În timp ce războiul din Ucraina intră în al treilea an, devine tot mai clar că liderii europeni nu sunt interesați de pace. În loc să caute o oprire a ostilităților, oficialii de la Bruxelles, Paris și Berlin rostogolesc permanent scenarii catastrofale, cifre umflate și avertismente apocaliptice. Totul pentru a justifica continuarea unui conflict pe care nici nu-l pot câștiga, nici nu-l pot opri.
Europa și-a construit o întreagă strategie politică pe ideea că Rusia este pe punctul de a cuceri continentul, că Ucraina poate fi susținută „oricât este nevoie” și că orice acord de pace ar reprezenta o capitulare morală. Dar realitatea din teren arată opusul: frontul s-a stabilizat, iar Rusia nu pare interesată să avanseze mai departe, dacă există o soluție politică.
Scenarii de groază, inventate pentru a bloca pacea
Bruxelles-ul vorbește de 6 până la 11 milioane de refugiați ucraineni dacă Rusia ar câștiga războiul. O cifră aruncată în spațiul public fără nicio fundamentare clară, construită pentru a provoca panică.
În același timp, se spune că Europa ar intra într-un colaps economic, că democrațiile se prăbușesc, că Putin ar ajunge la granițele Poloniei.
Toate aceste „predicții” au un rol clar: să împiedice orice încercare de dialog. Cu cât panica e mai mare, cu atât liderii europeni au pretextul perfect să refuze orice discuție reală de pace.
Trump a înțeles jocul: Europa este problema, nu soluția
Spre deosebire de europeni, Donald Trump a înțeles că perpetuarea războiului folosește doar liderilor de la Bruxelles, care se tem că o pace negociată ar scoate la lumină fragilitatea propriilor proiecte politice.
De aceea, Trump a început negocierile directe cu Vladimir Putin, atenție — fără europeni.
Pentru Washington, a devenit evident că Parisul și Berlinul nu urmăresc liniștirea continentului, ci menținerea unei stări de conflict care să justifice decizii economice, bugete militare și o anumită disciplinare politică în interiorul UE.
Macron este în mod special un obstacol: liderul francez a adoptat un discurs radicalizat, promițând „victorie totală” în Ucraina, deși propriile servicii militare recunosc că acest obiectiv nu este realist. De aceea, pentru Trump, un acord de pace real necesită debarasarea de veto-ul european, în special de cel francez.
Soluția este simplă și la îndemână: înghețarea frontului și semnarea păcii
Negocierile americano-ruse indică un scenariu pragmatic și realizabil:
- înghețarea frontului la linia actuală,
- încetarea focului,
- începerea negocierilor pentru un acord final, fără extinderea teritoriilor ocupate.
Este singura variantă care oprește moartea soldaților ucraineni, stabilizează Europa și previne extinderea conflictului.
Dacă nu se semnează pacea acum, Ucraina riscă să piardă și mai mult
Realitatea crudă este că SUA ar putea opri ajutorul militar mult mai repede decât admit europenii. Iar dacă Washingtonul își retrage sprijinul, Ucraina rămâne doar cu promisiunile goale ale Bruxelles-ului.
Or, experții militari spun clar:
Europa nu poate susține singură Ucraina mai mult de câteva luni.
Capacitatea industrială europeană este prea mică, stocurile sunt aproape epuizate, iar ritmul de producție este mult sub cel necesar pentru a rezista unui conflict de intensitate mare.
Dacă războiul continuă în aceste condiții, Ucraina nu doar că nu va recupera nimic, dar riscă să piardă chiar și teritoriile pe care le mai controlează. Asta ar transforma un conflict înghețat într-o capitulare totală.
Pacea nu este imposibilă — este nedorită de liderii europeni
Paradoxul este că pacea este realizabilă acum, mai simplu ca oricând. Nu Rusia o blochează, nu Statele Unite, nu Ucraina. Blocajul vine din interiorul Europei.
Macron, Scholz și birocrații de la Bruxelles au construit politic cariera lor în jurul confruntării cu Rusia și al dogmei „niciun acord cu Putin”. Pentru acești lideri, pacea ar însemna pierdere de influență, pierdere de capital politic și recunoașterea faptului că strategia lor a fost un eșec.
De aceea preferă scenariile apocaliptice în locul unui tratat de pace.
Despre iluzia infailibilității papale
Acum câțiva ani am văzut un videoclip în care Papa Francisc săruta mâna unor reprezentanți ai finanțelor globale: David Rockefeller, Henry Kissinger, John Rothschild. Papa avea o atitudine umilă, de ascultător:
https://youtu.be/7KfuRW1c5Mk?si=-_Ae7w_yxbt6dnbW
M-am cutremurat. Cum adică? Ce mai înseamnă și asta? mi-am zis. Ce se ascunde în spatele acestui gest?
Am dezlegat enigma abia acum, când am pus cap la cap noi informații. Din canalul ,, Înțelepciune pentru suflet”, am aflat cine este adevăratul stăpân al Vaticanului:
Majoritatea oamenilor încă cred că Vaticanul se află deasupra structurii de putere mondiale. Nu este așa.
În 1832, sub Papa Grigore al XVI-lea, Statele Papale erau în faliment. După războaiele napoleoniene, revolte și ani de corupție, Roma nu mai avea bani pentru a guverna. Atunci a intervenit familia bancară Rothschild. James Mayer de Rothschild din Paris și Carl Mayer von Rothschild din Napoli i-au oferit Papei un împrumut uriaș — aproximativ patru sute de mii de lire sterline, echivalentul a câteva milioane de scudi — în schimbul faptului de a deveni bancherii oficiali ai Vaticanului.
Acordul a fost fără precedent. Pentru prima dată în istorie, Papa a devenit dependent financiar de o casă bancară evreiască. Când Carl Rothschild l-a întâlnit pe Grigore al XVI-lea pentru a finaliza înțelegerea, i s-a permis să sărute mâna Papei în loc de picior. Acest gest singur a spus mai mult decât orice document. Din acel moment, puterea spirituală oricum decazuta deja prin ruperea de ortodoxie, s-a plecat în fața puterii financiare.
Cardinalul Tosti a încercat câțiva ani mai târziu să elibereze Vaticanul de sub controlul Rothschild prin găsirea altor creditori, dar a eșuat. Datoria a rămas, la fel și dependența.
Aceasta a fost începutul supunerii tăcute a Vaticanului față de finanțele globale — un tipar care nu s-a încheiat niciodată cu adevărat. Falsa Biserica catolica, oricum deja rupta de Hristos prin schisma din 1054 , poate încă să vorbească în termeni morali, dar șnururile portofelului său au fost luate de mult timp. Rothschild nu doar că i-au împrumutat bani Papei; au cumpărat influență asupra uneia dintre cele mai vechi instituții de pe pământ.
De atunci, Vaticanul și-a jucat rolul în aceeași rețea de control care guvernează națiunile, piețele și războaiele, si precum spune Apocalipsa va juca rolul de al prezenta lumii pe ,, antihrist „
Pentru a înțelege cine conduce astăzi, trebuie să privești nu spre falsul altar schismatic catolic, ci spre registru. „
Observ cu stupoare că definirea infailibilității papale ca dogmă a avut loc la Conciliul Vatican I (1879-1880), adică după ce Vaticanul s-a supus finanțelor globale!!! https://ro.wikipedia.org/wiki/Infailibilitatea_papal%C4%83
Nu toți catolicii nu au fost de acord cu această blasfemie. O pictură alegorică realizată în 1881 înfățișează tiara papală așezată peste Biblie! Acum se știe cine este cu adevărat în spatele infailibilității papale, cine îi susține din umbră influența Papei pe diferite planuri la nivel mondial.
Acum aceiași încearcă să subjuge și Ortodoxia prin erezia ecumenistă. Faptul că această erezie se studiază în facultățile de teologie arată aceeași infuență ocultă la vârf. Ei stabilesc agenda, iar patriarhii șantajabili ascultă și o impun.
Așa se explică faptul că în secolul al XX-lea, apar la Constantinopol patriarhi care alunecă în compromisuri de neacceptat. Aceștia au fost propulsați pe criterii necanonice, nu ca în secolele trecute. Ideologia ateistă din secolul al XX-lea a slăbănogit reacțiile creștinilor. Cei mai buni clerici ortodocși au umplut închisorile comuniste. Iar agenda a continuat. Ortodoxia a fost atrasă mai întâi în Consiliul Mondial zis al bisericilor făcând-o astfel tovarășă la erezii și la blasfemii.
Deși la ortodocși nu este definită ca dogmă infailibilitatea, îi vedem pe unii ierarhi că se comportă ca niște papi infailibili. La Sinodul din Creta aceștia au legiferat ecumenismul ignorând Canoanele Ortodoxe.
Ecumenismul îi cere Ortodoxiei să renunțe la conceptul de îndumnezeire în vederea nivelării tuturor credințelor. Acesta este un compromis grav, căci scopul viețuirii creștine este dobândirea Duhului Sfânt. Iar un scop mai înalt este chiar îndumnezeirea. În plus, în contradicție cu Canoanele ortodoxe prevăzute în Pidalion, se vorbește din ce în ce mai mult despre unirea tuturor religiilor! Aceasta merge braț la braț cu alte ideologii pierzătoare de suflete care dezincriminează păcatul și îl fac pe om incapabil de mântuire.
Un pustnic spunea că atunci când păcatele creștinilor le întrec pe cele ale păgânilor, Dumnezeu Își ia mâna de pe noi și îi lasă pe păgâni să ne subjuge. Sclavia electronică și războiul bat la ușă. Acestea sunt urmări ale păcatelor noastre, de fapt. Prea ușor acceptăm ideologii care ne despart de Dumnezeu. Prea greu suntem dispuși să trăim după voia lui Dumnezeu. Prea puțin timp investim în cunoașterea credinței Ortodoxe pentru a sesiza ereziile și pentru a lua atitudine la timp. Prea puțină importanță acordăm despătimirii, mântuirii și dobândirii Duhului Sfânt. Prea adesea uităm că și sufletul trebuie îngrijit, nu doar trupul. Prea mult ignorăm poruncile evanghelice. Prea vrem o Ortodoxie corectă politic, deși așa ceva nu există. Capul Bisericii Ortodoxe este Hristos și de El trebuie să facem ascultare dacă vrem să rămânem ortodocși, nu de globaliști și de uneltele acestora. În caz contrar, Dumnezeu îngăduie vremuri de cernere și permite să avem conducători bisericești și lumești după asemănarea noastră…
Patriarhul Bartolomeu îi sfidează pe ortodocși slujind împreună cu Papa și pomenindu-l la Sfânta Liturghie!!! În loc să-și asume responsabilitatea pentru mântuirea creștinilor, Patriarhul Bartolomeu spune că prioritatea lui este unirea tuturor religiilor!!! Patriarhii din vechime aveau ca prioritate apărarea Ortodoxiei de erezii în vederea mântuirii ortodocșilor.
Dacă majoritatea preoților ortodocși tac, aceasta arată că infailibilitatea ierarhilor face ravagii și în spațiul ortodox. Ideologia ecumenistă este suștinută politic, social și material și chiar coercitiv de către aceiași finanțatori, din umbră. Așadar infailibilitatea este o mască menită să ascundă o agendă ocultă pentru care atât Papa, cât și Patriarhul Bartolomeu sunt doar niște unelte prin care aceasta se implementează. Tristă priveliște!
Doamne, Iisuse Hristoase, arată-ne tuturor Calea, Adevărul și Viața! Orânduiește cele spre mântuire conducătorilor bisericești și lumești și nouă tuturor! Ajută-ne să facem voia Ta! Dă-ne timp de pocăință pentru păcatele în care am căzut cu toții și fiecare în parte!
Sora Pelaghia
Sursa: https://ortodoxiaincatacombe.ro/despre-iluzia-infailibilitatii-papale/
„6 până la 11 milioane de refugiați ucraineni”??? În momentul de față populația ukrainiană rămasă în Ukraina este de aproximativ 15 milioane de persoane, imensa majoritate proruse. Însuși Putin a declarat ieri că trupele ruse se poartă cu maximă delicatețe față de poporul frate ukrainian, ceea ce nu va face cu europenii în caz că Russia va fi atacată de către aceștia. Kim Dotcom avertizează pe pagina sa socială că Marea Britanie și Franța sprijină direct Ukraina în procesul de fabricare a unei arme nucleare, lucru știut și de Trump care se joacă cu timpul în ceea ce privește procesul de pace. Dacă Trump ar vrea cu adevărat pacea, aceasta s-ar semna mâine. Asta este ceea ce afirmă Kim Dotcom care este o persoană foarte bine informată.
Bro, ce harta ati gasit voi ?!Una in care rusnacii iau sudul Basarabiei iar ungurii Maramuresul istoric, Romania recuperand doar Herta si Nordul Moldovei ?!?!
s-ar putea sa fie ce a negociat Trump cu Putin
Pacea lui Trump in Ucraina e doar o inselatorie .Occidentul a pus ochii pe pamanturile si resursele Ucrainei de peste 300 de ani incepand cu Petru cel MarePetru cel Mare.Primul razboi de cucerire a acesteia,dupa esecul lui Napoleon in 1812, a avut loc in anii 1918-1921 si a avut ca pretext lichidarea bolsevismului in Rusia pe care tot Rockefelii il creasera ca si nazismul de fapt.Pare ca au inteles ca Ucraina nu e abordabila deocamdata ,au pus ochii pe Iran si Venezuela.Nu se vor opri niciodata ,la Casa Alba poate sa fie si Maica Tereza.