Azi a avut loc ședința CSAT, în care s-a discutat despre cum să ne băgăm în războiul din Ucraina, cum să strângem relațiile cu Moldova (pentru că pe președinte l-a apucat un patriotism turbat) și cum să mai cheltuim cu înzestrarea armatei. Adică toate trei într-un singur subiect, cu o singură idee fixă și războinică. După care și-au dat seama că mai au nevoie de ceva.
Ministerul de Finanțe a făcut azi cel mai mare împrumut, de 5 miliarde de euro într-o zi. În mai multe valute, un credit pe 7 ani, altul pe 20 de ani.
Desigur, faptul că un guvern se poate împrumuta cu câteva luni înainte de alegeri, pe o durată cât cinci mandate întregi ale guvernelor viitoare, e una din frumusețile democrației. Asta arată că suntem o mare familie și există continuitate: un guvern rostogolește datoriile celor dinainte, iar copiii le achită.
Tot interesant e că dobânda e variabilă și mascată într-o formulă de calcul greu de deslușit, care depinde de niște instrumente derivate create în lumea offshore a bancherilor internaționali. Practic, dobânda poate crește peste câțiva ani atât cât vor considera ei. Pardon, atât cât va fi pe piețele lor dereglementate, în spatele ușilor închise.
Așa cum ANPC a închis tot azi niște supermarketuri care vindeau țigări minorilor, nu cred că e normal ca băncile să dea împrumuturi țărilor cu clauze pe care șefii guvernului nu le înțeleg. Pe bune, stimați ziariști, lăsați media de la BAC, întrebați-l pe Ciolacu să explice ce e aia dobânda mid-swap… Dacă știe, îi iau un bax din pufuleții lui preferați.
E o întrebare infinit mai relevantă decât pier-pătratul Vioricăi. Deci puneți-i o întrebare: Tovarășe Marcel, cât e mid-swap-ul la creditul pe care l-ați semnat pentru noi și cât bănuiți că va fi în 2044?
