Părintele Savatie Baștovoi a scris, într-un scurt eseu, despre fenomenul cunoscut drept „spălarea pe creier”.
Cunoscutul scriitor și monah afirmă că acest fenomen este cât se poate de real și că există trei indicii care ne ajută să ne dăm seama dacă suntem afectați.
„Spălarea creierului nu este o metaforă, ci o metodă de supunere a persoanei care se face prin practici foarte atent elaborate.
Spălarea pe creier este o acțiune incriminată penal în unele state europene, nu și în România sau Republica Moldova. Încadrarea a fost necesară odată cu expansiunea sectelor extremiste provenite din Asia de tip Aum Senrike pentru a salva oamenii de la sinucideri rituale sau pentru a preveni deposedarea de averi în numele unor “mesia” închipuiți. Fenomenul a fost și mai este foarte răspândit în Rusia, unde cel mai notoriu caz este secta lui Visarion.
Așadar, a fi spălat pe creier nu este ceva rușinos, ci un pericol foarte și foarte real. Nu trebuie să vă supărați când cineva vă face spălat pe creier, ci să vă faceți un examen de conștiință cit mai sincer. Problema acestei cumplite afecțiuni este că subiectul nu este conștient de starea de zombificare în care se află.
Cum ne dăm seama dacă suntem spălați pe creier? Simplu:
1. Dacă semănăm tot mai mult cu televizorul și vorbim tot mai mult în slogane electorale, dacă cităm grafice, sondaje și “știm” să facem prognoze pentru un viitor prosper, suntem spălați pe creier.
2. Dacă brusc devenim cel mai străluminat din familie și din cercul vechi de prieteni, dacă știm de ce lumea nu merge în direcția corectă, suntem spălați pe creier.
3. Oricine se ceartă cu părinții, cu frații, cu prietenii de o viață pentru politică este spălat pe creier.
Păstrați prieteniile, păstrați dragostea și respectul filial. Nimic nu poate ține locul unei prietenii pierdute și căldura iubirii dintre frați nu o poate reaprinde nici lumea întreagă, oricât de perfectă ar fi”, a notat părintele Savatie.
Părintele Ciprian Mega explică de ce majoritatea creștinilor s-au regăsit în mesajul idealist transmis de Călin Georgescu
Este interesant, într-adevăr, cum foarte mulți creștini îl susțin pe dl Georgescu. Dinspre cealaltă tribună, contestatarii, dintre care cei mai mulți s-au arătat, de-a lungul vremii, indiferenți sau chiar disprețuitori față de trăirea credinței, îi acuză pe credincioși de înșelare, făcând recurs la nevoia de catehizare din partea Bisericii. S-au pus să vândă castraveți grădinarului, cum s-ar zice.
Creștinii, de fapt, își dezvăluie îngăduința, oferind încredere celui despre care simt ei că le vrea binele. Începând de zilele trecute, a apărut și solidaritatea împotriva sistemului, sentiment care se consolidează ca un anticorp.
Această susținere nu are legătură cu credința dlui Georgescu, ci cu promisiunea că dumnealui va respecta dimensiunea normalității și abordarea sacralității, înțelegând chipul în care percepem noi aceste realități.
Nu prin proiectul de țară a câștigat dl Georgescu simpatia electoratului, ci prin intențiile bune. Oamenii știu că politicienii mint. Dar e o diferență esențială între un politician care minte din ticăloșie, așa cum suntem obișnuiți și cum au fost percepuți ceilalți prezidențiabili, și un candidat care, la un moment dat, propune și lucruri ce par irealizabile.
Purtând conștiința Bisericii, noi știm că nimic nu este nou pentru sufletul creștinesc. Ne descurcăm și în libertate, și sub conducători idolatri, și în regimuri atee. Iar experiența de sub persecuții s-a dovedit a fi rodnică, întotdeauna.
Când nu ai posibilitatea să alegi, primești orice ți se-ntâmplă, ca fiind îngăduit de Dumnezeu.
Votul democratic schimbă, însă, perspectiva. Democrația îți oferă puterea de a decide în dreptul tău și îți pune, totodată, pe umeri o responsabilitate uriașă.
Trebuie să decizi pentru lumea din care faci parte, ca și cum ai decide în locul lui Dumnezeu. Votezi ca și cum ar alege Dumnezeu, nu tu.
Cu cât statul încalcă un drept fundamental, pe care nu noi, creștinii, l-am cerut, ci l-a instituționalizat devenirea seculară a societății, cu atât se adâncește sentimentul că Dumnezeu este alungat dintre noi, așa cum L-au alungat gadarenii din ținutul lor.
Societatea este, azi, democratică, Biserica a învățat să vorbească pe limba acestei realități socio-politice, așa cum a cunoscut și graiul imperiilor de odinioară. De aceea, votul, când implică alegeri morale pentru parcursul societății, devine o mărturisire a ceea ce ești tu.
Iar încălcarea acestui drept fundamental înseamnă zăngănitul unei porți, care s-a deschis pentru noi. Dincolo de poartă, este groapa cu lei.
