Ucraina refuză definitiv cererea Bisericii Ortodoxe Române și declară război religios comunității românești

Solicitarea Bisericii Ortodoxe Române, de înființare a unei Biserici a Românilor din Ucraina, nu va fi acceptată vreodată, iar cei 500.000 de români din Ucraina trebuie să abandoneze Biserica aflată sub jurisdicția Moscovei și să treacă la noua Biserică de la Kiev, nerecunoscută de Patriarhia Română, spune, în exclusivitate pentru Adevărul Bisericii, șeful Departamentului de Stat pentru Politici Etnonaționale și Libertatea de Conștiință, Viktor Elensky.

În Ucraina nu există o singură „biserică principală”, iar potrivit „Legii libertății de conștiință”, toate organizațiile religioase sunt egale, iar statul nu se amestecă în activitatea lor. Totuși, există posibilitatea de a restricționa activitatea bisericilor care au legături cu Rusia, ca stat care a declanșat agresiunea armată.

Astfel de legături are Biserica Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia Moscovei), care în Bucovina are peste 300 de parohii. Șeful Departamentului de Stat pentru Politici Etnonaționale și Libertatea de Conștiință, Viktor Elensky, a fost întrebat despre soarta parohiilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene care nu vor rupe legăturile cu Biserica Ortodoxă Rusă până în luna mai, dacă trecerea la BOU-P înseamnă schimbarea religiei și cine poate fi considerat membru al unei comunități religioase în cadrul adunărilor religioase, notează sursa citată.

Redăm integral interviul realizat de Adevărul Bisericii:

– Recent, v-ați întâlnit la Cernăuți cu Secretarul de Stat pentru Culte din România, Ciprian Olinici. Ce ați discutat?

– Probleme de interes reciproc. Am discutat despre drepturile la libertatea de conștiință ale ucrainenilor care locuiesc și sunt cetățeni ai României, precum și ale românilor care trăiesc în Ucraina și sunt cetățeni ai Ucrainei.

„În România există un vicariat ucrainean în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, care este subordonat Patriarhului României, Preafericitul Daniel. Ne-am dori ca și în Ucraina să existe un vicariat românesc care să fie subordonat întâistătătorului Bisericii Ortodoxe a Ucrainei. Pentru aceasta, ambele părți trebuie să facă anumite pași.”

– Anul trecut, în martie, se spunea că vicariatul românesc se înființează în Bucovina, dar până acum nu a fost numit un conducător. A fost creat doar formal?

– A fost creat de mult timp în cadrul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei. Acum lucrăm la umplerea acestui vicariat cu conținut. Pentru aceasta sunt necesare parohii și preoți românofoni. Toate acestea apar sau se definitivează treptat – iar vicariatul va funcționa.

„Aici nu este vorba despre o formalitate, ci despre faptul că BOU-P ar dori ca Biserica Ortodoxă Română să o recunoască. Așa cum a recunoscut-o primul în cinste în lumea ortodoxă – Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului – și al doilea – Patriarhia Alexandriei. Așa cum au făcut și Bisericile Greciei și Ciprului. Cred că BOU-P așteaptă o astfel de recunoaștere.”

Din partea sa, Ucraina garantează românilor din vicariat toate drepturile posibile pentru păstrarea și dezvoltarea propriei identități culturale și religioase, a obiceiurilor liturgice și a rânduielilor. Pentru că sunt cetățenii noștri.

— Așadar, de fapt, acest vicariat va funcționa abia atunci când cel puțin o parohie românofonă va trece la BOU-P?

— Astfel de comunități există deja. Și este vorba mai degrabă de o formalizare birocratică. Nu este atât de complicat. Important este ca oamenii să vadă că pot face parte din acest vicariat și că își pot satisface mai deplin și mai demn nevoile spirituale, exprimându-și sentimentele religioase.

Ucraina, din acest punct de vedere, este o țară unică, pentru că nu avem o biserică principală, așa cum există în majoritatea țărilor europene. Nu există biserici recunoscute și nerecunoscute sau perioade de probă pentru obținerea statutului de persoană juridică pentru o biserică.

„În Ucraina există, să zicem, mai multe centre de putere religioasă și niciunul nu poate domina sau suprima minoritățile religioase. Tocmai de aceea, minoritățile religioase și naționale din Ucraina se simt destul de confortabil.”

– Cum apreciați, în general, respectarea drepturilor parohiilor naționalităților din Bucovina?

– Avem o singură lege, „Legea libertății de conștiință”, care reglementează funcționarea tuturor organizațiilor religioase. Iar noi avem comunități religioase unde slujbele sau adunările de rugăciune se desfășoară în limbile minorităților naționale. Acestea sunt comunități românești, maghiare, bulgare, poloneze și evreiești. Deci, la noi nu există cazuri și nici măcar ideea că cineva ar dicta în ce limbă să se desfășoare slujba sau care să fie limba liturgică. Acest lucru se aplică fără excepție tuturor organizațiilor religioase.

„Recent, am fost la Cernăuți și am vorbit cu un preot care mi-a spus că are, în principal, o comunitate de limbă ucraineană, dar, din respect pentru mica parte de credincioși românofoni, cererile liturgice sunt rostite în română.”

– Deși regiunea Cernăuți este cea mai mică din Ucraina, rămâne cea în care există cele mai multe parohii ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene (Patriarhia Moscovei). În prezent, sunt peste 300. De ce credeți că s-a ajuns la această situație în regiunea noastră?

– Biserica Ortodoxă Ucraineană rămâne în unitate și în componența Bisericii Ortodoxe Ruse, în ciuda faptului că ierarhia sa a încercat să facă un pas de distanțare de Moscova. Ea este, în mare măsură, moștenitoarea Exarhatului Ucrainean al Bisericii Ruse din perioada sovietică. Există și o inerție a tradiției, când oamenii merg la biserica pe care o au în sat sau oraș și, uneori, abia mai târziu reflectează la ce biserică aparțin și de ce. Dar, de cele mai multe ori, merg acolo din obișnuință.

După invazia la scară largă, mulți ortodocși au început să-și pună problema apartenenței. Au început să spună că nu mai pot merge într-o biserică aflată sub Moscova. Că nu pot pomeni la Liturghie numele patriarhului Kirill, care este nu doar complice, ci participant direct la crimele împotriva copiilor și civililor ucraineni.

„Totuși, oamenii întreabă: unde este centrul acestei biserici? Ei spun: noi mergem la acest preot, nu ne-a spus nimic rău, îl știm de ani de zile… Dar vedem cum au loc aceste treceri și cum oamenii își exprimă dezacordul total față de Patriarhia Moscovei. Acest lucru se întâmplă chiar și în rândul celor care, până de curând, au fost loiali Moscovei.”

Pentru mulți, această tranziție religioasă nu este simplă. Am fost uimit când am auzit în Bucovina narative despre faptul că Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOU-P) „nu are har”. Adică, pentru primele două scaune patriarhale din lumea ortodoxă este o biserică cu har, dar pentru Patriarhia Moscovei – care, evident, „distribuie harul prin conductele Gazprom” – harul dispare.

Politica Ucrainei în domeniul religios nu este de a lua cu forța bisericile de la credincioșii Patriarhiei Moscovei. Mai mult, mulți credincioși, preoți și chiar unii episcopi nu știu că statul ucrainean nu le cere nici să schimbe limba liturgică, nici să schimbe calendarul, nici să devină parte a altei biserici.

Tot ce se cere este să rupă legătura cu Patriarhia Moscovei și cu Biserica Ortodoxă Rusă, care, citând rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, „a devenit o extensie ideologică a regimului criminal al lui Putin și un complice al crimelor sale”.

– În regiune, de la începutul anului, s-au intensificat trecerile de la Biserica Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia Moscovei) la Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOU-P), dar ele au loc cu dispute. Printre motive, uneori auzim că la adunări votează persoane întâmplătoare și nu membri ai comunității religioase. Deci, ce este o comunitate religioasă?

– Definiția comunității religioase este prevăzută în articolul 8 din Legea „Cu privire la libertatea de conștiință și organizațiile religioase”. De ce nu se spune în acest articol că o comunitate religioasă înseamnă locuitorii unui sat, cartier etc.? De ce nu se specifică faptul că membru al comunității poate fi o persoană de, să zicem, minimum 18 ani? Pentru că există o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului intitulată „Parohia Sfântul Mihail împotriva Ucrainei”.

„În hotărârea respectivă se precizează că o comunitate religioasă decide singură cine și cum poate fi primit ca membru și cine este considerat membru al comunității. Această autonomie este un drept de care statul nu trebuie să se atingă.”

Dacă, de exemplu, statutul spune că membru poate fi cineva care oferă donații sau se împărtășește de un anumit număr de ori pe an, atunci acea persoană este considerată membru al comunității religioase. În 99% din cazuri, statutele comunităților nu conțin astfel de prevederi. De obicei, comunitățile ortodoxe nu au o listă fixă de membri. Majoritatea comunităților care trec la BOU-P sunt în sate, pentru că acolo adesea comunitatea teritorială coincide cu cea religioasă și toți știu cine nu este ortodox, cine este, de exemplu, protestant. Și atunci ortodocșii se adună și votează.

„Se ridică cineva și spune că nu mai trebuie să fim sub Biserica Rusă. Vorbesc cei mai activi membri ai comunității și votează pentru trecerea la BOU-P. Iar preotul spune: «Vasile, tu nu ai dreptul să votezi, nici nu mai știu când te-am văzut ultima oară la biserică. Nu ești membru al comunității noastre». Iar el răspunde: «Cum să nu fiu membru? Aici am fost botezat, aici m-am cununat, aici mi-am îngropat părinții. Dau de două ori pe an donații la biserică. Faptul că nu vin duminica la slujbă e pentru că muncesc la Dubno. Când voi ieși la pensie, voi veni la fel ca voi».“

Și este susținut de ceilalți credincioși. La sat, situația este cât de cât clară. În oraș, este mai complicată. De aceea, în orașe, astfel de treceri sunt mai rare.

– Dacă aceste persoane sunt din satele vecine sau din altă comunitate, au ele drept de vot la astfel de adunări?

– Depinde de cum își definește comunitatea religioasă propria apartenență. Dacă în statut se menționează că activitatea comunității religioase se extinde asupra comunității teritoriale, care include anumite sate și cătune, atunci aceasta este clar stabilit. Dar, de multe ori, o astfel de prevedere nu există.

– Anul acesta, la Cernăuți, la o adunare s-a votat pentru trecerea a trei biserici la BOU-P. Când votează locuitorii orașului, astfel de adunări pot fi considerate valide?

– Din nou, depinde de statut. Este mai ușor dacă există o listă de membri ai comunității. Știu că acum, în orașe, astfel de liste sunt aprobate, iar membrii comunității au anumite drepturi și obligații în biserică. Aceasta, în general, ușurează funcționarea organizației religioase.

Dar, în mare parte, nu vorbim despre asta, ci despre legea care interzice activitatea Bisericii Ortodoxe Ruse ca organizație străină. Legea explică de ce interzice Biserica Ortodoxă Rusă.

Oare înseamnă asta că automat este interzisă și Biserica Ortodoxă Ucraineană, care este în legătură cu Biserica Ortodoxă Rusă? Nu. Pentru că legea vorbește despre interzicerea activității organizațiilor religioase afiliate cu BORu. Și legea definește clar ce înseamnă afiliere și care sunt aceste legături.

„Acești ierarhi spun că nu pot influența ce se scrie și ce se spune în Biserica Ortodoxă Rusă, așa că legea este discriminatorie și îndreptată direct împotriva lor. Dar dacă acești ierarhi ar citi mai jos, ar vedea că legea spune că acest punct nu se aplică dacă ies din componența Bisericii Ruse și oferă dovezi în acest sens.”

Din nou, nu li se cere celor din BOU să trădeze ortodoxia, să schimbe limba liturgică sau calendarul. Li se cere doar să iasă din subordinea BORu, care este parte a războiului împotriva Ucrainei. Acest lucru nu afectează conștiința credincioșilor, pentru că subordonarea față de Patriarhia Moscovei nu face parte din învățătura de credință ortodoxă.

– În Bucovina au existat cazuri când au avut loc adunări duble – unele pentru a trece la Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOU-P) și altele pentru a rămâne în cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene (Patriarhia Moscovei). Cum se procedează în aceste situații?

– În primul rând, dacă comunitatea religioasă și membrii ei nu sunt clar definiți, aceasta este o problemă. Dar autoritățile locale trebuie să se implice în acest proces: nu pentru a încuraja sau a împiedica tranziția, ci pentru a garanta libera exprimare a voinței oamenilor.

În al doilea rând, când creștinii se ceartă și se bat pentru o biserică, este un exemplu flagrant de abatere de la învățăturile creștine.

În al treilea rând, uneori lipsa de înțelegere dintre părțile comunității se suprapune cu animozități de lungă durată. Așa cum mi-au spus unii săteni: „Dacă acea mahala va fi ortodoxă, atunci noi sigur vom deveni catolici”. Sau invers. Cu toate acestea, biserica au construit-o împreună. Legea prevede că partea mai mică poate forma o nouă comunitate și poate semna un acord de folosire a bisericii. Asta se numește slujire alternativă.

„Din păcate, mitropolitul Onufrie a emis o circulară prin care nu binecuvântează slujbele alternative. Le spune credincioșilor săi: «Nu mergeți în același lăcaș cu consătenii voștri dacă ei sunt membri ai altei Biserici Ortodoxe». Se referă la canoanele ortodoxe, dar fără a preciza care anume. M-am consultat cu canoniști ortodocși și mi-au spus că astfel de canoane nu există.”

Deci, este vorba nu despre a ajuta, ci despre a împiedica reconcilierea între oameni, ceea ce este foarte trist.

– Când se face trecerea de la BOU-MP la BOU-P, este vorba despre o schimbare de religie?

– Nu este vorba despre o schimbare de religie. Acești oameni aparțin nu doar aceleiași religii și aceleiași confesiuni, ci și aceleiași Biserici.

Când o țară majoritar ortodoxă își câștigă statalitatea, poate pretinde la propria Biserică autocefală, care face parte din aceeași Biserică Ortodoxă. Aceasta se numește Biserică autocefală locală, deoarece este formată în cadrul granițelor statului respectiv.

Biserica Georgiei a avut autocefalie, dar atunci când Georgia și-a pierdut statalitatea și a devenit parte a Imperiului Rus, și-a pierdut autocefalia. Când și-a recâștigat independența, a redobândit autocefalia pentru Biserica sa.

Pentru o țară în care majoritatea sau o parte semnificativă a populației este ortodoxă, nerecunoașterea autocefaliei acelei Biserici echivalează cu nerecunoașterea statalității și suveranității acelei țări.

– Cui se subordonează Biserica Ortodoxă a Ucrainei și care este structura Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei Moscovei?

– Biserica Ortodoxă a Ucrainei este o Biserică Ortodoxă locală, adică o biserică autocefală, care este înscrisă în dipticul Patriarhiei Constantinopolului. Așadar, din punct de vedere administrativ, ea nu se subordonează niciunei alte biserici, la fel ca celelalte 14 biserici locale.

Biserica Ortodoxă Ucraineană se află acum în componența Bisericii Ruse și va rămâne acolo până când va decide să iasă.

„Biserica Rusă nu este în niciun caz biserica-mamă a Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Ea este așa-numita biserică chiriarhală, adică biserica în componența căreia se află din motive istorice. Dar în niciun caz nu este biserica-fiică față de Moscova.”

De exemplu, Biserica Țaratului Moscovei a rupt legăturile cu Constantinopolul și a fost timp de 141 de ani separată de biserica-mamă din Constantinopol. Ceea ce s-a încercat să se impună timp de 300 de ani – că lumina vine exclusiv deasupra Moscovei – trebuie să ne amintim că, de fapt, mult mai mult timp a făcut parte din Biserica Constantinopolului.

– În cadrul expertizei religioase realizate de Serviciul de Stat pentru Probleme Etnice, ați confirmat legătura Bisericii Ortodoxe Ucrainene cu Biserica Ortodoxă Rusă. Ce presupune această expertiză și ce influențează concluzia?

– Expertiza religioasă este prevăzută de „Legea Ucrainei privind libertatea de conștiință”, care stipulează că organismul de stat pentru probleme religioase asigură astfel de expertize. Dacă o organizație religioasă își depune pentru prima dată documentele, autoritățile locale trebuie să le transmită serviciului nostru pentru această expertiză.

Expertiza religioasă, care a stabilit că Biserica Ortodoxă Ucraineană se află în componența Patriarhiei Moscovei, a fost realizată de șapte experți în religie. Conform legii, această expertiză se face cu participarea organizației religioase respective. Adică implicăm activ teologi, preoți și activiști ai acesteia pentru a explica anumite aspecte din doctrina și practicile lor.

Desigur, am invitat și reprezentanți ai BOU-MP, dar aceștia au refuzat să participe la această comisie de experți. Pe scurt, au existat multe discuții despre faptul că unii membri ai acestei comisii ar fi făcut remarci critice la adresa Patriarhiei Moscovei. În Ucraina, nu este chiar ușor să găsești experți care să fi vorbit favorabil despre aceasta. Cu toate acestea, concluzia a fost adoptată în unanimitate și este imposibil de contestat faptul că BOU face parte din BORu.

Însă acum nu vom mai realiza expertize religioase. Vom efectua ceea ce numim o „evaluare” bazată pe semne de afiliere. Dacă organizația religioasă este afiliată BORu, vom emite un avertisment.

„De exemplu, stabilim că o anumită organizație este parte a BORu pentru că întâistătătorul sau conducătorul acesteia este membru al Sinodului BORu. Vom emite un avertisment în care vom cere: «Preasfinția Voastră, afilierea organizației dumneavoastră religioase cu BORu constă în faptul că sunteți membru al organismului său de conducere. Vă rugăm să părăsiți această structură».”

Dacă părăsește acea structură de conducere, legea nu se aplică. Dacă nu o face, atunci din luna mai, Serviciul de Stat pentru Probleme Etnice va avea dreptul de a acționa în instanță pentru a solicita dizolvarea acelei organizații. Doar instanța, așa cum este firesc într-o societate democratică, poate suspenda activitatea unei comunități religioase.