În decembrie 2024, alegerile au fost anulate printr-o decizie arbitrară, fără precedent într-o democrație europeană. A fost suprimat dreptul fundamental al cetățeanului de a vota. A urmat interzicerea unor candidați. A fost, fără îndoială, o lovitură de stat administrativă. Și totuși, niciun procuror, niciun judecător, nicio instanță nu a văzut nimic. Tăcere totală. Complicitate pasivă.
În schimb, magistrații reacționează vehement când li se propune o mică tăiere din pensiile speciale. Sare CSM-ul ca ars, invocând principii, demnitate și atacuri asupra statului de drept. Nu i-am auzit să invoce aceleași principii când românii au fost privați de alegeri sau când democrația a fost pusă între paranteze.
Acești magistrați vor să rămână deasupra legii. Vor privilegii, vor pensii nesimțite și își doresc un sistem în care pot face poliție politică fără răspundere. Dar închid ochii la abuzurile reale din societate, iar pe cetățean îl lasă singur în fața unui stat capturat.
Reforma reală trebuie să înceapă tocmai cu sistemul de justiție. Nu doar cu pensiile, ci cu restabilirea echilibrului între drepturi și responsabilități. Până atunci, justiția din România e o problemă, nu o soluție.
Pai ăștia nu au văzut nimic, nici când România a fost jefuită, când a spus Neulander/Roman că industria e un morman de fiare vechi și s a apucat să vândă toate fabricile, nici când a vândut chioru Băsescu/Braumovici băncile, Năstase Petrom-ul, gazele si petrolul, Emil Constantinescu/Cazbici aurul de la Roșia Montană, nici acum, cand vrea bolovan să vândă tot ce a mai rămas în patrimoniul statului român, deși le stă constituția aia în gât.