CNP-ul fiscal intră cu bocancii în viața noastră privată: ce se va întâmpla în camerele obscure ale statului, când bonul de cumpărături va spune totul despre noi

Ministerul Finanțelor ne oferă un nou exemplu de intruziune a statului în viața privată prin propunerea de introducere a CNP-ului fiscal pentru persoane fizice.

Acest așa-zis instrument de combatere a evaziunii fiscale nu este nimic altceva decât un mecanism prin care statul dorește să știe cu exactitate cum, unde și pe ce cheltuim banii.

Ne îndreptăm către un viitor în care fiecare leu cheltuit va fi monitorizat și, dacă se va considera că vom cheltui mai mult decât producem, ANAF-ul va interveni și va taxa cu 70% ceea ce nu se justifică. Acest pas reprezintă o pregătire pentru un sistem de control total.

CNP-ul fiscal nu este altceva decât o nouă frecție la piciorul de lemn al luptei cu evaziunea.

---

Statul român, prin ANAF și Ministerul de Finanțe, cu susținerea partidelor politice aflate în majoritatea parlamentară, au declarat în ultimii doi ani că vor să lupte concret împotriva evaziunii fiscale prin digitalizarea tuturor proceselor și relațiilor comerciale dintre toate entitățile de stat, companii private și mai nou, persoane fizice.

ANAF și alte instituții își propun să știe dintr-un singur click totul despre cheltuielile cetățenilor- ce ai mâncat și băut la restaurant, la ce oră, ce brand de apă plată consumi în gospodărie, ce prezervative preferi și câte folosești pe săptămână. De ce vrea statul toate aceste informații despre tine? Pentru a avea o imagine despre venituri și cheltuieli- adică pentru a vedea dacă ceea ce scoți din buzunar depăsește sau nu ceea ce câștigi sau declari că ai câștigat.

Lupta cu evaziunea fiscală, căreia statul i-a găsit antidotul e- înaintea oricărui cuvânt (e-Factura | e-Transport | e-TVA| e-Proprietatea) merge înainte, în unele cazuri, cu grave încălcări ale legislației cu privire la protecția datelor cu caracter personale și chiar drepturi/ libertăți prevăzute în Constituție, cum ar fi dreptul la viață privată și intimitate.

Practic, opțional din 2024 și anunțat inițial ca obligatoriu din 2025, vom solicita CNP-ul propriu pe orice factură sau bon fiscal de la magazinul/ restaurantul/ cafeneaua/ wc-ul public/ firma de transport/ frizerul/ clinica medicala la care o femeie face o întrerupere de sarcină/ sex-shop-ul de la care cumpărăm o jucărie pentru adulți/ farmacia de la care luăm un tratament pentru tratarea unei boli venerice. Dau aceste exemple neobișnuite ca să înțelegeți cât de intruzivă în intimitatea unui om este această reglementare.

Întregul concept se izbește frontal de legislația GDPR și intră în contradicție cu Constituția României.

Faptul că statul, prin instituțiile sale, dorește să scoată economia gri și neagră la suprafață e lăudabil. Că o face prin noi, „responsabilizându-ne” (cu promisiunea că vom beneficia de un credit fiscal) poate genera o discuție.

Dar este cu totul și cu totul altceva să ne oblige să cerem imprimarea CNP-ului fiscal pe orice factură sau bon fiscal. Aceasta reprezintă o încălcare a drepturilor și libertăților individuale, pentru că fiecare acțiune care presupune cumpărarea unui produs sau a unui serviciu va putea fi asociată cu persoana care a dat banii.

Ce vrea să știe statul despre tine, cetățean? Cum a apărut ideea CNP-ului fiscal?

Inițial, obligația imprimării Codului Numeric Personal pe facturi a apărut în OUG-ul cu e-factura, pentru cumpărăturile online. Fiind ridicată problema liberei circulații a CNP-urilor în natură, la vedere, pe diferite facturi/ bonuri fiscale, a riscurilor ca acestea să fie utilizate pentru furt de identitate, fraude, credite ilegale, ministrul Marcel Boloș anunța într-o apariție publică găsirea soluției care să rezolve chestiunea de GDPR.

Fiecărui CNP din România îi va fi asociat un cod fiscal de persoană fizică- „CNP fiscal” (nu se știe de la ce vârstă, cum și în ce fel- o idee vehiculată este că vom primi automat, la un moment dat, prin intermediul telefonului, sau prin SPV acest cod). În acest fel, pe factură nu va fi imprimat Codul Numeric Personal, așa cum e trecut pe cartea de identitate sau pe pașaport. Un bon găsit pe stradă nu va prezenta o miză pentru un răufăcător- nu va putea să-și facă un credit la un IFN având CNP-ul tău.

Nu este clar însă cum rămâne cu solicitarea de către noi, cetățenii, a imprimării CNP-ului fiscal (asociat CNP-ului nostru)- dacă va fi obligatoriu sau opțional, pentru că ambele variante au ieșit public.

Așa cum ne-am obișnuit dinspre Ministerul Finanțelor, mințile obscure de acolo lucrează la legiferare în modul cel mai netransparent, iar pe surse sau prin diferite voci care apar la evenimente publice ies informații de toate felurile: ba că va fi opțional o bucată de timp, ba că va fi obligatoriu, ba că va fi imprimat numai la cumpărăturile online, ba că va fi solicitat pe bonul fiscal de la orice comerciant dotat cu aparat fiscal de marcat. Toate acestea în numele luptei cu evaziunea fiscală și împotriva „gapului de TVA”.

Un scenariu poate exagerat, dar posibil și nu improbabil

Mergând pe cel mai strict dintre scenariile vehiculate, din 2025, un funcționar al statului (ANAF, sau poate poliție/ structuri secrete) cu acces formal sau informal la bazele de date poate afla absolut totul despre dumneavoastră și familia dumneavoastră, introducând codul fiscal asociat CNP-ului și apăsând tasta ENTER.

Va vedea de câte ori mergeți la magazinul de cartier, de câte ori comandați prin curier, la ce ore preferați cumpărăturile, care este valoarea facturii la curent, ce marcă de aparat de bărbierit utilizați de săptămâna trecută, câte sticle de vin beți pe lună, ce fel de vin, de unde l-ați cumpărat, ce fel de hârtie igienică folosiți, ce absorbante folosește partenera/ soția, ce pastă de dinți preferați, dacă ați avut un consult la proctolog, dacă soția sau partenera a apelat la ginecolog pentru a face un avort, cât de des și ce mâncați de la McDonalds, câte canale TV aveți în abonamentul de cablu, câți metri cubi de apă caldă utilizați lunar, unde ați zburat cu avionul, unde mergeți cu trenul, la ce hotel ați stat, unde vă alimentați mașina cu combustibil, câți litri consumă mașina pe zi, ce haine purtați, ce brand are lenjeria intimă de pe dumneavoastră, de unde le achiziționați pe toate acestea. Și- poate cel mai grav- ce cărți citiți, titlul și autorul, cumpărate de la o librărie online sau fizic, cu cardul sau cash. Statul va ști și dacă ați fost „obraznici” și v-ați cumpărat ceva pentru a vă anima viața intimă de cuplu. Practic orice achiziționați (cu cardul sau în numerar, nu va mai fi nicio diferență) – chiar dacă e vorba despre un serviciu sau produs- va fi descris în detaliu, iar bonul va indica ora și locul de unde ați făcut-o.

Dacă această discuție avea loc în urmă cu un deceniu sau două ar fi fost de râs- cine să stea să țină evidența cu pixul a miliardelor de cumpărături de pe bonurile fiscale?

În epoca inteligenței artificiale, nu mai este de râs, devine de speriat- se poate face portretul detaliat al fiecărui individ, imaginea foarte aproape de realitate a familiei (obiceiuri, preferințe).

*Pentru cunoscători- trebuie să știi doar cum să formulezi cererea către sistemul care are acces la toate și capacitatea de a agrega informațiile ca să primești orice tip de informație, în mod structurat, în tabele.

Această prevedere (cea de a solicita CUI-ul fiscal personal/ CNP-ul fiscal pe facturi și bonuri fiscale) are scopul oficial de a evidenția în bazele de date dacă un cetățean cheltuiește mai mult decât produce/ declară la fisc, așa cum spuneam mai sus.

Desigur, inclusiv aici se poate discuta la nesfârșit cu argumente pro și contra. Informațiile ar urma să fie utilizate și pentru creditul fiscal și acordarea de deduceri. Ne revoltă pe toți zi de zi indivizii care afișează ostentativ averile din surse necunoscute, probabil nici de cei de la Fisc, nici de alte instituții.

În ciuda scopului declarat de a lupta cu evaziunea fiscală, întrebarea rămâne: de ce ar trebui o instituție a statului (indiferent care este aceasta) să aibă toate aceste date despre un cetățean și familia sa, unele profund intime, legate de viața de cuplu, de obiceiuri în familie, de produsele și serviciile preferate, de consulturi medicale?

Când v-ați uitat ultima dată pe un bon fiscal? Iată ce informații conține?

Imens de multe date foarte sensibile, la care are va avea acces statul, prin instituțiile și angajații săi, sunt imprimate pe bonuri și facturi.

Studiați cu atenție petecul de hârtie atunci când ieșiți de la magazinul de cartier sau când plecați de la un restaurant, iată ce e imprimat:

– Numele emitentului (entitatea care l-a emis, cu informațiile sale fiscale- adresă, cod fiscal, cod de la Registrul Comerțului etc);

– Numele punctului de lucru care l-a emis (cu toate informațiile asociate- de exemplu- un restaurant dintr-un lanț va emite un bon cu localitatea și adresa exactă);

– Ziua cumpărăturii (practic data la care a fost emisă factura sau bonul);

– Ora cumpărăturii;

– Produsele și serviciile descrise în amănunt (câte porții de cartofi prăjiți, salate, câte pahare de vin etc);

– Suma și TVA-ul achitate (și bacșișul, dacă a existat unul).

Veți spune că toate acestea erau și până acum.

Desigur, numai că, după noua legislație, în pregătire prin măruntaiele Ministerului Finanțelor, documentul va conține și codul fiscal (CNP ul fiscal) asociat cu CNP-ul dumneavoastră.

Dacă statul este onest în acest demers, există soluții pentru protejarea libertăților individuale și intimității

Protejarea libertăților individuale și intimității sunt cele mai importante principii într-un stat de drept.

Chiar și la implementarea unui astfel de sistem dedicat luptei cu evaziunea, cum susțin cei de la Finanțe, soluții există- iar una dintre acestea este anonimizarea tuturor informațiilor sensibile (numele produselor și serviciilor de pe facturi și bonuri fiscale, a zilei, orei și locului din care au fost cumpărate).

Statul ar rămâne cu suma cheltuită (+TVA), suficient pentru a înțelege dacă un contribuabil cheltuiește mai mult decât își permite sau a declarat că a câștigat.

De asemenea, este foarte important ca Ministerul Finanțelor și ANAF să iasă cu lămuriri și să enunțe clar, cu subiect și predicat, cine ar avea acces la aceste date și în urma căror proceduri.

În cazul unei suspiciuni sau anchete desfășurate de ANAF sau altă instituție a statului, accesul la date ar trebui să fie realizat cu aprobarea unui judecător, având în vedere cantitatea imensă de informații sensibile, piese de puzzle, care puse cap la cap, pot reda în detaliu viața intimă nu numai a unui individ suspectat de evaziune, ci a unei familii sau persoane conexe, cu obiceiuri de consum, deplasări, zi și oră.

De asemenea, dacă statul este onest în toate demersurile sale în lupta cu evaziunea fiscală, Ministerul Finanțelor și ANAF ar trebui să iasă transparent și să explice defalcat, pe date și perioade comparative, cum au evoluat încasările la buget după introducerea e-Factura, și e-Transport. Acesta este unul din cele mai mari semne de întrebare ale contabililor și mediului de afaceri din România.

Și mai este o întrebare la care de obicei, reprezentanții autorităților au răspuns la modul general, cu verbe reflexive: Ce state din Uniunea Europeană, cu nume și prenume, a implementat un astfel de sistem, cum funcționează acesta și care sunt rezultatele implementării? Știm că „se aplică de mult”, „statele civilizate au implementat de ani de zile”, „e un sistem care funcționează afară”.

Unde, de când, cum sunt procedurile în detaliu și cu ce rezultate?

Context

Mai multe modificări au apărut peste noapte și au fost adoptate fără dezbateri. Executivul a impus un lung șir de noutăți care au bulversat mediul de afaceri. Deși nu funcționează la parametri 100%, e-Factura a fost adoptată de aproape toți contribuabilii persoane juridice. E-Transport provoacă mari bătăi de cap, dar a fost „înghițită” de mediul de afaceri. În urma protestelor din stradă, imperturbabilul ministru de la Finanțe, veșnic zâmbitor, a promis o soluție de mijloc, care permite o amânare a implementării și o trecere graduală la e-TVA, fără sancțiuni în prima fază.

Începând cu 1 iulie 2024, România va extinde obligativitatea utilizării sistemului e-Factura și pentru relațiile business to consumer (B2C), conform Ordonanței de Urgență nr. 69/2024.

Cu alte cuvinte, pe modelul statelor din Vest (susțin autoritățile), românii vor putea să țină o evidență strictă a cheltuielilor personale și să păstreze acasă pe toate, pentru a cere deduceri (când legislația va fi armonizată/ upgradată) ale unor anumite cheltuieli la depunerea declarației de venit. Ministrul de Finanțe vorbește despre „credit fiscal” care va oferi beneficii contribuabilului (reduceri de impozit sau rambursări de bani). Aici, încercați să vă imaginați că umpleți niște sertare/ dulapuri cu bonuri, de la spălătoria auto, până la dentist și că până și intimitatea unor cheltuieli personale în viața de cuplu nu mai există.

Despre e-Factura- În scenariul optimist (care teoretic sună foarte bine), orice factură sau bon fiscal emise pe teritoriul României ar trebui să fie „urcate” imediat în e-Factura. În felul acesta, ANAF ar trebui să știe și să pre-completeze declarațiile pentru plata TVA înainte ca firmele sau contabilii să facă asta (aici intră în scenă mult hulitul sistem e-TVA).

Dacă toate informațiile strânse de sistem ar fi corecte și complete, iar apoi ar fi evidențiate la centimă în declarațiile pre-completate de către stat, tot procesul ar reprezenta un mare salt înainte. O trecere la un alt nivel, inclusiv pentru meseriile de contabili și experți contabili- ei nu ar mai face munca repetitivă, aceea de a introduce „de mână”, în evidențele contabile, bon cu bon, factură cu factură, pași necesari pentru a întocmi apoi declarațiile pentru TVA, de exemplu.

Toate documentele ar ajunge automat pe serverele statului după emitere, iar spre finalul lunii, declarațiile pentru TVA ar trebui să se completeze automat. În acest scenariu, companiile vor primi, așa cum cetățenii primesc anual, ceea ce știe statul că au de achitat (*ca la impozitele locale, unde găsiți în SPV, de exemplu, apartamentul de 35 de metri pătrați și autoturismul cu o anumită capacitate a motorului, cu sumele calculate de plată pentru anul în curs, dar și eventuale restanțe sau penalități).

Numai că statul nu are acces la toate cheltuielile unei companii. De exemplu, aceasta poate importa un bun sau un serviciu din spațiul comunitar sau extracomunitar, cu efect direct în TVA-ul pe care trebuie să-l achite sau să-l recupereze. În traducere, firma/ contabilul va primi de la stat o declarație pre-completată (posibil cu multe erori), iar temerea breslei este că va fi nevoită să muncească în plus pentru a modifica și explica ANAF-ului unde greșește, sub presiunea timpului și cu securea amenzilor deasupra capului.

În tot acest proces de digitalizare, câteva decizii cu impact direct asupra cetățenilor au trecut neobservate. Iar problemele ridicate de experți pare că au vizat până acum doar problemele de suprafață.

Ceva se întâmplă în camerele obscure de la Ministerul Finanțelor

În timp ce premierul Ciolacu spune că nu se va implementa nimic, că nu va mai permite, că pe masa Guvernului nu vor mai ajunge lucruri nedezbătute, Ministerul Finanțelor a admis ieri, public, faptul că se lucrează intens la legislația cu privire la CNP-ul fiscal.

„În Guvern nu mai poate intra de acum înainte vreo modificare de natură fiscală fără să existe în prealabil o consultare publică finalizată și un acord cu mediul privat și societatea civilă”, după noi controverse legate de implementarea e-Factura, a declarat Marcel Ciolacu.

Ministrul său de la Finanțe își vede de drum „Efectul sinergic al tuturor măsurilor pe care le implementăm pentru a ţine sub control evaziunea fiscală va fi vizibil în contul de execuţie bugetară. Din experienţa noastră, în combaterea evaziunii fiscale şi având în vedere mecanismele pe care le implementăm, am constatat că trebuie să gestionăm problema din mai multe direcţii, pentru a monitoriza şi reveni la normalitate. Proiectele noastre de digitalizare converg spre obiectivul general de reducere a gap-urilor la diverse categorii de impozite şi taxe. Toate statele care au aplicat astfel de proiecte de digitalizare au obţinut rezultate semnificative. Toate aceste măsuri ne vor ajuta să valorificăm mai bine creanţele bugetare, să reducem cât mai mult sarcina fiscală de pe umerii contribuabililor şi astfel să generăm finanţări consistente pentru asigurarea marilor servicii publice”, spune ministrul finanţelor Marcel Boloş.