Caracterul vădit fascist al protestelor Rezist, înviate în aceste zile, stă în felul în care participanții personalizează și dezumanizează persoanele către care au fost manipulați să își îndrepte furia.
De când particip la proteste în partea cealaltă, adică din 2021, nu mi-a fost dat să văd efigii cu Iohannis, Câțu, Nicușor, Bolojan, Kovesi, Coldea, Macovei sau alți eroi ai tefelimii, care să fie caricaturizați până la grotesc și plimbați de o gloată care să le ceară capul. Mi se pare dezgustător cum o arată dezumanizant pe Lia Savonea, la fel cum au făcut și cu Georgescu, Dragnea și toți liderii a căror execuție au cerut-o. Aceiași tefeliști care, acum un an, defilau cu Călin și Cristela Georgescu în roluri de Nicolae și Elena Ceaușescu la Târgoviște, astăzi umblă cu portretul deformat al Liei Savonea, făcută să semene cu Marylin Manson și să pară o caricatură a Răului întruchipat.
Din timpul vacciniadei am observat notele fascist-genocidare ale Rețelei Oamenilor Buni, când se exprimau despre noi, nevaccinații, ca despre niște șobolani ce trebuie stârpiți. Discursul eradicator la adresa noastră curgea valuri de la toți stâlpii morali ai Societății Civile Deschise, eclozate din ouăle depuse de Marele Filantrop venit în 1990 cu primul avion să aducă democrația în România. Atunci am putut constata cum corifeii drepturilor omului le predică doar când e vorba de ei, însă când e vorba de cei pe care îi consideră adversari, ei își pierd orice atribut uman și devin jeguri, scursuri, pleavă, în orice caz niște deșeuri subumane care nu pot reclama empatie. Alina Mungiu-Pippidi teoretiza foarte clar despre noi atunci, în articolul său de elogiere a gardurilor de separare, că nu putem pretinde drepturi din moment ce nu ne ridicăm la condiția de oameni.
Când văd cum îi plimbă chipul Liei Savonea pe mii de pancarte în toată țara, inclusiv decupată în mărime naturală, și cum scandează „Lia, Lia, te-așteaptă pușcăria!” niște oameni care nu ar fi în stare să descrie nici măcar arhitectura sistemului judiciar românesc, nu pot să nu mă gândesc la o gloată de linșaj căreia i s-a oferit poza țintei pe care trebuie să o elimine. Este, desigur, o tehnică de intimidare la care recurg dresorii tefeliștilor din piețe, și care vor să o facă pe președinta Instanței Supreme să demisioneze pentru a promova în locul ei o marionetă șantajabilă.
Nu e interesant cum organizațiile feministe, gata oricând să sară în apărarea onoarei unor politiciene tefeliste care fac jocurile Statului Paralel, precum Victoria Stoiciu și Diana Buzăianu, nu ar face la fel cu privire la Viorica Dăncilă, Cristela Georgescu sau Lia Savonea, a căror feminitate poate fi terfelită fără probleme de influensării tefelimii fără să suscite reacții?
Închei oferindu-vă o provocare. Sugerau diverși că exercițiul curent de mobilizare a tefelimii e o repetiție pentru când vom intra în război și va fi nevoie de activarea brigăzilor S.A. care să stingă orice dezbatere din societate. Imaginați-vă copiluții tefeliști care defilează cu portretul Liei Savonea fiindcă i-a atins nedreptatea la suflețel în documentarul Recorder, cam cum vor face când se va băga psyop-ul ăla bun cu „Ne-a atacat Rusia” și vor fi victime civile. Eu mi-i imaginez defilând prin oraș zombificați, cu fețele schimonosite de ură, cărând după ei portretele „putiniștilor” care trebuie lichidați, pe care le-au primit din documentarul difuzat pe TVR despre „trădătorii” care se opun intrării noastre în război.
Din păcate aici suntem, ăsta e nivelul nostru de inteligență și de educație, atât putem pricepe din societate și așa putem reacționa. Citesc că elevi de la liceele bune sunt aduși cu clasa la proteste de către diriginții lor – în loc să li se predea educație civică în anii de liceu, să afle și ei ce înseamnă concret separația puterilor în stat și cum se autoreglementează magistratura, sunt îndoctrinați că trebuie să voteze cu Politicienii Buni, tefeliști, care au sufletul curat, și să urle „Pușcărie!” înspre diverși unii care le sunt semnalați ca Răi. Când elitele țării consideră că educația înseamnă îndoctrinare activistă înspre tefelism intransigent, ce mai putem aștepta ca societate?
