Românii descoperă abia acum dimensiunea reală a „generozității” proeuropenilor de la București: 14,4 miliarde de euro au fost scoase din buzunarul public pentru a sprijini Ucraina, între februarie 2022 și iunie 2025. Suma, echivalentă cu 0,6% din PIB-ul României din 2021, a fost făcută publică de site-ul Cursdeguvernare, care citează o interpelare a europarlamentarului Gheorghe Piperea către Consiliul Fiscal European.
Până de curând, aceste cifre erau ascunse de ochii cetățenilor. Românii aflau doar frânturi, în timp ce guvernele succesive semnau acte și alocau resurse într-un secret aproape total. În realitate, 14,4 miliarde de euro au plecat către Kiev sub formă de ajutoare militare, umanitare și financiare, în timp ce spitalele din România se prăbușesc, școlile rămân subfinanțate, iar pensionarii și muncitorii sunt sufocați de taxe, scumpiri și austeritate.
Faptul că această cheltuială colosală a fost ascunsă opiniei publice ridică întrebări grave: cine răspunde pentru decizia de a sărăci România, direcționând resursele naționale către un război care nu este al nostru? Cine a dat mandat guvernanților să sacrifice bunăstarea propriului popor pentru a se alinia orbește ordinelor venite din afară?
În timp ce milioane de români pleacă din țară pentru un trai mai bun, „proeuropenii” de la București au reușit performanța să îngenuncheze economia națională și să transforme România într-un simplu plătitor de tribut pentru interese străine. 14,4 miliarde de euro ar fi putut construi spitale regionale, autostrăzi, școli moderne sau un sistem energetic independent. În schimb, au fost risipiți într-un act de trădare națională fără precedent.
Bă limbricule, dă – ne banii înapoi, du-te dracu, că venim peste tine !! Până la urmă, nu te mai bat rușii, te batem noi !!! Și voi putorilor, să scoateți toți banii, pe care ia-ți furat, de când ați pus laba pe statul român și pe care ia-ți ascuns prin băncile străine !! Hai gata, cu vrăjeala !! Catule, Ciolacule, dulapule, Orban, chiorule ați auzit ?? Scoateți toți banii, că vă ia mama draku !!!!
Text preluat
Tainele unui clopoțel
În fiecare an, în septembrie, clopoțelul își dregea glasul să anunțe începutul unui nou an școlar. Mai apoi privea cu o bucurie trufașă cum elevii și profesorii îl ascultă în întregul an școlar.
Ce bucurie să vadă școlari veseli ieșind din clase și alergând la joacă! Profesorii cu cataloagele sub braț se retrăgeau pentru câteva minute în cancelarie pentru a merge fiecare mai apoi la o altă clasă.
Însă de câțiva ani buni, clopoțelul se plânge că are doar un rol simbolic, fiind înlocuit în multe locuri de sonerie. Așa stând lucrurile, ca să nu stea degeaba, clopoțelul a început să asculte mai atent șoaptele profesorilor și ale elevilor. Profesorii se plângeau și ei că primesc prea multe misiuni stupide care le știrbesc prestigiul. Pe langă acestea, profesorii de biologie, de geografie și de fizică spuneau că ideologizarea învățământului le creează adesea probleme de conștiință, prin faptul că sunt puși să vehiculeze teorii antihristice cum ar fi: teoria lui Darwin, teoria pământului sferic, teoria lui Newton etc. Profesorii de istorie ziceau că sunt puși să știrbească memoria înaintașilor prezentând elevilor o știință falsificată și cu omisiuni grave, menite să depersonalizeze acest popor. Profesorii de religie spuneau în șoaptă că nu au voie să le vorbească elevilor despre iad. Dacă nu există iad, iar unele științe Îi știrbesc autoritatea, atunci și rolul lui Dumnezeu devine… simbolic! Profesorii de limba română spuneau că deja există prea multe poezii de dragoste în manuale și în auxiliare care necesită o experiență de adult pentru a fi comentate adecvat. În plus, unele edituri s-au grăbit să tipărească scrieri ,,literare” în care ,,eroii”sunt mesageri ai propagandei LGBT! Și mai spuneau profesorii că programele s-au simplificat mult în ultimii ani și că autoritatea lor este știrbită sistematic prin acordarea unor așa-zise drepturi elevilor. Grija față de tinerii României, cugeta clopoțelul, ar trebui să se manifeste în chip real, mai ales după ce rolul său, al clopoțelului, așa simbolic cum e el, se va fi încheiat…
Grija conducătorilor pentru locuri de muncă motivante le-ar oferi tinerilor un scop. Și astfel ar fi mai dornici să afle mai mult. Așadar, grija pentru elevii României nu ar trebui să se manifeste prin depersonalizarea profesorilor, nici prin ideologizarea învățământului, ci prin stimularea unui învățământ de calitate, cu criterii clare pentru toți cei implicați în formarea viitoarelor generații. Elevii nu au nevoie de un sistem de demonizare asistată, ci de un cadru propice dezvoltării lor, cu respect pentru Dumnezeu și pentru valori. Doar astfel putem spera ca lumea să fie mai bună. Chiar și stimularea competiției între profesori ar trebui să aibă în vizor în primul rând elevul cu progresele lui, indiferent cu câți talanți a fost înzestrat de Dumnezeu fiecare copil. Pentru fiecare tânăr există un rol pe care îl poate îndeplini cu succes. Școala nu trebuie să vândă iluzii deșarte, ci fiecare tânăr să înțeleagă la timp câți talanți are și cum îi poate înmulți pe aceia. Dacă unui tânăr cu un talant i se creează iluzia că are cinci talanți, el nu-și va găsi locul în societate și va cădea în mrejele depresiei sau ale patimilor la un moment dat; va ajunge să presteze o muncă necalificată sau va fi un fals specialist într-un anumit domeniu.
După anul 1989, odată cu înființarea universităților particulare, clopoțelul i-a auzit chiar și pe unii părinți spunând că își doresc ca odrasla lor să nu muncească din greu, așa cum au muncit ei… Și astfel au făcut eforturi financiare uriașe pentru a-i feri de muncă pe copiii lor! Și au primit diplomele de licență râvnite, dar au observat cu stupoare că grija conducătorilor pentru tineri s-a cam încheiat; nici vorbă de șanse de angajare conform ,,studiilor” pentru cei mai mulți… Alți părinți, dimpotrivă, înnobilează munca și sunt de părere că valori precum iubirea lui Dumnezeu, patriotismul, curăția, cinstea, corectitudinea nu ar trebui înlocuite cu falsele valori. Din ce în ce mai mulți consideră că epoca falsei științe ar trebui să se încheie, iar știința ar trebui să se subordoneze lui Dumnezeu.
Clopoțelul a tras cu urechea mai apoi și la elevi. Fuga lor de copilărie este susținută mediatic și chiar prin educaţia din școală și din societate. Jocurile din recreație pe care copiii de altădată le știau au fost date uitării… Dependența de calculator îi face să socializeze cu greu cu cei din jur. Unii copii se laudă că, indiferent cum vor învăța, părinții îi vor susține să le continue afacerea, alții nu au un scop clar și nu pot pricepe de ce e nevoie de atâta învățătură pentru a putea merge mai apoi la cules de fructe ori de legume în țările din vestul Europei. Cine îi determină să gândească astfel? se întreabă cu grijă clopoțelul. Alții își creează idoli din mediocrii care ,,s-au descurcat” șil au pătruns altfel în rândul elitelor. ,,A fi” înseamnă pentru mulţi dintre ei ,,a avea”! Și nu e de mirare că asistăm la o penurie de caractere frumoase în toate domeniile, se gândi clopoțelul. Puțini elevi își permit să-și formuleze scopuri clare, pe care să le urmărească responsabil. În locul doamnei profesoare cu o ținută decentă, feminină, cu catalogul sub braț, elevii văd din ce în ce mai des profesoare îmbrăcate în blugi, cu decolteuri, cu tablete sau cu laptop-uri…
Clopoțelul sună din nou. Sună și avertizează că atunci când învățământul nu se subordonează lui Dumnezeu, relația părinți-profesori-elevi se degradează haotic, iar acest lucru se va răsfrânge exact asupra adulților de mâine. Ce ar fi dacă profesorii s-ar ruga pentru elevii lor, elevii s-ar ruga pentru profesori, iar părinți s-ar ruga și pentru propriii copii, și pentru profesori? Ce ar fi dacă toți ar avea mai mult respect pentru Adevăr în anul școlar care începe? Dumnezeu să-i ajute pe toți să facă voia Sa! Amin.