Foarte multă lume râde de situația care este foarte serioasă a suferinței psihice a lui Mucea Dan. Că omul este suferind psihic este deja evident pentru orice om onest care urmărește activitatea președintelui, interviuri, evenimente cu acesta, etc.
Era evident de dinainte.
Cei mai atenți cu politica știam că primarul Nicușor Dan sfidase de mai multe ori normalitatea, blocând fără vreo explicație care să nu țină de sfera psihopatologicului, diverse proiecte, amânând altele, punând în situații cel puțin dificile inclusiv pe colaboratori și susținători.
Repet, fără nicio explicație cinică, suspiciune de corupție sau de calcul politic, în afara explicațiilor care țin de sfera psihopatologicului.
Nu este nimic de râs, însă.
- În primul rând vorbim de președintele unui stat.
- În al doilea rând, vorbim de președintele unui stat care se găsește în plină prăbușire.
- În al treilea rând, vorbim de președintele unui stat dintr-o lume în care se schimbă ordinea mondială și e nevoie de multă atenție și putere de negociere ca să se schimbe cu noi ok, nu cu noi praf.
Apoi, evident, nu este de râs căci vorbim de suferința unui om. Și vorbim de suferința instrumentalizată cu foarte mult cinism de un grup de ticăloși, care folosesc acest om pentru calculele lor meschine. Se vede de la o poștă că Mucea este sub papucul călăului Bolojaf și a statului paralel, având în spate pe Florian Coldea și mafia organizată din Grupul de la Cluj.
Deci chiar nu e nimic de râs, chiar dacă în primă fază când îl vezi pe sărmanul Mucea Dan umblând ca un rățoi, fugind ca un cocoșel, lăsându-și interlocutorii internaționali cu gura căscată, având momente cu tăceri penibile și gesturi stranii, explicând că nu știe unde este biroul său, decât că este la etajul 2, că a văzut că pe butonul de la 2 apasă spp-istul când îl duce cu liftul, nu poți să nu te pufnească râsul.
Dar ar trebui să fie un râs vinovat (pentru cei care l-au votat) și îngrijorat. Asta pentru toți.
