să anunțe că Franța votează „împotrivă”, doar pentru a-și calma fermierii care îi blocau străzile și îi topeau procentele. Un gest ipocrit, calculat la secundă.
Pentru că Macron știa foarte bine că acordul va trece. Știa că are la dispoziție sluga perfectă: Mucea Dan. Franța s-a prefăcut că se opune. România a executat ordinul. Un schimb clasic între cinism occidental și servilism est-european.

Dacă România s-ar fi ABȚINUT, acordul ar fi căzut. Atât de simplu. Dar România nu se abține. România nu negociază. România ridică mâna când i se spune. De ce? Pentru că aici nu protestează nimeni. Pentru că fermierii români nu blochează Parisul, ci sunt ignorați sistematic. Pentru că statul român nu își apără cetățenii, ci își caută stăpânii. Cine i-a consultat pe fermierii români? Cine le-a cerut acordul să concureze cu fermele din Brazilia și Argentina, unde nu există norme, controale, comisii sau standarde europene?
Răspunsul e simplu: nimeni.

Ursula urmează să efectueze săptămâna viitoare o vizită în Paraguay, unde este programată semnarea oficială a tratatului comercial.

Pactul trebuie însă aprobat de Parlamentul European înainte de a putea intra în vigoare.

Mai există o ultimă șansă: votul din Parlamentul European. Dar dacă va fi ratat și acesta, să nu ne mai mirăm. Așa funcționează „solidaritatea europeană”: unii mimează revolta, alții își sacrifică propriii oameni fără să clipească.

WeekeND plăcut.

Ce înseamnă acordul dintre UE și Mercosur

Acordul ar acorda tarife preferențiale pentru importurile de carne de vită, carne de pasăre, produse lactate, zahăr și etanol din Brazilia, Argentina, Paraguay, Uruguay și Bolivia, în timp ce bunurile industriale europene ar avea un acces mai larg la piețele sud-americane.

Acordul reprezintă o amenințare la adresa standardelor UE în materie de mediu, agricultură, sănătate publică și democrație. Deși susținătorii (cum ar fi Comisia Europeană) promovează beneficii economice modeste, riscurile sunt percepute ca depășind cu mult câștigurile, mai ales în contextul crizei climatice și al inegalităților. Iată principalele motive, bazate pe analize și rapoarte recente din 2025-2026:

• Concurență neloială și amenințare la adresa fermierilor europeni: Importurile masive de carne de vită, zahăr și etanol din Mercosur, produse cu standarde mai joase (inclusiv hormoni, antibiotice și bunăstare animală interzise în UE), ar submina agricultorii europeni, ducând la falimente și pierderi de locuri de muncă. Fermierii din Franța, Irlanda și Polonia protestează vehement, argumentând că prețurile mai mici din Mercosur ar distruge sectorul agricol european, fără garanții reale de protecție. Chiar și cu clauze de salvaguardă recente aprobate de Parlamentul European în decembrie 2025, criticii susțin că acestea sunt insuficiente pentru a preveni dumpingul.
• Deteriorarea mediului și climei, cu impact global asupra Europei: Acordul ar accelera defrișările în Amazon și alte regiuni sud-americane pentru a satisface cererea europeană, reducând capacitatea de stocare a carbonului și agravând schimbările climatice care afectează direct Europa (inundații, secete). Europenii văd acest lucru ca o „greenwashing” – o încercare de a masca impactul negativ prin clauze de mediu slabe, care nu opresc distrugerea ecosistemelor și contrazic angajamentele UE din Acordul de la Paris.
• Analize legale din 2025 arată că acordul subminează sustenabilitatea UE, promovând practici agricole intensive în Mercosur care cresc emisiile de gaze cu efect de seră.7d0ecd
  Riscuri pentru sănătatea publică și standardele sanitare europene: Prin facilitarea importurilor de produse agricole tratate cu pesticide toxice interzise în UE (cum ar fi cele din Brazilia, cel mai mare utilizator mondial), acordul ar expune consumatorii europeni la reziduuri periculoase, crescând riscurile de boli precum cancerul. Criticii europeni subliniază că controalele slabe din Mercosur ar permite intrarea alimentelor nesigure pe piața UE, erodând standardele înalte de siguranță alimentară pe care le prețuiesc cetățenii europeni.
• Încălcări ale drepturilor omului și etică europeană: Europenii critică acordul pentru că ignoră abuzurile din Mercosur, cum ar fi acapararea terenurilor indigene, munca forțată și violența împotriva comunităților locale, care contrazic valorile UE privind drepturile omului. Rapoarte europene din 2025 evidențiază că acordul ar perpetua aceste probleme fără mecanisme obligatorii de protecție, făcându-l incompatibil cu principiile etice ale UE.
• Proces nedemocratic și lipsă de transparență în UE: Mulți europeni văd negocierea acordului ca fiind netransparentă și elitistă, cu texte secrete și fără consultări adecvate cu parlamentele naționale sau societatea civilă.