România se îndatorează cu peste 5 miliarde de euro pentru reînarmarea Europei. UE lansează programul SAFE

Uniunea Europeană a lansat un program uriaș, de 150 de miliarde de euro, pentru apărare. România se grăbește să acceseze peste 5 miliarde din acești bani, nu ca ajutor nerambursabil, ci sub formă de împrumuturi pe zeci de ani. În timp ce infrastructura civilă se prăbușește, statul român bagă și mai adânc mâna în buzunarul generațiilor viitoare pentru a finanța industria militară europeană. Totul se face în numele unei securități despre care se vorbește mult, dar se vede puțin.

Consiliul Uniunii Europene a aprobat marți, 27 mai, lansarea programului „Security Action for Europe” (SAFE), o schemă de 150 de miliarde de euro destinată consolidării capacităților de apărare ale statelor membre. Deși prezentat drept un „instrument fără precedent”, SAFE este, în esență, un mecanism de împrumuturi masive contractate de UE și oferite țărilor membre pentru a finanța producția și achiziția comună de echipamente militare. România va accesa peste 5 miliarde de euro prin acest program. Banii nu vin gratis, ci cu dobânzi mici și scadențe întinse pe 45 de ani.

Acești bani vor fi folosiți, teoretic, pentru a moderniza industria de apărare românească și pentru a sprijini achiziții comune. În practică, este vorba despre o nouă datorie mascată, contractată fără o dezbatere publică reală, într-un context în care școlile, spitalele și transportul public sunt în paragină. Ministerele Apărării, Economiei și Cancelaria Premierului pregătesc deja documentația pentru accesarea creditului, de parcă urgența națională ar fi înarmarea, nu infrastructura civilă în colaps.

Programul va intra în vigoare pe 29 mai 2025, iar România are la dispoziție șase luni pentru a propune proiectele prin care va împrumuta acești bani. În tot acest timp, publicul larg nu are habar de costurile reale ale „siguranței” europene. În loc să atragă fonduri nerambursabile, România se împrumută pentru a alimenta o industrie care produce armament, nu bunăstare. Și o face cu obediență, fără să întrebe dacă cetățenii își permit nota de plată.