Dragii mei, Marea Unire de la 1 decembrie 1918, ne spune limpede: Dreptatea lui Dumnezeu se împlinește doar atunci când un popor își asumă lupta, libertatea și sacrificiul.
Astăzi, ne ridicăm în fața lumii, în fața cerului, cu frunțile plecate doar în fața lui Dumnezeu, a ostașilor români, a martirilor, a sfinților eroi care au jertfit totul ca noi să încetăm să mai trăim sub lespedea umilinței.
Anul 1918, consecință firească a ceea ce a fost 1 noiembrie 1599, când marele voievod Mihai Viteazul a intrat în Alba Iulia, învingător, călare, cu sabia în mână. A dovedit că istoria noastră nu este o înșiruire de voievozi, ci suma conștiințelor unui popor, respirația fiecărui țăran român care cu plugul său a răscolit brazda pământului și brazda cerului cerând binecuvântarea trudei lui.
Așa că 1 decembrie 1918 este reîntregirea ființei noastre și nu doar o rectificare administrativă a unei nedreptăți istorice. România trebuie să fie nu doar simplă geografie, ci să devină, din nou, o istorie vie.
Astăzi, 1 decembrie 2025, nu simt bucurie, ci durere. Sunt cutremurat să văd că oamenii așteaptă să bifeze oa anumită zi, când fiecare zi în fapt ar trebui să fie ziua națională. Sufletul și sufletul românesc, în special, nu este de vânzare!
Suntem datori să păstrăm vie clipa când națiunea română a stat dreaptă în fața istoriei. Trebuie să ne luăm soarta în mâini și să înțelegem o dată pentru totdeauna că fără Iisus Hristos nu putem să facem nimic.
Luptați să deveniți coștienți, lăsați nădejdea să ardă în voi zi de zi, nu doar de Ziua Națională.
Astăzi, România a ajuns la cel mai jos punct. Oamenii au devenit de două feluri: oameni care au preț și oameni care au valoare. Astăzi, acum, e momentul ca fiecare dintre noi să decidă ce fel de viață și ce fel de Românie își dorește. E vremea să spunem NU la tot ce ne îndepărtează de România și să spunem DA valorilor milenare care ne-au ținut împreună și ne-au ținut puternici: Dumnezeu, patrie, familie, onoare.
Să fim sinceri cu noi înșine pentru că suntem căldicei. Corabia România se scufundă, iar celor mulți de azi nu le pasă, celor de ieri le-a păsat. Le-a păsat de patrie, le-a păsat de Dumnezeu. Ei au plâns pentru acest pământ și lacrimile lor au ținut sufletul românesc la suprafață.
Astăzi, lacrimile lipsesc și sufletul românesc se afundă în mlaștina umilinței și a disperării. Fraților, suntem aici pentru moșii și strămoșii noștri, care și-au dat viața ca noi să avem destin. Am moștenit pământul de la ei, apărat cu sângele lor, dar oare am moștenit și curajul lor?
O bătălie este câștigată de cel hotărât să o câștige! Să fim sinceri, astăzi poporul român nu are încă hotărârea strămoșilor. De aceea, suntem datori să păstrăm întreagă, neatinsă, mărturisirea lor de credință! Am fost un popor, am devenit o națiune!
Ne-am hrănit destul cu umilință: Ajunge!
Ne-am recuperat drepturile noastre prin hotărâre și jertfă atunci când alții au încercat să ne zdrobească pe roata istoriei așa cum au făcut cu Horea, Cloșca și Crișan.
Țineți minte minte aceste cuvinte: Nu reforma politică salvează țara, ci renașterea duhovnicească, familia creștină, iubirea de Hristos și iubirea de aproapele.
De aceea, să ne aducem aminte, în aceste momente grele, de vorbele Sfântului Apostol Pavel: ”Atunci când la final îți rămân acesea trei: credința, nădejdea și dragostea, iar mai mare dintre acestea este dragostea.
Mă adresez acum dușmanilor mei, cei care mă presecută și mă prigonesc pentru că datorită lor am învățat ceea ce puțin știu, că în această lume omul nu are niciun vrășmaș înafară de sinele însuși, iar pe cei care îi consideră dumșmani sunt prietenii severi, cei mai severi, care rup precum pânza de păienjen nădejdea în oameni și te aruncă în brațele lui Dumnezeu.
Mă adresez acum vouă, români din țară și de pretutindeni. Nădăjduiesc că sub această resemnare, sub această împăcare cu răul și cu umilința mocnește în voi focul sacru al demnității strămoșești, putere pe care niciun sacrificiu, nicio suferință nu o poate stinge. (…)
Țineți minte, viitorul țării noastre este în interiorul ei, dar și în interiorul fiecăruia dintre noi. Renașterea interioară ne stă la îndemână”
Respect toți partenerii din Europa, dar nu voi construi viitorul țării mele după voia lor. Istoria noastră nea- arătat că în cele mai grele momente, așa cum este și cel pe care îl traversăm astăzi, am fost și ne-am descurcat singuri. Prioritatea mea este și va fi România.
Istoria noastră, cultura naostră, limba noastră bătrână, limba noastră ancestrală, nevoile noastre și tot ceea ce putem să facem cu mâinile noastre, singuri. Iubirea mea rămâne România! Pentru ea mă lupt, pentru ea mă doare, pentru ea vorbesc, pentru măreția acestui popor.
Țineți minte, forța este în fiecare dintre voi, nu altcumva!
Să ținem minte, în aceste momente grele, ceea ce ne-au lăsat strămoșii azi. Să ne folosim de azi, că mâine nu mai este al nostru, iar azi să înțelegem ceea ce ne-au lăsat ei cu limbă de moarte: Libertate nu se trăiește în genunchi niciodată.
Să ne ridicăm, să fim împreună, sus steagurile, sus inimile, destinul este în mâinile noastre! Trăiască România Liberă! Mare este numele Sfintei Treimi!
Asist cu durere chiar și la discursurile suveraniștilor. Cu toții văd digitalizarea ca pe un progres extraordinar. Însă ce fel de suveranism este acela în care fiecare persoană poate fi controlată TOTAL? Nu văd nicio atitudine împotriva identității digitale, a buletinelor și portofelelor electronice la niciun suveranist. Cum poate exista o țară suverană în care fiecare cetățean este controlat total? Cum putem vorbi despre suveranism și suveranitate când informațiile despre fiecare cetățean prezintă un risc de vulnerabilitate atât de mare? Mă așteptam ca măcar ierarhia BOR să fie mai rezervată față de digitalizarea excesivă. Dar ierarhia are alte priorități, nu mântuirea noastră. Așadar apar POS-uri pe la mitropolii, reclame pro-digitalizare pe Trinitas… Ba chiar și unii clerici ne recomandă cardurile și buletinele electronice, deși sfinții ne spun contrariul. Capitolele 13 și 14 din Apoalipsă nu pot fi interpretate corect politic. Cine aacultă cu adevărat de Dumnezeu face corelațiile cuvenite între vremurile pe care le trăim și profeții. Nu ne închinăm tehnologiei, ci lui Dumnezeu. Doar Dumnezeu are dreptul să ne controleze total? Câți suveraniști apără acum interesele creștinilor? Sfinții ne spun să evităm răul cel mic, adică documentele electronice, pentru a putea evita apoi și răul cel mare, adică pecetluirea cu un număr de om al cărui semn este 666. Tot sfinții ne spun că fără acest semn nu vom putea vinde sau cunpăra. Și atunci la ce fel de suveranitate să ne așteptăm? Și tot sfinții ne spun că acceptarea peceții este incompatibilă cu mântuirea. Și atunci creștinii se simt părăsiți atât de ierarhia BOR, cât și de suveraniști. Dumnezeu să ne ajute pe toți să facem voia Sa! Amin.
Suntem cei mai tari la vrajeala, lozinci si fraze sforaitoare.Ar trebui sa ne fie rusine ,bulgarii sunt mai curajosi decat turmele de oi si capre de pe malul Dambovitei care isi pierd vrenea prin restaurante si terase.In Romania se revolta doar imbuibatii care freaca menta la stat bine reprezentati de presa platita de acelasi stat.Poporul roman a murit demult ,au ramas doar locuitorii.