Copiii trebuie pentru bine lor să respecte autoritatea părinților. Este un element fundamental dintr-o educație sănătoasă mai ales când copiii sunt foarte tineri.
Există multe motive pentru a respecta autoritatea parentală. Pentru început, ușurează relațiile din casă. De pildă, dacă îi cer fetiței mele de cinci ani să strângă jucăriile, ea ar trebui să facă asta fără mari proteste. Este, de asemenea, importantă pentru siguranța copiilor. Dacă îi spun băiatului de trei ani să nu fugă spre stradă, e mai bine pentru el dacă mă ascultă pentru că viața lui depinde de asta.
Respectul pentru autoritatea părinților este de asemenea important pentru dezvoltarea generală a copilului.
Dr. Carl E. Pickhard discută acest subiect în „Psychology Today”:
„În copilărie, avantajul autorității este acela că oferă ordine și direcție pentru copil. Părinții îi spun ce să facă, ce să nu facă, ce este bine, ce este rău, ce merge, ce nu merge. Îi oferă copilului un model pentru a lua decizii pe care le poate internaliza și pe care le poate urmări fără să-și dea seama de unul singur ce să creadă și cum să se comporte. Copilul are nevoie de această fundație pentru a funcționa sigur și sănătos.”
O modalitate excelentă prin care părinții își pot consolida autoritatea este prin a face întotdeauna ceea ce spun în relația cu cei mici. Este greu, dar sunt trei aspecte unde părinții pot face rapid progrese:
- Nu-i amenințați pe copii cu fapte pe care nu le puneți în aplicare.
Îi aud constant pe pacienții mei amenințându-i pe copii cu lucruri pe care nu le fac sau nu le pot face. Am auzit exemple extreme: „Dacă nu te duci în pat acum, îți tai capul”. Dar sunt și altele mult mai blânde: „Dacă nu te urci acum în mașină, vom pleca fără tine.” Mărturisesc că am spus-o și eu ultima replică. O amenințare goală poate fi eficientă o dată sau de două ori, dar chiar și copiii tineri se vor prinde rapid că părinții nu vorbesc serios. Pe termen lung, amenințările goale vor știrbi autoritatea parentală.
- Nu faceți promisiuni goale.
La fel de important pe cât este a nu profera amenințări nesusținute de fapte este a nu face promisiuni goale. Dacă un părinte îi promite unui copil că vor face ceva împreună, atunci copilul ar trebui să nu mai aibă nicio îndoială.
Încerc să am mare grijă la ce le spun copiilor mei, ca astfel să nu fiu prins cu o promisiune pe care nu o pot ține. De exemplu, fiica mea mă întreabă dacă putem merge împreună în parc. Mi-e ușor să-i spun: „sigur, putem face asta”, deoarece chiar vreau să o duc. Dar adevărul este că un număr de circumstanțe neașteptate – o migrenă, o furtună, Covid-19, etc – mă pot face să anuleze excursia. Este mai bine să spun: „Poate mergem. Vedem dimineață.”
- Urmează-ți vorbele cu fapte
Văd deseori părinți care dau anumite comenzi copiilor într-o manieră foarte relaxată, pe care aceștia nu au nicio intenție în ale urma. Adesea, pentru că sunt prinși de telefon. Repetă comanda de mai multe ori în timp ce copilul îi ignoră. Într-un final părintele renunță sau explodează de furie. În oricare dintre situații, autoritatea lui este știrbită.
Să spunem că îi cer fiicei mele să-și pună pijamaua iar ea nu o face. Asta înseamnă că trebuie să mă ridic și să o fac să și-o pună, de preferat cu calm. Dacă nu sunt pregătit să fac asta, este mai bine să nu spun nimic.
Părinții trebuie întotdeauna să ia foarte în serios ceea ce le spun copiilor. Este una dintre cele mai bune căi pentru a-și consolida autoritatea. Poate fi dificil, dar pe termen lung va reduce problemele disciplinare și îl va face pe fiecare membru al familiei mai fericit și mai în siguranță.
