România anului 2025 e o țară prinsă în plasa bănuielilor și a speculațiilor prezidențiale, unde justiția e tratată ca o joacă, iar Constituția ca o formalitate. Fostul președinte Klaus Iohannis a deschis calea în 2024, la Bruxelles, vorbind despre o „suspiciune clară” de interferență rusească în alegerile anulate, fără să aducă dovezi solide, doar o bănuială care a justificat haosul electoral. Actualul locatar de la Cotroceni, MUCEA Dan, merge și mai departe:aruncă acuzații bazate pe „intuiție” împotriva lui Călin Georgescu, invocând o finanțare ocultă de 20 de milioane de euro, deși probele certe arată doar un milion. De la suspiciune la intuiție, parcursul e clar: o alunecare spre arbitrariu, unde președinții se erijează în procurori, calcă peste separarea puterilor și subminează statul de drept. Așa se face justiția în România? Prin bănuieli și presimțiri, în loc de probe și procese corecte? E un abuz care cere suspendare imediată.
Pe 18 decembrie 2024, Iohannis, aflat la Bruxelles, explica anularea alegerilor prezidențiale (decisă de CCR pe 6 decembrie) prin „o suspiciune clară” de intervenție rusească:
„Există o suspiciune clară că am avut de-a face cu o intervenție externă, subtilă și complexă, care a fost descoperită în mare parte după primul tur al alegerilor. […] De la bănuiala că ceva nu e în regulă până la a demonstra ce s-a întâmplat e o cale lungă.”
Fără dovezi concrete, doar cu servere anonime și promisiuni de anchete lungi, el a transformat o bănuială într-o decizie care a răsturnat voința a milioane de români. Suspiciunea sa, bazată pe rapoarte CSAT despre campania TikTok #EchilibrușiVerticalitate, a fost ulterior demontată: finanțarea venea de la PNL, nu de la Moscova, conform ANAF și Snoop.ro.
Un an mai târziu, MUCEA Dan preia ștafeta și coboară și mai jos. Pe 1 octombrie 2025, el declară:
„Eu am intuiția că în spatele lui Călin Georgescu au fost niște oameni din corupția românească a anilor ’90 – 2000. […] Noi bănuim că au fost 20 de milioane de euro. Asta e estimarea. Aici e o intuiție.”
Intuiție? Bănuială? Un președinte care vorbește astfel nu e lider, e un speculant care aruncă acuzații fără probe, subminând încrederea în instituții. Cum știe Dan de dosarul Georgescu, aflat la Parchet? Accesul său la informații confidențiale e o încălcare flagrantă a separării puterilor (art. 1 alin. 4 din Constituție), care interzice executivului să influențeze justiția. Președintele trebuie să garanteze independența magistraților (art. 80), nu să joace rolul de procuror amator, aruncând cifre și nume pe baza „intuiției”. Asta nu e doar neglijență, e abuz – un motiv clar de suspendare (art. 95).
Această continuitate toxică între suspiciunea lui Iohannis și intuiția lui Dan dezvăluie un pattern: președinții României preferă narativele senzaționale în locul probelor. Iohannis a folosit bănuieli pentru a anula un scrutin; Dan continuă cu speculații despre corupție, fără să aștepte sentințe. E o batjocură la adresa justiției, care riscă să transforme România într-un stat unde vinovăția se stabilește prin presimțiri, nu prin lege. Mai grav, accesul lui Dan la dosar sugerează o rețea de influență între Cotroceni și parchete, exact ce promitea să combată. Cine i-a dat informațiile? SRI? DNA? Această interferență nu e doar o eroare, e o trădare constituțională, care expune țara la procese internaționale și destabilizare.
Georgescu merită un proces curat, nu un linșaj prin gura președintelui. Parlamentul și CCR trebuie să acționeze: suspendați-l pe Dan, opriți acest circ al bănuielilor și redați justiției demnitatea. De la suspiciune la intuiție, România alunecă în absurd, unde adevărul e opțional, iar statul de drept – o glumă. Justiția cere probe, nu povești. Fără suspendare, riscăm un precedent fatal: orice președinte poate condamna pe cine vrea, cu o simplă „intuiție”. Demisia, dacă ai avut vreodată un dram de onoare, oligo-fre-nu-le!
