V-ați întrebat ce s-ar întâmpla dacă s-ar introduce dintr-odată internetul într-un trib izolat de lume, care nu a mai avut de-a face cu lumea modernă? Ei bine, acum aveți răspunsul și îl veți afla imediat.
Fie că a fost vorba de o scamatorie de PR sau de un act de generozitate, o filantroapă americană tocmai a făcut „cadou” o antenă Starlink unui trib amazonian pentru ca acesta să poată să se conecteze la internet.
Rezultatul acestui mic experiment ciudat a fost pe cât de groaznic vă puteți imagina…
Vale do Javari e una dintre cele mai mari regiuni indigene din Brazilia. Aflat într-o zonă îndepărtată din Amazon, se spune că acolo ar fi „cea mai mare concentrație de grupuri izolate din Amazon și din lume”.
Unul dintre aceste triburi este Marubo, format din aproape 2000 de oameni care au avut contacte limitate cu lumea exterioară din momentul în care au fost „descoperiți”, la începutul secolului trecut.
Deși se știe de existența lor de 100 de ani, tribul a evitat până acum tehnologia și facilitățile moderne în favoarea stilului tradițional tribal. Trăiesc în colibe comunale și pescuiesc, vânează mistreți, mănâncă terci de banane și cultivă manioc.
În urmă cu nouă luni, totul s-a schimbat pentru Marubo… Enoque Marubo, unul din liderii tribului care a trăit în lumea „civilizată” și și-a dat seama de valoarea internetului – a înregistrat un clip de 50 de secunde în care cerea ajutor pentru a conecta comunitatea sa la internet. La câteva zile a fost sunat de Allyson Reneau.
Potrivit propriului site, Reneau e o vorbitoare motivațională, antreprenor de succes și mamă a 11 copii. Îi place să sublinieze eforturile caritabile făcute de ea la nivel internațional. Conform The New York Times, Reneau își asumă și implicări sociale care nu-i aparțin.
Astfel că atunci când ea a aflat de acel clip al liderului tribal din Brazilia, nu a mai stat pe gânduri. Comparându-se pe sine cu Charlie Wilson – da, exact acel Charlie Wilson – a cumpărat antenele și a plecat cu avionul să le ducă tribului Marubo.
Având alături un cameraman pentru a filma acest act de filantropie, Reneau, Enoque Marubo și un grup de oameni care cărau antenele de satelit în spate au mers km prin junglă pentru a ajunge la tribul izolat.
Antenele funcționau. Tribul s-a conectat la internet cu ajutorul unor telefoane ieftine plătite de guvernul brazilian.
Așa cum anticipa Enoque, conexiunea a fost utilă imediat. I-a ajutat pe liderii comunității să comunice unii cu alții, i-a ajutat pe profesori să le predea lecțiile elevilor aflați în sate îndepărtate și a ajutat tribul să comunice cu prieteni și membri ai familiei care au plecat din junglă și au ajuns în lumea modernă.
Dar conexiunea a fost, de asemenea, așa cum recunoaște acum Enoque, instant distructivă pentru comunitate. „A schimbat rutina satului într-atât încât a fost o nenorocire. În sat, dacă nu vânezi, nu pescuiești sau nu cultivi, nu mănânci.” În loc de asta, tinerii pierdeau vremea pe rețele sociale, se uitau la meciuri și vorbeau pe Instagram. Între timp, tinerii au ajuns pe dată la pornografie, ceea ce l-a neliniștit cel mai mult pe Enoque.
„Cel mai tare l-a deranjat pornografia. Susține că tinerii puneau pe grupuri videouri explicite, ceea ce era de necrezut pentru o cultură în care oamenii nici nu se sărutau în public. Ne e teamă că tinerii vor încerca să facă acele lucruri, susținea el cu privire la sexualitatea din clipuri. Unii lideri i-au spus că deja au observat un comportament sexual mai agresiv din partea tinerilor.”
Pe cale de consecință, accesul la internet a fost limitat. Antenele au fost deschise doar două ore dimineața și cinci ore seara, fiind accesibile fără restricții doar duminica.
Povestea e interesantă deoarece pare să confirme ceea ce știm deja: internetul poate ruina o societate în câteva luni.
Povestea conținea de asemenea afirmații care au sens doar pentru cei care înțeleg pericolul și nebunia mediului virtual.
„Toată lumea e atât de prinsă încât uneori nici nu vorbesc în familie”, se plânge Alfredo Marubo, unul din lideri.
„Tinerii au devenit leneși din cauza internetului”, afirmă la rândul său Tsainam Marubo, un lider de 73 de ani. În loc să învețe tradițiile transmise oral ale culturii Marubo – de pildă, să coasă coliere din cochilii de melci – tinerii sunt acum interesați doar „să fie ca albii”.
Sau după cum titrează The New York Post: „Un trib amazonian izolat se conectează în sfârșit la internet – doar pentru a deveni dependent de pornografie și social media”.
Deci, ce ne spune această poveste despre internet și societatea globală pe care o creează?
De ce prima noastră reacție la povestea de mai sus este: „Da, așa stau lucrurile?” Și, poate mai important, de ce reacția noastre următoare este de a scrola la următorul articol din feedul nostru de știri neîntrerupt, felicitându-ne că am prezis corect acest deznodământ nefericit?
Este pentru că știm că internetul a fost de la început o creație a complexului militar-industrial și a angețiilor de stat, gândit de la bun încept ca un instrument de urmărire, supraveghere și control a oricărei opoziții la stăpânii din Silicon Valley?
Este pentru că știm, din mărturisile lor, că pionierii social media au conceput în mod deliberat algoritmii pentru a exploata vulnerabilitățile psihologiei umane și a-i face pe oameni cât mai dependenți de platforme? Sau, după cum admit tot ei, social media „destramă societatea”? Sau pentru că știm în linii mari că toți șefii Big Tech își cresc copii fără ecrane sau cu restricții foarte severe?
Este pentru că știm, după cum afirma unul din primele clipuri virale de pe internet, dinainte cu mult de Youtube, că „internetul e pentru pornografie”, iar pornografia e o armă neurologică care formatează creierii unei întregi generații de bărbați în moduri care nu le diferențiază de dependența severă de droguri? Sau că pornografia a fost folosită ca o armă de demoralizare, ca atunci când israelienii au ocupat trei posturi tv palestiniene și au început să difuzeze filme porno? (Și ar trebui să ne mire că Elon Musk a schimbat regulile Twitter astfel încât să permită conținut pentru adulții?)
E pentru că, așa cum a recunoscut Jack Dorsey, companiile de social media care domină astăzi internetul nu doar că au luat decizia dezastruoasă de a centraliza cercetarea și identitatea în corporații, dar că aceste companii și algoritmii lor misterioși amenință însăși voința liberă?
Este pentru că, în calitate de cititor studios al Corbett Report, știți totul despre Selfish Ledger de la Google, sau despre experimentul Facebook privind manipularea emoțiilor sau despre profilele umbră de la Facebook? Sau pentru că sunteți de acum conștienți că obiectivul pe termen lung al șarlatanilor epocii noastre este de a ne face să acceptăm integrarea omului și a mașinii?
Sau pentru că ați studiat nu doar documentarul The Media Matrix și cursul meu online Mass Media: O istorie, dar ați ajuns până la lucrarea lui Marshall McLuhan „Să înțelegem media” și interviul său din 1965 „Viitorul omului în era electrică”? Sau poate pentru că ați citit Neil Postman „Distracția care ne omoară” sau „Tehnopoly” sau prelegerea sa „Capitularea culturii în fața tehnologiei”?
Sau pentru că având toate aceste informații și cuplându-le cu faptul amețitor că un american obișnuit petrece azi în medie 11 ore pe zi ascultând, uitându-se, citind și în general interacționând cu media, îți dai seama că într-un sens mai fundamental, oamenii sunt deja o combinație de umanitate și media electronică, o specie de homo medias care nu mai știe cum este că trăiești o experiență umană autentică într-o lume naturală?
Da, aș spune că pentru toate astea.
Așa că acum urmează întrebarea cu adevărat supărătoare: de ce mai stați încă în fața ecranului citind aceste cuvinte? (…)
Să-i dăm ultimul cuvânt lui Marubo.
„Cred că internetul ne va aduce mai mult bine decât rău, cel puțin pentru momentu”, susține Enoque. Oricum ar fi, adaugă el, nu ne putem întoarce înapoi.
„Liderii au spus-o răspicat: nu putem trăi fără internet.”
Pentru oricine e gata să dezaprobe ultima propoziție, am gata un milion de dolari. Pentru toți ceilalți: navigați fericiți!
