Câteva româncuțe mai emancipate, de pe aici și de pretutindeni erau foarte revoltate că la noi, în Ortodoxia Românească, n-avem Colinde ca la americani și ca-n apus unde e lumea așa zis civilizată?
Adică să le tresalte cămeșile pe ele de bucurie și eventual să-ncingă și-o horă prin zăpadă, de bucuria Craciunului.
Așa ca satisfacția consumeristă să fie pe deplin îndeplinită, nu?
Hei, aflați dragilor…că avem niște colinde sublime, care sunt practic o rugăciune curată către HRISTOS și MAICA DOMNULUI, către Arhangheli, Serafimi și Heruvimi.
De asta marxiștii au și interzis la un moment dat colinzile în România. A merge cu Steaua pe vremea comunistilor, era cam periculos.
Dar altceva vreau să le spun tuturor românilor care le pute tradiția noastră ortodoxă.
Atunci când faci corect Rugăciunea Inimii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, Miluiește-mă pe mine păcătosul!…te cuprinde o căldură și o stare deosebită, iar ochii ți se inundă în lacrimi.
Am văzut Sfinții Noștri Părinți, inclusiv pe Părintele Iustin – DUMNEZEU să-i odihnească în pace cu drepții!…care atunci când erau în fața unui Colind, înconjurați de colindători, plângeau.
De ce plângeau?
Pentru că întâlnirea cu DUMNEZEU, ca și în Rugăciunea Inimii, Sfântul Duh se manifestă prin bucuria lacrimilor.
Deci atunci când ascultăm o Colindă Ortodoxă și lăcrimăm, atunci ne aflăm în Duh, adică suntem practic contemporani cu Nașterea lui IISUS HRISTOS.
Bucurați-vă dragilor, DUMNEZEU ne iubește!
