Franța traversează o nouă furtună politică. La doar câteva zile după numirea sa în funcția de prim-ministru, Sébastien Lecornu și-a anunțat demisia, lăsându-l pe Emmanuel Macron în mijlocul unei crize guvernamentale fără precedent. Este al treilea guvern schimbat într-un singur an, un semn clar al instabilității care zguduie administrația prezidențială de la Paris.
La mai puțin de o săptămână de la instalare, premierul francez Sébastien Lecornu a demisionat, în urma reacțiilor dure venite atât din partea opoziției, cât și a propriilor aliați. Demisia sa, acceptată imediat de președintele Emmanuel Macron, marchează cel mai scurt mandat de premier din istoria celei de-a Cincea Republici, confirmând profunzimea haosului politic în care a alunecat Franța. Decizia vine după ce noul cabinet, prezentat abia duminică, a fost criticat pentru lipsa de diversitate politică și pentru faptul că este compus aproape exclusiv din oameni apropiați de Palatul Élysée.
Noul guvern, menit să simbolizeze „un nou început”, s-a transformat rapid într-un eșec răsunător. În locul unei „pauze politice” promise de Macron, opinia publică a văzut o reconfirmare a vechilor practici, bazate pe loialitate politică, nu pe competență. Liderul republican Bruno Retailleau a fost printre primii care au atacat dur componența executivului, afirmând că „nu reflectă nicio schimbare reală”, și a amenințat cu retragerea sprijinului parlamentar. Presiunile, combinate cu amenințările cu o moțiune de cenzură, au făcut imposibilă continuarea guvernării pentru Lecornu.
Demisia premierului adâncește o criză guvernamentală care trenează încă din vara lui 2024, când victoria extremei drepte la alegerile europarlamentare l-a forțat pe Macron să dizolve Parlamentul. De atunci, Franța a avut trei guverne într-un singur an, un record care arată eșecul președintelui de a menține stabilitatea politică. Această instabilitate afectează nu doar imaginea Franței în Europa, ci și capacitatea sa de a implementa reforme economice și sociale majore.
În timp ce popularitatea lui Macron se prăbușește, Franța pare prinsă într-un blocaj instituțional periculos, fără o direcție clară și fără lideri capabili să inspire încredere. Demisia lui Lecornu nu este doar un episod izolat, ci simptomul unei epuizări politice generale, care riscă să transforme ultimele luni ale mandatului Macron într-o luptă disperată pentru supraviețuire politică.
După ce protestanții din parlamentul englez și cu Oliver Cromwell l – au executat pe regele Angliei, Charles I, monarhia absolută a fost înlocuită cu monarhia constituțională, o parodie, prin care puterea aparține câtorva sute de indivizi sau clici, iar regele nu poate decide nimic fără acordul acestor criminali, fiind astfel blocata orice posibilitate de schimbare legislativa pentru poporul englez, care a pierdut controlul asupra Angliei și a fost condus de către masonerie de atunci și până în prezent. În Londra, sunt acum câteva sute de loji masonice, care servesc direct coroana, controlează departamentul de politie din Londra, serviciile secrete,
iar Londra a fost cumpărată în întregime de aceste loji masonice și probabil și națiunea engleza. După ce Franța a ajutat preluarea masonica a coloniilor americane, masoneria engleză a vrut să distrugă monarhia Franței și să o plaseze sub o republică masonica, să interzică catolicismul în Franța și astfel, după căderea celor două puteri europene în mâinile masoneriei, evreii care câștigasera supremația asupra lojelor masonice în Anglia, între 1649 și 1789, s au infiltrat în toate funcțiile de conducere și de finante în cele două țări doborâte de masonerie. Așa zisa revoluție franceză, care a fost de fapt o revoluție masonica, a ucis toată elita Franței și datorită brutalitatii ei, a fost baza pentru doctrina comunistă viitoare, creată de ilustrul autor al Manifestului comunist, nimeni altul, decât Karl Marx, Gruparea masonica iacobina, creată de o altă filială a unui loji masonice engleze, a ucis după executarea regelui Franței, Ludovic al XVI-lea, 17 000 de civili francezi și a arestat peste 300000 de persoane, care se opuneau sau criticau republica masonica creată prin acest măcel, în Franța. Acest Macron, nu este altceva decât un alt mason, un alt produs infect al masoneriei, un papagal, care a lucrat la banca familiei Rotchild din Franța, familie care controlează, de altfel, intregul sistem bancar mondial și toate băncile centrale de pe planetă. Atâta timp cât aceasta organizație criminală va controla Europa, nu ne putem aștepta decât la războaie, persecutia creștinilor, sărăcie, corupție și în ultima fază moarte și tiranie, prin noua ordine mondială, pe care vor să o instaureze acești sataniști.