Elevii români din Ucraina riscă să piardă dreptul de a comunica în limba română în pauzele dintre ore, potrivit unui proiect de lege propus de Kiev, avertizează, într-un editorial pentru Agenția BucPress, Anatol Popescu, președinte fondator al Asociației „Basarabia”.
O propunere de modificare legislativă din Ucraina este susceptibilă de a le fura elevilor vorbitori nativi de limbă română posibilitatea de a se juca și comunica între ei în limba maternă, în pauzele dintre ore, prin instituirea așa-zisului „mediu educațional ucrainofon” și readucerea limbilor minorităților naționale – inclusiv a limbii române- la stadiul de „limbă de bucătărie”, din perioada sovietică, notează Anatol Popescu.
Potrivit acestuia, proiectul vine în contextul sprijinului activ, continuu și neîntrerupt pe care Ucraina l-a primit de la România în ultimii 3 ani.
„Ucraina nici azi, după aproape 3 ani de fază activă a războiului ruso-ucrainean și totodată de sprijin activ, continuu și neîntrerupt al României și Republicii Moldova în lupta cu ocupantul rus, nu încetează să implementeze politici de deznaționalizare și asimilare în masă a comunităților istorice, autohtone românești, de pe teritoriul său. Culmea ipocriziei este că statul ucrainean continuă și perpetuează împotriva propriilor cetățeni politicile de deznaționalizare și de asimilare ale dușmanului său acerb – politici și practici ale imperialismului secular rus, cu care se duce azi o luptă pe viață și pe moarte, luptă în care și-au pierdut viețile inclusiv sute de cetățeni ucraineni de naționalitate română”, explică Anatol Popescu.
Redăm integral editorialul semnat de Anatol Popescu:
O propunere de modificare legislativă din Ucraina este susceptibilă de a le fura elevilor vorbitori nativi de limbă română posibilitatea de a se juca și comunica între ei în limba maternă, în pauzele dintre ore, prin instituirea așa-zisului ”mediu educațional ucrainofon” și readucerea limbilor minorităților naționale – inclusiv a limbii române – la stadiul de ”limbă de bucătărie”, din perioada sovietică.
La sfârșit de septembrie în Rada Supremă a Ucrainei a fost înregistrat proiectul de lege ”Cu privire la asigurarea creării unui mediu educațional ucrainofon în instituțiile de învățământ” pentru modificarea Legii educației din Ucraina.
(proiectul de lege poate fi consultat aici: https://itd.rada.gov.ua/7fc3d95b-78e3-4f54-a773-37d061d44695 )
Menționăm că aceasta nu este prima tentativă de ucrainizare totală a mediului educațional școlar din Ucraina. În anii precedenți au mai existat ”înștiințări” și ”recomandări” neoficiale, ale Ministerului Educației și Științei din Ucraina, venite pe linie verticală, cu o pseudo-obligativitate de implementare în școli, inclusiv în școlile cu procesul de învățământ în limba română.
Conform rezultatelor monitorizării din perioada 2023 – 2024 a Serviciului de Stat al Ucrainei pentru Calitatea Educației și a Împuternicitului pentru Protecția Limbii de Stat (numit și ”Ombudsman-ul lingvistic” al Ucrainei), doar 41% dintre elevi comunică între ei exclusiv în limba ucraineană în timpul lecțiilor și al repausurilor.
În ce ne privește pe noi, românii din Ucraina, nu știm cu exactitate care este procentul comunicării în limba de stat în școlile odinioară cu predare integrală în limba română, ucrainizate în totalitate sau doar parțial în localitățile cu populație majoritară românească din regiunile limitrofe frontierei comune ucraineano-române – Transcarpatică, Cernăuți și Odesa. Dar în mare parte putem constata că în aceste unități de învățământ situația este catastrofală, și ne referim la aspectul deromânizării populației băștinașe. Dacă în regiunea Cernăuți limba maternă a acestor copii, româna, a fost invadată de ucrainisme, în cazul școlilor rusificate și mai apoi ucrainizate din raioanele basarabene ale regiunii Odesa limba română a fost deja redusă la minim, amestecul de rusă-ucraineană-română devenind deja dominant la toate vârstele copilăriei – de la cea de grădiniță la clasele liceale. În rândurile tinerilor români din Ucraina, în bătălia procentuală deja, cel mai probabil, limba română pierde teritoriu în favoarea celei ucrainene, și în mare parte acest fapt se datorează scăderii drastice a numărului de școli și de clase cu predare în limba română, mai ales în perioada celor 33 de ani de independență a Ucrainei.
Cel mai probabil impactul total al rusificării și ucrainizării învățământului secular românesc din Ucraina se va regăsi într-un viitor, cel de-al doilea recensământ general al populației din Ucraina, dacă ar fi să vorbim acum despre iminența unui sfârșit al războiului ruso-ucrainean.
Până atunci, plecând de la realitatea că majoritatea, sau o parte considerabilă a elevilor din Ucraina continuă să folosească ca limbă de comunicare intra- sau extrașcolară limba maternă, a familiei, a comunității în care locuiesc – rusă, română, maghiară, poloneză, bulgară, greacă, găgăuză etc, legislativul de la Kiev este hotărât, pesemne, să restricționeze folosirea altor limbi în incinta și pe teritoriul instituțiilor de învățământ de stat, prin obligarea tuturor participanților la procesul educativ să comunice între ei în limba de stat – exclusiv în limba ucraineană.
Prin urmare, mai nou, legislativului ucrainean i se propune:
Proiectul de lege presupune o completare a primei părți a articolului 1 din actuala Lege a Educației din Ucraina prin definirea unui nou termen, și anume ”mediul educațional ucrainofon”:
„Prin mediul educațional ucrainofon se înțelege un set de condiții de interacțiune și socializare a elevilor cu alți participanți la procesul educativ (cadre didactice, părinți, alți angajați ai instituției de învățământ) numai în limba de stat atât pe parcursul procesului de învățământ, cât și pe parcursul altor forme de interacțiune a elevilor cu alți participanți la procesul educativ, în incinta și pe teritoriul subiectului de activitate educativă”.
În concluziile sale la proiectul de lege, Ministerul Educației și Științei din Ucraina propune următoare definiție:
”Mediul educațional ucrainofon – un set de condiții de socializare și interacțiune a participanților la procesul educativ între aceștia în limba de stat, atât în timpul procesului educativ, cât și în timpul altor forme de interacțiune în incinta și pe teritoriul subiectului de activitate educativă.”
Tot Ministerul Educației și Științei din Ucraina este cel care atrage atenția că, în conformitate cu prevederile finale ale proiectul de lege, ”ministerele și alte organe centrale ale puterii executive vor trebui să elaboreze și să adopte actele normative juridice adiacente, inclusiv cele privind sistemul de apreciere a competențelor de vorbire ale copiilor – elevi” în sistemul educațional.
În continuare M.E.Ș. al Ucrainei precizează că ”în legislația Ucrainei din domeniul educațional nu există o definiție a conceptului de „sistem de apreciere a competențelor de vorbire”, iar totodată, ”țin de competențele principale stabilite prin standardele de stat ale învățământului secundar general din Ucraina: cunoașterea fluentă a limbii de stat și capacitatea de a comunica în limba maternă (în cazul în care aceasta este diferită de limba de stat) şi în limbi străine.”
Mai departe – mai mult.
Conform proiectului de lege, partea a doua a controversatului articol 7 din Legea Educației din Ucraina din 05.09.2017 se va completă cu paragrafele 3 și 4, cu următorul conținut:
„Instituțiile de învățământ sunt obligate să creeze pentru elevi un mediu educațional ucrainofon.
Nu este o încălcare a acestei obligații studierea, alături de limba de stat, în limbile minorităților naționale, care sunt limbi oficiale ale Uniunii Europene, sau a poporul indigen, asigurarea furnizarea statului cu studiul și folosirea în procesul educațional a limbii engleze, promovarea învățării în instituțiile de învățământ a altor limbi de comunicare internațională, predarea în instituțiile de învățământ a unei sau mai multor discipline în două sau mai multe limbi (în limba de stat, engleză, alte limbi oficiale al Uniunii Europene), precum și dreptul de a alege liber limba procesului de învățământ de către instituțiile de învățământ private (cu excepția limbii, care este limbă de stat (limbă oficială) a statului recunoscut de Rada Supremă a Ucrainei ca stat agresor sau stat ocupant)”.
Subliniem că problema principală este că legiuitorul ucrainean nu distinge între orele propriu-zise și pauzele/recreațiile dintre ore de care se bucură elevii, ci le include și pe acestea din urmă în perioada aflării elevilor la școală – în orarul școlar, dacă vreți, condamnându-i, practic, la aflarea în acest ”mediu educațional ucrainofon”, fără a le oferi alternativa, fără a face o excepție pentru mulțimea de instituții școlare din Ucraina, care nu se află într-un mediu rusofon, ci sunt comunități etnice compacte, cum este cazul satelor și școlilor seculare românești, maghiare, poloneze, bulgare, găgăuze, și altele…
Pentru ”derusificarea” acestor școli este suficient să se încurajeze comunicarea în pauzele dintre ore în limba maternă, limba de comunicare a localităților respective. Impunând comunicarea în limba ucraineană în detrimentul limbii materne, statul ucrainean nu face altceva decât să descurajeze comunicarea în limba minorității naționale sau a poporului băștinaș în cauză, ajungând la limita prohibiției comunicării în limba maternă și a încălcării grave a dreptului constituțional la folosirea limbii materne de către persoanele aparținând minorităților (comunităților) naționale din Ucraina.
Prin urmare, statul ucrainean, în esență fiind un mare restanțier la capitolul care ne privește direct – respectarea drepturilor persoanelor aparținând minorității naționale române, deci a drepturilor noastre constituționale sau asumate prin parafarea de către Ucraina a tratatelor internaționale în domeniu, inclusiv a tratatelor de bună vecinătate și cooperare cu statele noastre înrudite – România și Republica Moldova, pe lângă faptul că îi percepe pe românii din comunitățile istorice românești din Ucraina doar ca pe niște cetățeni ”capabili să comunice în limba maternă (româna)”, dar obligați ”să posede liber limba de stat (ucraineana)”, camuflându-și politica de ucrainizare totală a rețelei de școli seculare cu predare în limba română din regiunile Transcarpatică, Cernăuți și Odesa cu problematica (reală, de altfel) derusificării societății din Ucraina, READUCE LIMBA ROMÂNĂ la stadiul de ”LIMBĂ DE BUCĂTĂRIE”.
Pentru cine a uitat, ”limba de bucătărie” se considera a fi în perioada U.R.S.S. orice limbă în afară de limba ”surorii mai mari” – rusa. Pentru românii sovietici, botezați forțat în ”moldoveni”, aceasta era româna, botezată și ea în ”moldovenească”, iar pentru confrații de suferință din R.S.S. Ucraineană, pentru etnicii ucraineni de bucătărie era limba lor maternă – ucraineana.
În concluzie, Ucraina nici azi, după aproape 3 ani de fază activă a războiului ruso-ucrainean și totodată de sprijin activ, continuu și neîntrerupt al României și Republicii Moldova în lupta cu ocupantul rus, nu încetează să implementeze politici de deznaționalizare și asimilare în masă a comunităților istorice, autohtone românești, de pe teritoriul său. Culmea ipocriziei este că statul ucrainean continuă și perpetuează împotriva propriilor cetățeni politicile de deznaționalizare și de asimilare ale dușmanului său acerb – politici și practici ale imperialismului secular rus, cu care se duce azi o luptă pe viață și pe moarte, luptă în care și-au pierdut viețile inclusiv sute de cetățeni ucraineni de naționalitate română.
PS: Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”