Am vizitat la începutul acestui an o școală cu mari probleme. Necazurile au început acolo cu doi elevi: o față, să-i zicem Emily, și prietenul ei de 14 ani, să-i spunem Justin. Justin a rugat-o pe Emily să-i trimită niște poze. „Nimic vulgar”, i-a precizat el. Părinții nu vor afla nimic, i-a promis el.
Emily a făcut întocmai apărată de intimitatea dormitorului ei. Și-a dat jos tricoul ca să-și arate formele bustului. (Ca multe alte fete de 12 ani de astăzi, ea poate trece ușor ca o fată de 15 ani.)
Justin i-a promis lui Emily că nu va vedea nimeni vreodată fotografiile și se pare că a vrut să-și țină acea promisiune. Dar Justin și-a lăsat telefonul nesupravegheat la o petrece, iar un alt băiat, să-i spunem Brett, i-a luat telefonul și a tot umblat prin poze până a dat de cele trimise de Emily. Brett a trimis pozele lui Emily din telefonul lui Justin în telefonul său, după care le-a pus pe Instagram, folosindu-se de un nume fictiv.
În subcomunitatea lor urbană, fotografiile au devenit virale. Fetele au început să o strige „Emily curva”. Băieții veneau la Emily și îi cereau să le facă un show. Nu a mai fost chemată la ski într-un weekend când părinții uneia dintre fete au spus că nu își doresc ca fiica lor să stea în preajma lui Emily.
Până la acel moment, Emily nu avea niciun fel de probleme psihologice. Dar s-a prăbușit – nu a mai vrut să meargă la școală și s-a tăiat cu o lamă pe mână mai sus, într-un loc în care credea că părinții nu vor observa. A început să vorbească despre sinucidere.
Cine e de vină pentru această situație? Nu Emily, în opinia mea. Nu Justin. Nici măcar Brett. Ei sunt copii.
De vină sunt părinții. Părinții le dau copiilor telefoane prin care fac, trimit și primesc poze, fără niciun fel de supraveghere.
Țin conferințe în toată țara pe această temă și de fiecare dată sunt surprins să văd cât de reticenți sunt părinții când vine vorba de programe de monitorizare a tuturor ecranelor pe care le folosesc copiii. Sunt foarte multe la îndemână, precum My Mobile Watchdog, Mobile Spy and Net Nanny Mobile care îți trimit și ție imediat orice fotografie pe care copilul o primește sau o face, chiar înainte ca odrasala să trimită poza undeva.
Dacă părinții lui Emily ar fi instalat un asemenea program pe telefonul ei, poate că nu și-ar fi făcut de la bun început pozele. Ar fi trebuit să-i explice lui Justin că părinții ei pot vedea toate pozele ei, iar o astfel de poză ar fi dus la restricționarea accesului la telefon timp de o lună sau mai mult.
Oricât de urâtă e povestea lui Emily, există situații și mai oribile. Rebecca Ann Sedwick, în vârstă de 12 ani, s-a sinucis pe 9 septembrie 2013, aruncându-se în gol de pe o fabrică de ciment. Potrivit mamei sale, Rebecca a fost agresată verbal timp de mai mult de două fete de 12, respectiv 14 ani. Conform mărturiilor apărute în presă, fata de 14 ani era geloasă pentru că Rebecca fusese prietena lui John Borgen, un băiat cu care ea se întâlnea. Fetele i-au spus Rebeccăi, printre altele, „să bea înălbitor și să moară”.
După moartea Rebeccăi, fata de 14 ani a postat pe Facebook: „Am intimidat-o pe Rebecca șî (sic) sa (sic) sinucis dar IDGAF (I don’t give a f—)”. Tonul postării a atras atenția autorităților. Poliția i-a luat la întrebări pe părinții fetei și pe ea. În cele din urmă, șeriful a trimis doi adjuncți să le aresteze pe fete pentru intimidare în formă agravată. Fata de 12 ani a fost eliberată, dar cea de 14 ani a intrat la închisoarea de copii. Ea și părinții ei au insistat că i-a fost spart contul.
Într-o conferință de presă, șeriful a explicat că a simțit nevoia să ia măsuri rapide deoarece părinții erau incompetenți. „De ce, mă rog, are un ecran în față? Părinții, în loc să ia telefonul și să-l spargă într-o mie de bucăți, spun că i-a fost spart contul. Aveți grijă ce fac copiii în online. Fiți foarte atenți. Încetați să mai fiți cei mai buni prieteni ai lor și începeți să fiți cei mai buni părinți.”
Șeriful are dreptate. Dacă îi cumpărați un telefon copilului, iar copilul este agresat de mesajele pe care le primește, sau folosește telefonul pentru a-i intimida pe alți copii, cea mai vinovată persoană este părintele.
Nu spun că e ușor: nu a existat ceva asemănător în educația dvs. Dar sunt uluit să descopăr cât de reticenți sunt unii părinți, în special cei mai avuți care îmi spun că nu doresc să violeze intimitatea copiilor lor.
Iată ce le spun acestora: cel mai important lucru pe care îl poți învăța pe copilul tău despre tehnologie este că nu există intimitate în online. Trebuie să-i învățați că nu ar trebui să trimită poze unui coleg sau să posteze ceva pe social media, dacă nu sunt pregătiți să facă acele poze cunoscute pentru toată lumea. Cea mai bună cale de a preda acest mesaj nu este prin predică, ci prin impunere – să-l lași să știe că vei vedea fiecare poză pe care o face. Așa se inoculează bunele obiceiuri.
La opt luni distanță de la eveniment, lui Emily îi merge mai bine. A ajutat-o transferul la altă școală. Părinții au instalat o aplicație de monitorizare pe telefonul mobil.
Editura Contra Mundum va publica în această lună o carte de parenting, bestselling New York Times, adresată tuturor celor care doresc să aibă copii cuminți, bine educați și respectuoși.
