Rechizitoriul Parchetului General din septembrie 2025, prin care Călin Georgescu a fost trimis în judecată pentru presupusa complicitate la „tentativă de acțiuni contra ordinii constituționale”, este un document construit mai mult pe supoziții decât pe fapte. În loc să aducă dovezi clare, acesta mizează pe interpretări subiective, asocieri indirecte și scenarii ipotetice, prezentate ca realitate judiciară.
Cum arată mecanismul falsificării:
- „Planul timpuriu de destabilizare” – o ficțiune judiciară
- Ce spune rechizitoriul: Georgescu ar fi pregătit ani de zile un plan pentru destabilizarea României.
- Realitatea: Orice campanie electorală presupune contacte politice și sprijin logistic. Nicio probă nu arată intenții anticonstituționale. Doar o narațiune forțată, menită să creeze o imagine conspiraționistă.
- „Scenarii de forță” inventate din conversații private
- Ce spune rechizitoriul: Discuții ipotetice între terți sunt prezentate ca dovadă a unui complot violent.
- Realitatea: Georgescu nu apare niciodată planificând sau aprobând violențe. E doar o extrapolare artificială din frustrările altora.
- „Legături cu Rusia” fabricate din simple călătorii
- Ce spune rechizitoriul: Vizite la Moscova și căutări pe Google Maps devin dovezi de „coordonare externă”.
- Realitatea: Nu există transferuri, documente sau ordine. Doar asocierea indirectă cu o persoană (Potra) care a călătorit.
- „Ecosistemul prorus” – interpretare, nu probă
- Ce spune rechizitoriul: Articole și flyere sunt etichetate ca „aliniate cu Rusia”.
- Realitatea: Georgescu nu este dovedit ca autor sau coordonator. O campanie electorală naționalistă nu înseamnă propagandă străină.
- „Finanțări dubioase” – bazate pe zvonuri
- Ce spune rechizitoriul: Potra ar fi promis bani de la Frank Timiș în schimbul deschiderii minelor.
- Realitatea: Nicio dovadă de transferuri sau implicare directă a lui Georgescu. Doar discuții atribuite terților.
Acest document nu urmărește adevărul, ci construirea unei imagini demonizante a lui Călin Georgescu. Sistemul încearcă să-l impună ca „inamicul public nr. 1” pentru a radicaliza electoratul progresist și a justifica excluderea lui din jocul democratic.
Prin aceste pseudo-probe, tabăra progresistă este împinsă spre un sentiment de ură și frică, în timp ce suveraniștii rămân consecvenți în lupta pașnică, prin petiții și proteste legale. În loc de justiție, asistăm la o operațiune de manipulare colectivă, menită să conserve puterea actuală.
Rechizitoriul nu rezistă în instanță. Dar rezistă în propaganda mediatică, unde contează doar etichetele și frica. Sistemul știe că pierde teren și încearcă să blocheze alternativa suveranistă prin dosare fabricate.
Românii trebuie să vadă dincolo de manipulare. Justiția adevărată se bazează pe fapte, nu pe scenarii inventate. Adevărul nu poate fi ascuns la nesfârșit: disperarea sistemului e semnul că prăbușirea lui e aproape.
Adevărul va învinge.

Dobitocul care a scris tâmpenia de rechizitoriu, căți ani de pușcărie trebuie să își ia pentru calomnie ? Ca să nu mai punem la socoteală, că e complet idiot și imbecil și trebuie dat afară din justiție !! Dar, de fapt, sistemul are nevoie de ei, că doar, de aia au furat 35 de ani, au devalizat România si sunt încă in funcții. Și ei și politicienii !!!