SĂ NU-I TĂGĂDUIM PE SFINȚII DIN ÎNCHISORI
Noi cum ar trebui să reacționăm când sunt defăimați Sfinții închisorilor?
Cum să reacționezi? Cum vorbește: „Stai, mă! Oprește-te aici, că tatăl meu a murit la Aiud și acolo mi-am sacrificat toată tinerețea și copilăria mea. Stau în pușcărie de 12, 14 ani. Cum vorbești tu, măi, împotrivă?”. Și atunci vezi că mai apar apoi și alții care reacționează și așa se îmbărbătează și se formează un nucleu de rezistență.
Dacă îi spune cineva cuiva care vrea să vorbească: „Taci din gură!”, nu primești! Păi, se poate așa ceva? Asta-i trădare! Din începuturile noastre e lepădare, că dacă nu îi spui tu, cine să-i spună? Aici, la noi, acum în țară, sigur că, din ce în ce mai rău, mereu se pierd, se duc, toți cei care mai pot să transmită câte ceva. Mai sunt pe ici, colo, dar puțini, foarte puțini.
Minunile de la Aiud
Aiudul este forța cea mai puternică pentru veacul nostru. Da, dar ei au grijă să dispară din ce în cei mai mult, să nu iasă la iveală. Îmi spunea părintele Augustin (actual Părintele Stareț Gavriil) că a găsit acolo, cu ploile astea, în ruinele de la Râpa Galbenă un mormânt al cuiva cu țeasta tăiată în două. Da, scoteau și creierii. Și alături două femei legate cu legături de sârmă, la picioare. Vedeți dumneavoastră, că acestea sunt niște lucruri destul de importante pentru noi. Nu se vorbește despre ele, foarte puțin. Se trece cu vederea. Acum vin ei, peste vreo câțiva ani sau zeci de ani, să scoată, să verifice ei, să studieze acolo.
Cel mai mare secret de stat este perioada asta care am trăit-o noi. Vedeți dumneavoastră, aici în celula asta eram doi-trei inși și alături se omorau unii pe alții, acolo. Și nu știai nimic. Mergeau, de pildă, cu cizmele căptușite cu pâslă, să nu se audă, pe la vizete și știau tot ce se întâmplă, în fiecare celulă. Cum stă unul în pat, cum stă cel bolnav, cum stă unul mort. Tot știau. Cum îl scoate din celulă și-l târâie pe scări de la etaj și-i împrăștie creierii pe jos. Și românul nostru e foarte credincios în mărturiile astea. Și, într-adevăr, ăștia așa și spuneau.
(Continuare în ultimul număr al Revistei Atitudini, Atitudini Nr. 88)
