Ilie Bolojaf, acest „reformator” autoproclamat care se ascunde în spatele unor calcule reci și birocratice, a lovit din nou în cei mai slabi: a decis să elimine indemnizația de hrană pentru 137 de copii cu handicap grav și HIV/SIDA. Ce erou! În timp ce el și gașca sa de tehnocrați se bucură de salarii grase și privilegii, aleg să condamne copii nevinovați la foame și suferință suplimentară. Aceasta nu e guvernare, e un act de cruzime pură, un abandon moral care arată adevărata față a unui premier lipsit de suflet și empatie.
Într-un buget tensionat, unde miliarde se risipesc pe contracte dubioase și sinecuri politice, Bolojan a găsit ținta perfectă: copii care luptă zilnic cu boli cronice, handicapuri severe și stigmatizare socială. Indemnizația de hrană – o sumă mizeră, nesemnificativă la scară națională – era un sprijin esențial pentru nutriție și tratament. Dar nu, domnul premier preferă să taie de acolo, unde nu există „voce politică” să protesteze. E o ruptură gravă de la orice principiu de solidaritate: „solidaritatea devine opțională atunci când cifrele nu mai dau bine în excel,” cum bine zice critica. Bolojan, cu aroganța sa tipică, transmite un mesaj clar: vulnerabilitatea extremă nu contează. Nu mai e austeritate – e abandon criminal!
Această măsură nu e parte dintr-o reformă inteligentă sau o luptă împotriva abuzurilor; e o tăiere țintită, fără alternative propuse. De ce nu taie din luxul elitelor sau din risipa administrativă? Pentru că Bolojan și ai săi sunt maeștrii ipocriziei: protejează structurile de putere, dar lovesc în cei slabi. „Un stat se judecă nu după modul în care își protejează elitele, ci după felul în care își apără cei mai slabi membri” – dar pentru Bolojan, asta e doar o frază goală. În spatele celor 137 de copii sunt familii distruse, care luptă cu birocrația, sistemul medical falimentar și acum, cu foamea. A tăia acest sprijin înseamnă a-i împinge spre marginalizare totală. Rușine!
Decizia lui Bolojan e un eșec moral major, un precedent periculos care deschide poarta pentru alte abuzuri. „România intră într-o zonă periculoasă a deciziilor politice care nu mai pot fi justificate nici economic, nici moral.” Cum poate un premier să doarmă noaptea știind că a condamnat copii la insecuritate? E lipsit de empatie, o lovitură în cei fără putere de presiune. Societatea civilă, ONG-urile și opoziția urlă de indignare – pe bună dreptate! Aceasta nu e guvernare, e un atac la demnitatea umană. Bolojan, cu viziunea sa de „eficiență” rece, arată că e un tehnocrat fără inimă, gata să sacrifice copii pentru un buget „echilibrat”. „Bugetele se refac. Demnitatea, odată pierdută, mult mai greu” – dar pentru el, demnitatea e opțională.
Bolojan trebuie să plece!
Ilie Bolojan, acest așa-zis premier, a demonstrat că e incapabil de compasiune adevărată. Decizia sa șocantă trebuie anulată imediat, altfel mandatul său va fi marcat de acest abandon inuman. România merită mai mult decât un lider care taie hrană de la gura copiilor bolnavi. Dacă nu corectează urgent, Bolojan ar trebui să-și dea demisia – și să ia cu el toată gașca de incompetenți care aplaudă astfel de mizerii. Poporul nu va uita această cruzime!
