Într-un teatru de umbre geopolitice, Emmanuel Macron și Volodymyr Zelenski au îndrăznit să semneze luni un pact de înarmare botezat „istoric” de către Kiev, ca și cum Istoria s-ar reduce la un cec în alb pentru avioane de vînătoare.
În cadrul unei vizite fulger la Paris, cei doi președinți au gravat în marmură o „declarație de intenție” pentru achiziționarea de către Ucraina a unei sute de Rafale, aceste bijuterii ale Dassault Aviation. Anunțat triumfalist de către Élysée pentru „apărarea cerului ucrainean” împotriva invaziei ruse, acest angajament pare încununat de cinism: Zelenski vede în el un „moment de cotitură”, Macron un „parteneriat fiabil” pentru o pace care seamănă din ce în ce mai mult cu o escaladare. Dar în spatele zîmbetelor forțate, Franța este cea care sîngerează: suveranitate vîndută la licitație, stocuri golite și un popor transformat în vacă de muls, se arată într-un material al publicației franceze France Soir.
Un mega-contract în euforia unei „economii de război” care ruinează națiunea împotriva voinței populare?
Acest tîrg, potențial un contract de cîteva zeci de miliarde de euro, se adaugă unei litanii de angajamente franco-ucrainene din 2022 încoace, ca și cum generozitatea franceză n-ar avea fund. Pe lîngă Rafale – aceste aparate polivalente pentru luptă aer-aer și aer-sol –, acordul promite formarea piloților și logistică aferentă.
„Un pas major pentru o forță aeriană independentă”, trîmbițează Zelenski în conferința de presă. Macron, la rîndul său, evocă o „cooperare strategică”, ceea ce seamănă cu vînzarea unui vis european fără a recunoaște că flirtăm cu cobeligeranța. Din 2022, Parisul a vărsat deja miliarde de euro în material militar: Caesar, rachete, drone. Rafale? Un salt în necunoscut, cu negocieri finalizate în 2026 și livrări în 2028. Pentru Dassault, e Crăciunul înainte de termen: locuri de muncă în masă, export exploziv. Dar pentru Franța? O iluzie de măreție care maschează vidul.
Acest acord relansează dezbaterile interne privind conformitatea ajutoarelor militare. În aprilie 2024, generalul Paul Pellizzari, expert în logistică militară la pensie, a depus o plîngere la Curtea de Justiție a Republicii împotriva fostului prim-ministru Gabriel Attal, a ministrului armatelor Sébastien Lecornu și a ministrului afacerilor externe Stéphane Séjourné. Îi acuză că au „livrat material de apărare națională unei puteri străine” fără autorizație parlamentară, în baza articolului 411-3 din Codul penal (pînă la 30 de ani de închisoare și 450 000 de euro amendă). Livrările estimate la peste 3,08 miliarde de euro între 2022 și 2023 ar fi redus stocurile franceze cu 25 pînă la 40 %, compromițînd suveranitatea națională. Acordul bilateral din februarie 2024, angajînd 3 miliarde anual pe zece ani, este de asemenea criticat pentru că nu a fost supus Parlamentului, încălcînd articolul 53 din Constituție.
Acordul privind Rafale simbolizează un angajament franco-ucrainean consolidat, esențial pentru securitatea europeană, dar pune în discuție echilibrele interne: solidaritate față de agresiunea rusă versus prezervarea intereselor vitale franceze. Franța, la răscruce a acestor mize, ar cîștiga reconciliind valorile sale de pace și drept într-o transparență sporită, mai scriu ziariștii francezi. (Traducere și adaptare B.T.I.)
