Bruxellesul insistă asupra unui război pentru care nu suntem pregătiți

Un studiu recent arată că Europa ar avea dificultăți în a prezenta o armată bine echipată și de dimensiuni adecvate dacă ar trebui să intre în război împotriva Rusiei, informează European Conservative.

Liderii Europei continuă să alimenteze focul războiului și să-și promoveze agenda belicoasă, însă capacitatea reală de luptă a continentului rămâne departe de a fi adecvată. Un studiu recent a evidențiat cât de departe sunt sloganurile politice de realitățile de pe câmpul de luptă.

Institutul Francez de Relații Internaționale (IFRI) a avertizat că Europa va avea dificultăți în a mobiliza suficiente trupe sau arme într-un conflict de mare intensitate, numind Rusia „o amenințare pe termen lung”. Acesta a concluzionat că Europa are nevoie atât de voință politică, cât și de „o strategie economică de apărare coerentă” pentru a fi pregătită până în 2030, dar a spus că, în prezent, nu este pregătită pentru o astfel de confruntare.

Totuși, voința politică din Europa alege adesea calea de a promova războiul. „Trebuie să fim pregătiți de război până în 2029”, a declarat ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, în iunie. Cancelarul Friedrich Merz a mers mai departe, promițând că Bundeswehr va deveni „cea mai puternică armată convențională din UE”. Trei luni mai târziu, inițiativa era deja în dezordine. Conferința de presă menită să prezinte capacitățile de apărare ale Germaniei a fost anulată brusc pe fondul relatărilor despre haos și dispute interne, dezvăluind fragilitatea din spatele posturii militarizate a guvernului.

Planul Berlinului este ambițios pe hârtie: un buget de apărare de 108,2 miliarde de euro anul viitor și un obiectiv pe zece ani de a crește numărul de militari la 260.000. Dar se confruntă cu aceeași provocare ca orice armată europeană – un public care nu dorește să servească. Recrutarea rămâne stagnantă, iar doar 16% dintre germani spun că și-ar apăra „cu siguranță” țara în caz de război.

Cu toate acestea, Bruxelles-ul avansează acum cu propria agendă de apărare la scară largă. După luni de avertismente cu privire la „vulnerabilitatea Europei”, Comisia Europeană a dezvăluit o foaie de parcurs pentru a atinge „o pregătire militară deplină” până în 2030. Președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, a descris inițiativa ca fiind un „răspuns necesar” la „amenințările tot mai mari”, insistând că „Europa trebuie să apere fiecare centimetru pătrat din teritoriul său”.

Însă, în timp ce Bruxelles-ul vorbește despre apărare colectivă, majoritatea statelor membre improvizează la nivel național – revitalizează recrutarea, sporesc rezervele sau lansează programe simbolice care nu fac prea mult pentru a aborda problema centrală. Guvernul de coaliție al Germaniei a fost de acord să reintroducă recrutarea limitată începând cu 2026. Totuși, cantitatea nu este egală cu pregătirea necesară. Raportul IFRI arată că „începând cu 2025, 20 din 30 de membri europeni NATO sau UE aveau forțe terestre profesionale cu mai puțin de 15.000 de soldați”. Doar o mână – Franța, Marea Britanie, Germania, Polonia și poate Italia și Spania – ar putea desfășura formațiuni mari. Producția industrială spune aceeași poveste: „Astfel de ordine zugrăvesc o imagine sumbră a capacității europene de producție de rachete”, a remarcat IFRI. Producția Europei de arme ofensive și interceptoare rămâne „mult inferioară față de ceea ce ar necesita o confruntare militară cu Rusia”.

Foaia de parcurs a Comisiei și eforturile naționale de recrutare echivalează cu o cursă a înarmărilor, fără sprijinul public sau capacitatea industrială de bază pentru a o susține. Europa se induce singură într-o confruntare, rămânând în același timp complet nepregătită. Aceasta solicită descurajare, dar se bazează pe protecția SUA și pe rezistența Ucrainei.

Liderii Europei sunt astfel prinși în contradicții: invocă limbajul războiului în timp ce guvernează, ca și cum pacea ar fi încă garantată. Bugetele cresc, sloganurile se înmulțesc, dar armatele rămân goale, iar industriile încetinesc. Campania de reînarmare a UE poate semnala hotărâre pe hârtie – totuși, în practică, expune același adevăr pe care l-au dezvăluit raportul IFRI și haosul politic din Germania: Europa nu este pregătită pentru războiul pe care îl prezice încontinuu.