Șeful Centrului de Recrutare Teritorială (TCK) din Rivne, Oleksandr Iarmoșenko, a vorbit deschis despre eșecul campaniei de mobilizare din regiune.
Într-un interviu citat de publicația BucPress, Iarmoșenko a dezvăluit problemele sistemice care au dus la refuzul masiv al cetățenilor de a răspunde chemării la arme, mergând până la a afirma că nici măcar el nu și-ar trimite propriul fiu pe front.
De la izbucnirea conflictului din estul Ucrainei, autoritățile au intensificat eforturile de mobilizare pentru a susține armata în fața agresiunii rusești. Cu toate acestea, în regiunea Rivne, ca și în alte părți ale țării, procesul s-a lovit de rezistență puternică din partea populației. Iarmoșenko a recunoscut că lipsa de încredere în autorități, corupția și condițiile precare oferite soldaților sunt principalele motive pentru care oamenii evită înrolarea.
„Oamenii nu mai au încredere. Au văzut ce se întâmplă – tineri trimiși pe front fără echipament adecvat, fără antrenament corespunzător. Mulți nu se mai întorc, iar familiile lor rămân fără sprijin. Cum să le cerem să-și sacrifice copiii în astfel de condiții?” a declarat Iarmoșenko, cu o sinceritate care a surprins pe mulți.
„Pe fiul meu nu-l trimit la război”
Cea mai controversată afirmație a șefului TCK a venit atunci când a fost întrebat dacă și-ar încuraja propriul fiu să se alăture armatei. Răspunsul său a fost categoric: „Pe fiul meu nu-l trimit la război. Nu pot să fac asta, știind ce îi așteaptă acolo.”
Declarația a stârnit un val de reacții, atât de susținere, cât și de critică. În timp ce unii cetățeni au apreciat onestitatea sa, alții l-au acuzat că subminează eforturile naționale de apărare.
Iarmoșenko a explicat că nu se opune ideii de a lupta pentru țară, dar consideră că statul nu a făcut suficient pentru a asigura condiții decente pentru soldați. „Dacă vrem ca oamenii să se mobilizeze, trebuie să le oferim siguranța că nu vor fi doar carne de tun. Avem nevoie de transparență, de echipamente moderne și de un sistem care să nu fie corupt”, a adăugat el.
Corupția și inechitatea, rădăcina problemei
Un alt aspect subliniat de Iarmoșenko este inechitatea din procesul de mobilizare. El a povestit cum fiii unor oficiali sau oameni influenți reușesc să evite înrolarea, în timp ce tinerii din familii sărace sunt primii trimiși pe front. „Când oamenii văd că fiii deputaților sau ai bogaților stau la adăpost, în timp ce ai lor sunt luați cu forța, ce încredere să mai aibă în sistem?” a întrebat retoric șeful TCK.
Aceste observații nu sunt noi. În ultimii ani, mai multe scandaluri au scos la iveală cazuri de corupție în procesul de mobilizare din Ucraina. De la mită plătită pentru a obține scutiri medicale false până la ordine de înrolare care nu ajung niciodată la rudele celor din elita politică, sistemul este profund viciat, alimentând resentimentele populației.
Reacții și implicații
Declarațiile lui Iarmoșenko au atras atenția atât la nivel local, cât și național. Unii lideri politici au cerut demisia sa, argumentând că un oficial într-o astfel de poziție nu ar trebui să facă declarații care descurajează mobilizarea. Pe de altă parte, activiști și reprezentanți ai societății civile au salutat curajul său de a spune lucrurilor pe nume, cerând reforme urgente în sistemul de recrutare.
În contextul în care războiul din estul Ucrainei continuă să facă victime, iar Rusia își intensifică agresiunea, eșecul mobilizării devine o problemă critică pentru securitatea națională. Declarațiile șefului TCK din Rivne ridică întrebări serioase despre capacitatea statului ucrainean de a-și mobiliza cetățenii într-un moment de criză, dar și despre responsabilitatea autorităților de a crea un sistem echitabil și funcțional.
Un apel la schimbare
Iarmoșenko a încheiat interviul cu un apel către liderii de la Kiev: „Dacă vrem să câștigăm acest război, trebuie să luptăm mai întâi cu dușmanul din interior – corupția, nedreptatea și indiferența. Doar așa vom convinge oamenii că merită să-și apere țara.” Până atunci, însă, se pare că mulți ucraineni, inclusiv șeful TCK din Rivne, vor continua să privească cu scepticism chemarea la arme.
Acest articol reflectă o realitate dură a Ucrainei contemporane, unde lupta pentru supraviețuire națională se împletește cu o criză profundă de încredere între cetățeni și stat. Rămâne de văzut dacă vocea lui Oleksandr Iarmoșenko va fi un catalizator pentru schimbare sau doar un alt strigăt pierdut în haosul războiului.
Dar voi prezentați cimitirele de protocol ale armatei cu ștabi și grade multe nu și pe cele cu soldați de rând înhumați din camion în groapa comună săpată de excavator cu cupă .