Astăzi, 21 noiembrie, prăznuim Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, cunoscută și ca Ovidenia sau Vovidenia o zi de lumină, de închinare și de început duhovnicesc. Este marcată cu cruce roșie în calendarul ortodox și este prima mare sărbătoare din Postul Crăciunului
Despre Ovidenia
Fraților, astăzi cerul se deschide și lumina se strecoară în adâncul inimii, dacă o găsim curată. Astăzi nu este o zi oarecare, ci o taină adâncă, o icoană vie a începutului mântuirii noastre, astăzi, Biserica prăznuiește nu doar un eveniment istoric, ci o lucrare duhovnicească ce se repetă în fiecare suflet care se închină cu adevărat lui Dumnezeu.
Ce prăznuim astăzi?
Intrarea în Templu a Fecioarei Maria, la vârsta de trei ani, adusă de părinții ei, Ioachim și Ana, în împlinirea făgăduinței făcute lui Dumnezeu. Este o zi a închinării, a dăruirii, a începutului vieții duhovnicești. Maria, prunc fiind, a fost primită în Sfânta Sfintelor locul cel mai tainic, unde doar arhiereul intra o dată pe an. Și totuși, ea, o copilă, este primită acolo, de ce? Pentru că era mai curată decât cerurile, ea devine chip al Bisericii, dar și al sufletului care se sfințește prin ascultare, smerenie și dăruire totală. Intrarea ei este începutul unei vieți de rugăciune, de tăcere, de slujire, o viață ascunsă în Dumnezeu. Ea, fecioară curată, devine templu viu al lui Dumnezeu.
Ce învățăm din această zi?
Că fiecare copil este un dar și o făgăduință. Ioachim și Ana nu și-au ținut prunca pentru ei, ci au închinat-o Celui ce le-a dăruit-o. Că începutul vieții duhovnicești nu are vârstă. Maria avea doar trei ani, dar inima ei era întreagă pentru Dumnezeu. Și noi suntem chemați să intrăm în templul lăuntric, în Sfânta Sfintelor a inimii, unde sălășluiește Hristos.
Cum să trăim Ovidenia?
Cu post și rugăciune, dar mai ales cu inimă curată, cu lumină în casă și în suflet de aceea se aprind lumânări și candele în această zi, căci este o sărbătoare a luminii. Cu închinare adâncă Maicii Domnului, care ne este nu doar mijlocitoare, ci și învățătoare a tăcerii, a smereniei și a ascultării. Cu post și dezlegare la pește, ca semn al bucuriei duhovnicești, cu gândul la începuturi să ne întrebăm unde este templul inimii noastre și dacă l-am închinat lui Dumnezeu, cu lacrimi de recunoștință pentru Maica Domnului, care ne acoperă cu cinstitul ei omofor. Că începutul vieții duhovnicești nu ține de vârstă, ci de inimă, că părinții care își închină copiii lui Dumnezeu sunt binecuvântați, că lumina se naște din ascultare și din dăruire, că Maica Domnului este modelul smereniei și al curăției.
Cuvânt din Pateric
Un bătrân zicea: „Când vezi că inima ta se mișcă spre rugăciune, nu o opri căci precum prunca Maria a fost primită în Sfânta Sfintelor, așa și inima ta, când se deschide, este primită de Dumnezeu.”
Astăzi este ziua în care lumina pătrunde în întunericul iernii. Ovidenia nu este doar o sărbătoare, ci o chemare să ne întoarcem la începuturi, să ne închinăm cu inimă curată și să lăsăm pe Dumnezeu să intre în templul nostru lăuntric, așa cum a primit-o pe Maria în Sfânta Sfintelor. Să nu lăsăm această zi să treacă ca o simplă sărbătoare să o trăim ca pe o chemare, să ne închinăm, să ne curățim, să ne dăruim și atunci, Maica Domnului va intra și în templul inimii noastre, aducând cu ea pacea, lumina și nădejdea.
Preasfântă Fecioară, Maică a Luminii, tu care ai intrat în Templul cel sfânt, nu cu pași de copil, ci cu inima de cer primește-mă și pe mine, păcătosul, în biserica milei tale. Tu, care ai fost adusă de părinți drepți, adu și gândul meu cel rătăcit la Dumnezeu, tu, care ai fost hrănită de îngeri, hrănește-mi sufletul cu rugăciune și tăcere. Fă din inima mea o Sfântă Sfintelor, curăț-o de gânduri străine și de patimi ascunse, aprinde în ea candela dorului de Hristos și acoper-o cu omoforul tău cel ocrotitor.
Când nu mai știu să mă rog, roagă-te tu pentru mine, când nu mai pot să plâng, varsă tu lacrimi pentru mine, când nu mai pot să urc, ridică-mă cu mâna ta de Maică și la ceasul cel din urmă când se va închide ușa lumii deschide-mi tu ușa Împărăției, ca să intru și eu, nevrednicul, în bucuria Fiului tău și Dumnezeului nostru. Amin.
Sursa: Isihia minții
