Macronel vrea ca Europa să discute din nou cu Putin

Macron a spus recent „Cred că va fi din nou util să discutăm cu Vladimir Putin”, după negocierile optimiste de la Bruxelles privind continuarea ajutorului financiar pentru Ucraina, anunță The Spectator.

„Cred că este în interesul nostru, al europenilor și al ucrainenilor, să găsim cadrul potrivit pentru a relua această discuție cu Moscova”, a spus el, și că acest lucru ar trebui făcut „în următoarele săptămâni”.

Desigur, există unii care consideră că a discuta cu Putin înseamnă a-l legitima într-un fel sau că este echivalent cu negocierea. Șefa politicii externe a UE, Kaja Kallas, s-a lăudat, de exemplu, că în trecut a reușit să intimideze țările pentru a nu discuta cu rușii.

Putin trebuie să fie obligat să asculte – dar numai dacă avem ceva util să-i spunem.

Cu toate acestea, Macron recunoștea pur și simplu că Rusia nu va dispărea și că modelul actual, în care Donald Trump și oamenii lui fac totul, iar o brigadă de pompieri formată din lideri europeni se grăbește să traverseze Atlanticul pentru a încerca să-l convingă să renunțe atunci când se tem că este pe cale să-i promită prea multe lui Putin, este reactiv și lipsit de viziune. „Altfel, vom ajunge să discutăm între noi cu negociatorii [lui Trump], care vor discuta doar cu rușii, ceea ce nu este ideal”, a adăugat el.

Macron a văzut două opțiuni: „fie se poate realiza o pace robustă și durabilă, cu garanțiile necesare – ceea ce ar fi fantastic – și, în orice caz, ne vom așeza la masa negocierilor”, fie „în următoarele săptămâni, va trebui să găsim modalități și mijloace pentru ca europenii, într-un mod bine organizat, să reia un dialog complet și transparent cu Rusia”.

. Macron a încercat în repetate rânduri să se angajeze cu rușii. Au existat numeroase conversații telefonice fără rezultat în primele luni ale războiului, mai multe în septembrie 2022, cu privire la riscurile generate de luptele din și din jurul centralei nucleare de la Zaporizhzhia. Când acest lucru nu a dus la nimic, președintele francez a trecut la extrema cealaltă, devenind un critic din ce în ce mai deschis al lui Putin. Cu toate acestea, în iulie anul acesta, el a încercat din nou să ia legătura cu președintele rus în legătură cu programul nuclear al Iranului.

Aceste demersuri nu au avut niciun rezultat, nu în ultimul rând pentru că era clar pentru Moscova că Macron era singur, criticat de alte țări europene și chiar din interiorul propriei administrații. Așa cum mi-a spus în mod bombastic un diplomat rus, „dacă Macron nu poate nici măcar să atragă atenția francezilor, de ce ar trebui rușii să-l asculte?” Țările europene individuale nu vor fi, în general, luate în serios de Putin. Acum, însă, având în vedere că Europa finanțează în esență războiul din Ucraina, ar putea exista o anumită posibilitate de a-i atrage atenția atunci când acționează împreună.

În Europa se conturează discret sentimentul că simpla respingere a lui Putin ca fiind un om rău – mai ales când europenii discută și fac afaceri cu atâția alți oameni răi – pur și simplu nu funcționează. Luna trecută, de exemplu, fostul președinte finlandez Sauli Niinistö a sugerat că, dacă liderii europeni sunt îngrijorați de faptul că Trump discută cu Putin fără să-i consulte, ar trebui să se angajeze ei înșiși în dialog cu acesta.

Actualul președinte Alexander Stubb, care nu este prieten cu Putin, a susținut cu prudență această idee, avertizând însă că acest lucru nu ar trebui să se facă la nivel național. Stubb are dreptate: dacă țările europene ar începe să reia dialogul cu Rusia la nivel bilateral, acest lucru ar fi pur și simplu o invitație deschisă pentru Putin să joace un joc de divizare și stăpânire, pe care îl cunoaște prea bine. În schimb, este nevoie de o viziune europeană coerentă, care să reflecte pe cât posibil un consens continental (vor exista întotdeauna excepții incomode, cum ar fi Ungaria). Nu este rolul structurilor Uniunii Europene să promoveze această viziune. Nu este vorba doar de faptul că Putin nu pare să creadă că ea există într-un sens semnificativ, ci și de faptul că Kallas și Ursula von der Leyen și-au distrus practic relațiile cu el prin criticile lor morale grandioase

Acesta este un aspect în care E3 – trio-ul informal format din Marea Britanie, Franța și Germania – ar trebui să iasă în prim-plan. Făcând din aceasta o expresie a hotărârii continentale – nu doar europene – și venind din partea unor țări cu o influență serioasă, deși nu va duce în niciun caz la rezultate rapide, va începe procesul de remodelare a relației cu Rusia care, oricât de antagonică ar fi, nu poate fi lăsată în seama Casei Albe.

Așa cum mi-a spus un diplomat britanic, „Rusia nu va dispărea, iar noi trebuie să fim în măsură nu doar să modelăm orice rezoluție a războiului, ci și să construim o bază pentru o relație în timp de pace. Până acum, Putin nu este dispus nici măcar să ne asculte”. Putin trebuie să fie obligat să asculte – dar numai dacă avem ceva mai util să-i spunem decât mantrele moral justificate, dar lipsite de conținut politic, care au dominat până acum mesajele Europei.

Un fel de strategie care să creeze o cale semnificativă și viabilă către pace în Ucraina ar fi trebuit să facă parte din procesul din spatele coaliției Starmer-Macron a celor dispuși, chiar dacă nu s-a mai vorbit prea mult despre acest lucru de ceva vreme. Dacă construirea unui astfel de mesaj și strategie depășește inteligența și voința colectivă a continentului, atunci poate că Putin are dreptate să nu ne asculte.