La moartea lui Alain Delon, mulți au afirmat că s-a sfîrșit o epocă și au reamintit, în context, criticile lui față de lumea de azi. Și au dreptate.
Delon a fost și rămîne un simbol al normalității. De pe temeiurile acesteia a taxat consumerismul, superficialitatea și dezorientarea axiologică de care dau dovadă majoritatea contemporanilor.
Observațiile sale sînt ale oricărui om care nu se lasă sedus de ideologia „noii normalități”, dar cînd le exprimă o persoană de talia lui au un impact uriaș.
Alain Delon: ”Doar nu am înnebunit chiar cu toții ca să luăm lumină din SUA, țara lui Antihrist, această lume scrântită, sărită de pe axul firescului și normalității!”
Academia Franceză de Film intenționa să-i acorde lui Alain Delon premiul Palme D’or pentru întreaga carieră, nominalizându-l în acest sens. O petiție, pornită din SUA, însă, cere Academiei la modul imperativ și agresiv să nu-i acorde premiul, afirmând că actorul ar fi fost de-a lungul întregii sale vieți „rasist, sexist și antiprogresist”.
Intervievat de Rai 3 în legătură cu acest subiect, Alain Delon declară: „Eu nu prea mai am de stat mult pe-aici, am avut o viață lungă și extraordinar de frumoasă, într-o lume care măcar pretindea că e normală la cap. Am avut femei frumoase, mâncare bună, prieteni de calitate. Și slavă cât cuprinde, nu că mi-o doream neapărat, dar asta mi-a adus dragostea și prețuirea oamenilor, care nu poate fi cuantificată. În consecință, transmit Academiei că poate să dea curs petiției, acest trofeu mă interesează foarte puțin spre deloc. Mă interesează însă, chiar mă îngrijorează enorm, încotro se rostogolește această lume scrântită, sărită de pe axul firescului și normalității. Această țară (Franța) a generat și a cunoscut pe propria piele ororile unui iacobinism robespierian, practic atunci francezii au încetat să mai fie o națiune măreață, pe placul lui Dumnezeu. Chiar și amicul meu, Gerard Depardieu, a tulit-o în Rusia din două motive: 1 – să nu-i mai ia fiscul globalist din banii câștigați cu atâta trudă, cu eforturi anti-bahice considerabile și sudoarea „nasului” său celebru (râde zgomotos); și 2 – nu mai putea cu ‘corecții’! Ajunsese la un moment dat să se plângă că în toată echipa de filmare nu mai are decât 2 francezi, și ăia pe la cabluri și lumini. Cum naiba, – mă întreba – să faci filme despre celți și galii antici cu Hamid și Abdullah? M-aș fi dus și eu după el, sincer, dar nu-mi priește clima, eu sunt mai sensibil la frig ca el… Deci, să ia premiul cine vrea, dar vă rog, cu cuvintele marelui Hasek: – Oameni, fiți vigilenți, vi se trage preșul de sub picioare, vi se ia și ultimul drept la a fi natură umană îndumnezeită! – doar nu am înnebunit chiar cu toții ca să luăm lumină tocmai din SUA, țară a lui Antihrist, căzută ireversibil în hăul corectitudinii politice și al relativismului moral.” – Alain Delon
Ce n-a spus Alain Delon, dar devine limpede, este că decăderea morală galopantă a societății umane prevestește întotdeauna sfîrșitul unei civilizații.
Așa s-au prăbușit marile imperii, cu tot ce însemna civilizația creată de ele, de-a lungul istoriei. Nu altfel se va întîmpla cu civilizația occidentală. E doar chestiune de timp. Iar ce vine în loc poate fi teribil.
Bineinteles ca dreptarzii ii ridica osanale unuia de-al lor. A „avut” femei, dar ia sa fi „avut” barbati – mama ce mai urlau conservaciosii importiva lui. Cam cate femei sunt recomandate pentru un barbat de catre aparatorii familiei traditionale: 5, 10, 20? Intreb pentru un prieten crestin, cu inima „dreapta”.