Valer Marian: CCR și CSAT – pasibile de înaltă trădare

Așa cum am semnalat în episodul precedent, prin analogie juridică, raportat la prevederile articolului 12 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, conform cărora pentru admiterea în magistratură trebuie îndeplinită și condiția bunei reputații, mai mulți judecători constituționali au probleme serioase de reputație, cu care pot fi șantajați îndeosebi de șefii unor servicii secrete și de comandantul suprem al acestora, președintele Klaus Iohannis, dar și de reprezentanți ai unor partide politice de conivență cu aceștia. În episodul precedent am prezentat vulnerabilitățile care le afectează substanțial reputația și pentru care devin șantajabili judecătorii Marian Enache, Simina Elena Tănăsescu și Dimitrie Bogdan Licu de la Curtea Constituțională. În acest episod, voi prezenta vulnerabilitățile care le afectează buna reputație și-i face vulnerabili pe alți trei judecători constituționali: Livia Stanciu, Cristian Deliorga și Gheorghe Stan.

Unsă în fruntea Înaltei Curți, pe bază de pile, cunoștințe și relații

Livia Stanciu a devenit judecătoare la Înalta Curte de Casație și Justiție în 2004 (ultimul an al regimului Iliescu-Năstase) și a fost unsă în funcția de președinte al instanței supreme de către președintele Traian Băsescu în 2010 (an în care regimul portocaliu a ajuns la apogeu, după obținerea celui de-al doilea mandat prezidențial de către Băsescu). Stanciu a fost numită în cea mai înaltă demnitate judecătorească din România pe bază de pile, cunoștințe și relații, respectiv la recomandarea și cu susținerea deputatului PDL de Galați, Mircea Toader, cu care se aflau în relații apropiate atât dânsa cât și președintele Băsescu. Toader era în relații de amiciție cu Băsescu din anii 80, când era inginer șef pe vasul Biruința. Iar fostul președinte era căpitanul navei amiral a flotei comerciale românești din ultimul deceniu al regimului comunist. Inginerul șef i-a căzut cu tronc căpitanului pentru că era cel mai rezistent partener al său la whisky și la șpriț, ,,calitate” pentru care a devenit omul său cel mai de încredere.

Pentru acest motiv, după ce a ajuns președinte al PD și apoi al României, Băsescu l-a ajutat pe Toader să devină deputat democrat de Galați, județul natal al acestuia, și l-a promovat lider al grupului parlamentar al partidului din Camera Deputaților. Toader era în relații de amiciție și cu Livia Stanciu, care a fost colegă de facultate și era prietenă cu soția sa, de profesie avocat. Stanciu a activat mai 22 de ani ca procuror și judecător în Galați, ocupând , așa cum am arătat în al doilea episod, funcții înalte atât în parchetele cât și în instanțele locale. În această perioadă, consoarta lui Toader a fost avocată de succes în zonă, în mare parte grație relației sale apropiate cu fosta colegă de facultate. Pe parcurs, prietenia dintre cele două femei s-a transformat într-o prietenie de familie.

O parteneră trup și suflet a binomului SRI-DNA

Ca președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Livia Stanciu va rămâne în istorie pentru parteneriatul declarat și realizat cu DNA și pentru vasalizarea Înaltei Curți față de SRI, prin aplicarea cu vârf și îndesat a protocoalelor secrete încheiate între SRI-ÎCCJ-PÎCCJ/DNA și prin acceptarea plicurilor galbene de la SRI. Sub șefia sa, instanța supremă a devenit o anexă sau o slugă a binomului SRI-DNA. Sub auspiciile sale, au fost comise, îndeosebi prin așanumitele completuri de execuție sau completuri negre, cele mai mari și mai grave abuzuri judiciare de după neagra și funesta perioadă bolșevică. Unul dintre cele mai strigătoare la cer abuzuri a fost comis, din motive și din umori personale, împotriva unei femei simple din Galați, Mariana Rarinca, care a fost secretara soțului său, care era avocat, și slujnică în casa familiei Stanciu , ocupându-se de aprovizionare, gătit, curățenie ș.a. Sub pretextul că ar fi amenințat-o telefonic cu dezvăluirea unor aspecte compromițătoare legate de trecutul său profesional și sexual, Livia Stanciu a sesizat-o pe partenera sa Laura Codruța Kovesi, inclusiv printr-o plângere penală pentru șantaj.

Cu o celeritate nemaiîntâlnită, subalterni credincioși și zeloși de-ai șefei DNA au început, imediat după înregistrarea plângerii partenerei sale vătămate la DNA, urmărirea penală împotriva sărmanei Mariana Rarinca și au năvălit cu zeci de mascați înarmați în locuința acesteia din Galați, pe care au percheziționat-o la sânge și din care au ridicat-o pe periculoasa dușmancă a reginei justiției românești, împreună cu ceilalți membri ai familiei sale (soțul, copiii, nepoții). În plină noapte, au fost înghesuiți cu toții într-o dubă și au fost duși la sediul DNA din București, unde doamna Rarinca a fost anchetată, iar apoi a fost arestată pentru infracțiunea de șantaj. Tot cu celeritate, a fost trimisă în judecată și condamnată, dar în apel a avut noroc de judecători corecți și curajoși, care au achitat-o. În speță, a fost folosită la maximum împotriva unei femei neajutorate capacitatea represivă a statului pentru satisfacerea unui moft personal al șefei justiției autohtone. Descinderile, reținerea întregii familii, înghesuirea și transportul cu duba, urmate de arestarea periculosului inamic al statului ne aduc aminte de procedurile aplicate de temuta Securitate bolșevică în siniștrii ani 50.

Șantajabilă, controlată și manipulată contra răsplată

În perioada în care era președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Livia Stanciu a ajuns la cheremul total al șefilor a două servicii secrete, SPP și SRI, precum și al președintelui Traian Băsescu. Fosta președintă a ICCJ a fost acuzată public, la cel puțin două televiziuni și de mai multe ori, că fiica sa consuma stupefiante și devenise dependentă de acestea, iar acest fapt a fost aflat de lucrători din SPP și din SRI, care au raportat situația șefilor lor, generalii Lucian Pahonțu și Florian Coldea, care l-au informat pe președintele Băsescu. Drept urmare, i-au propus coanei Stanciu un deal în sensul că, pentru a nu fi expusă, să-i procure stupefiantele necesare odraslei sale anumiți lucrători din cele două servicii. Șefa supremă a justiției autohtone a ajuns astfel la controlul și la comanda lui Pahonțu, Coldea și Băsescu, care o puteau șantaja dacă nu le îndeplinea doleanțele pe care le aveau în anumite dosare penale aflate pe rolul Înaltei Curți, ca să nu zicem comenzile de condamnare ale unor politicieni, oameni de afaceri sau oameni de presă incomozi.

Comenzile erau transmise de regulă de șefii serviciilor secrete, iar, în unele cazuri extrem de importante, aceștia au dus-o discret la Palatul Cotroceni, pentru a primi comenzi directe. Astfel, cu două zile înainte de condamnarea fostului premier și președinte al PSD, Adrian Năstase, în dosarul Zambaccian, un fost locțiitor al șefului SPP, bine deghizat (cu părul vopsit, îmbrăcat în trening, cu o șapcă muncitorească pe ochii acoperiți cu ochelari de soare) a preluat-o pe Livia Stanciu de la sediul instanței supreme și a dus-o cu un autoturism de serviciu la Palatul Cotroceni, unde a condus-o în biroul președintelui Băsescu. După circa o oră de discuții la Cotroceni, a fost readusă la sediul Înaltei Curți cu același autoturism și de același general SPP.

Livia Stanciu a fost numită judecător la Curtea Constituțională de către președintele Klaus Iohannis în anul 2016, imediat după ce i-a expirat cel de-al doilea mandat în fruntea ÎCCJ. Mulți au interpretat această numire drept o răsplată pentru că, după o lună de la alegerea și investirea sa ca președinte al României, în decembrie 2014, Klaus Iohannis a câștigat definitiv la Înalta Curte, aflată sub conducerea Liviei Stanciu, procesul de contestare a stării de incompatibilitate constatate și imputate de Agenția Națională de Integritate în data de 24 aprilie 2013. Este de notorietate faptul că, la alegerile prezidențiale din 2014, Klaus Iohannis a fost puternic sprijinit de către generalul Florian Coldea, șeful operatIv al SRI, sub controlul și la comanda căreia se afla, așa cum am arătat, șefa instanței supreme din România.

Doi neica nimeni în drept constituțional

Cristian Deliorga, poreclit Cristiclă, și Gheorghe Stan, alintat Gianni, au fost studenți și procurori modești, cu activitate integrală sau preponderentă în provincie. Deliorga a activat numai la parchete din județul Constanța, de la Medgidia la Constanța și retur, remarcându-se îndeosebi prin afaceri judiciare și financiare cu reprezentanți ai comunității tătare din zonă. Stan a activat preponderent la parchete din județul Botoșani, începând din orașul Darăbani și continuând în municipiul Botoșani, după care a fost promovat la Parchetul General, de unde a fost delegat adjunct și apoi șef interimar al Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ). După unii colegi de branșă, într-o anumită perioadă a fost monitorizat pentru anumite deviații sexuale.

Conform unor surse dintr-un anumit serviciu de informații, patru dintre judecătorii actuali ai CCR (doi bărbați și două domnișoare) sunt suspectați că ar fi simpatizanți ai neo sau sexo-marxismului, îndeosebi ai curentului LGBTQ, întrucât ar fi practicat relații intime între persoane de același sex. Să le fie de bine, dar să nu creadă că poporul român va accepta să fie parte pasivă. Din păcate, românii au parte astăzi de cea mai slab pregătită profesional și cu cea mai proastă reputație, cea mai șantajabilă și cea mai obedientă instanță constituțională din istoria CCR. O adevărată cloacă a imposturii și inculturii juridice, a mizeriei morale și a obedienței politice!