Biserica Ortodoxă sărbătorește astăzi, 24 iunie, nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, cunoscut ca „Înaintemergătorul Domnului”, pentru că a vestit venirea Mântuitorului.
Sărbătoarea este numită în popor Sânziene sau Drăgaica și este în strânsă legătură cu sărbătoarea Naşterii Domnului pe care o precede cu 6 luni.
Sfinţii Părinţi arată că au ţinut cont de relatarea Sfântului Evanghelist Luca pentru a fixa data acestei sărbători, de unde ştim că Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut cu 6 luni înaintea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
„Evenimentul biblic pe care-l sărbătorim în fiecare an la 24 iunie s-a petrecut în Ţara Sfântă. Sfântul Evanghelist Luca ne relatează că în timpul regelui Irod trăia un preot Zaharia, „din ceata preoţească a lui Abia”, care era căsătorit cu Elisabeta, „din fiicele lui Aaron”, adică din seminție preoțească iudaică.
Din Evanghelia de la Luca ştim că „erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului. Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor” (Luca 1, 6-7).
În timp ce Zaharia slujea la Templul din Ierusalim, are parte de o anghelofanie şi primeşte vestea de la Arhanghelul Gavriil că rugăciunea lui a fost ascultată şi Elisabeta, femeia lui, îi va naşte un fiu, pe care trebuie să-l numească Ioan.
Acesta „va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească Domnului un popor pregătit” (Luca 1, 15-17).
În loc să se bucure de această veste, Zaharia are o reacţie raţională închistată într-o înţelegere simplistă a lucrurilor, mai ales în faţa unui eveniment angelic ce depăşea puterea lui de înţelegere, uitând cazurile minunate de zămislire a copiilor la bătrâneţe din Scriptura Vechiului Testament, în primul rând a Patriarhului Avraam şi a soţiei sale Sara, care l-au avut pe Isaac „la bătrâneţe, la vremea arătată de Dumnezeu” (Facerea 21, 2)”, potrivit sursei citate.
Văzând neîncrederea lui Zaharia, mesagerul Domnului, Arhanghelul Gavriil, îi dă un semn prin care să îndrepte necredinţa lui:
„Iată, vei fi mut şi nu vei putea să vorbeşti până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor” (Luca 1, 20).
Elisabeta l-a născut pe Sfântul Proroc Ioan, iar când se pune problema ce nume să primească copilul, se întâmplă o altă minune. Iată ce relatează Sfântul Luca: „Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul şi-l numeau Zaharia, după numele tatălui său. Şi răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan. Şi au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta. Şi au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit. Şi cerând o tăbliţă, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Şi toţi s-au mirat. Şi îndată i s-a deschis gura şi limba şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu” (Luca 1, 59-64).
Din cele prezentate în Sfânta Scriptură a Noului Testament vedem că Nașterea Sfântului Ioan este o minune, care prevesteşte naşterea cea mai presus de fire a Domnului nostru Iisus Hristos.
Astăzi noi sărbătorim Nașterea minunată a Sfântului Ioan Botezătorul, cel care este Înaintemergătorul Domnului nostru Iisus Hristos, întruchipare a smereniei, a vieţii curate, a iubitorului și propovăduitorului pocăinței, a ascetului prin excelenţă, în care regăsim arhetipul vieții monahale.
Ceea ce sărbătorim astăzi este sintetizat în condacul Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul pe care-l cinstim cântând:
„Ceea ce mai înainte era stearpă, astăzi pe Înaintemergătorul lui Hristos naşte şi el este plinirea a toată prorocia. Că pe Care prorocii mai înainte L-au propovăduit, pe Acesta în Iordan mâna punându-şi, s-a arătat Cuvântului lui Dumnezeu, Proroc Propovăduitor, împreună şi Înaintemergător”.