Citiți tot și distribuiți masiv, în cât mai multe locuri!
Ei se bazează EXACT pe PASIVITATEA noastră!
Și ne-au spus direct cum procedează, încă din anul 1999:
„Decidem ceva, îl lansăm în spațiul public și așteptăm un timp să vedem ce se întâmplă. Dacă nu apare un scandal mare și nu sunt revolte, pentru că cei mai mulți nici nu înțeleg ce s-a decis, atunci mergem mai departe – pas cu pas, până când nu mai există cale de întoarcere.”
Am atașat și o imagine cu articolul original, în limba germană, din revista Der Spiegel, numărul 52/1999.
Mai jos aveți și traducerea integrală în limba română.
––
Republica de la Bruxelles
În secolul 21, statul federal european se dezvoltă treptat. Acesta va reuni un popor statal multicultural de cel puțin 440 de milioane de oameni.
Jean-Claude Juncker, descris ca o minte strălucită, dezvăluie strategia subtilă a liderilor europeni:
>> „Decidem ceva, îl lansăm în spațiul public și așteptăm un timp să vedem ce se întâmplă. Dacă nu apare un scandal mare și nu sunt revolte, pentru că cei mai mulți nici nu înțeleg ce s-a decis, atunci mergem mai departe – pas cu pas, până când nu mai există cale de întoarcere.”
Aceasta este metoda pe care premierul luxemburghez spune că o folosește pentru a ghida șefii de stat și de guvern ai UE în politica europeană.
Așa s-a întâmplat cu introducerea euro: în 1991, când s-au luat primele decizii privind Uniunea Economică și Monetară, puțini au realizat adevărata lor amploare. O abordare similară a fost aplicată recent la summitul special al UE din Tampere, Finlanda, unde s-au adoptat decizii complexe legate de justiție și drept.
În câțiva ani, statele membre vor resimți efectele: Bruxelles-ul va impune standarde minime pentru politica de azil, iar nemulțumirile vor fi mari, de exemplu în Bavaria, unde ordinele Europol către autoritățile germane vor submina suveranitatea polițienească a landurilor.
Această metodă va continua să fie folosită pentru construcția statului federal european. De fapt, autorul susține că acesta există deja, chiar dacă Curtea Constituțională Federală de la Karlsruhe preferă să vorbească despre o „uniune de state”.
Uniunea Europeană are trăsăturile esențiale ale unui stat federal: ca o comunitate juridică a mai multor state, ia decizii cruciale pentru întregul, păstrând în același timp statalitatea membrilor, care participă decisiv la formarea voinței comune.
Deși structura federală de la Bruxelles este încă imperfectă, ea funcționează. Euroscepticul Edmund Stoiber afirmă chiar că cel puțin 60% din politica internă germană este dictată astăzi de Bruxelles.
Privind înapoi, structurile federale se vor consolida în acest secol, uneori lent, alteori în salturi. Din Uniunea Montană, o alianță de pace născută din trauma celor două războaie mondiale între germani, francezi, belgieni, italieni, luxemburghezi și olandezi, a evoluat Comunitatea Economică Europeană, apoi Uniunea Europeană cu cele 15 state actuale – mereu îndreptându-se spre un stat federal.
Parlamentul European (PE) devine tot mai puternic, revendicând noi drepturi cu o încredere crescândă. Fără obiecții din partea Parisului, Londrei sau Berlinului, președintele Romano Prodi, ales de PE ca un fel de „cancelar”, numește Comisia UE „un soi de guvern european”. Consiliul de Miniștri al UE, organul legislativ al statelor membre, seamănă cu un Bundesrat, unde reprezentanții guvernelor joacă un rol-cheie în procesul legislativ.
În curând, Republica de la Bruxelles va avea și o armată proprie. Construcția unei forțe militare moderne de 150.000 de oameni, condusă de UE, este o prioritate pentru Javier Solana, Înaltul Reprezentant pentru Politica Externă și de Securitate Comună – practic, ministrul de externe al UE. Piața internă formează deja un fel de „teritoriu comun”, fără frontiere pentru persoane, bunuri și servicii.
Renunțarea națiunilor la monedele proprii în favoarea euro a fost pasul decisiv spre statul federal european. Banca Centrală Europeană din Frankfurt gestionează fără probleme politica monetară a Eurolandului celor 11 state; britanicii, suedezii, danezii și grecii li se vor alătura curând, în interesul economiilor lor.
UE nu este rigidă în structurile și competențele sale, ci flexibilă. Astfel, va face față extinderii spre est și sud. Fie că va avea 375, 440 sau chiar 540 de milioane de oameni, aceasta este mai degrabă o chestiune organizatorică, atâta timp cât condițiile stricte de aderare – democrație, drepturile omului și economie – sunt respectate.
Extinderea va obliga UE să se reformeze. Consiliul de Miniștri trebuie să fie mai eficient, bazându-se mai mult pe decizii cu majoritate decât pe unanimitate. Acest lucru va spori puterea Parlamentului, care va trebui să aprobe majoritatea deciziilor consiliului.
În final, statul federal european va crea un popor statal multicultural. Jean-Claude Juncker prevede că, odată ce oamenii vor ține în mâini bancnotele și monedele euro în 2002, „se va forma curând un nou sentiment de apartenență: noi, europenii”.
