Haideți să vedem pentru ce Biserica Ortodoxă este considerată nealinită și anacronică:
1. Pentru că numește homosexualitatea păcat și nu va cununa niciodată doi bărbați sau două femei? Întrebarea este nu „de ce Biserica nu cunună homosexuali”, ci „de ce vor homosexualii să se cunune”?
2. Pentru că ortodocșii nu au femei preoți? Dar nu am cunoscut nici o femeie ortodoxă care ar vrea să fie preot! De altfel, există și milioane de bărbați care nu vor să fie preoți.
3. Pentru că socotesc menstruația necurăție? Mai ieri, o lume întreagă socotea necurăție pînă și respirația, iar gura ce atinge lingurița o declarau sursă de infecție pricinuitoare de moarte. A fi în stare de curăție sufletească și trupească în momentul împărtășaniei este o cerință de bun simț pentru orice om credincios.
4. În sfîrșit, pentru că nu sărbătorește Paștele odată cu catolicii și toți sectanții? Că nu crede în proveniența omului din maimuță? Că pune la îndoială experimentele psihopate ce se fac pe oameni? Că amintește că există rai și iad și faptele fiecăruia vor fi judecate în ziua de apoi?
Cu adevărat, cine va schimba măcar una din acestea mici, le va schimba și pe toate celelalte.
Autoritatea sfinților și a Canoanelor
Biserica a fost întemeiată la Cina cea de taină, nu în piață, nu pe balconul imperatorului. Hristos a rupt Pîinea Trupului Său și a dat celor doisprezece aleși ai Săi, între care era și trădătorul.
Hristos a venit în lume nu ca să facă ordine în ea, ci ca să ne scoată din lume pe cei pe care I-a dorit. Ne place, nu ne place, dar Hristos nu a dorit să-l convertească pe Pilat. Nici măcar nu i-a răspuns la întrebare atunci cînd Pilat L-a provocat să îi vorbească despre adevăr.
Răspunsul lui Hristos la inițiativele mai marilor acestei lumi este tăcerea.
Cei care reproșează Bisericii Ortodoxe că nu este în pas cu vremea, aduc cel mai bun argument că Ortodoxia este Biserica lui Hristos. Sîntem acuzați că am rămas în Bizanț, că trăim după canoane de acum 1800 de ani? Ba mai mult, avem și canoanele apostolilor pe care au și fost formulate toate celelalte.
Așadar, chiar cei care ne acuză de vechime, ne spun să renunțăm la tot ce sîntem și să ne alipim celor care nu mai au nici o legătură cu apostolii, deci nici o legătură cu Hristos.
Însăși dorința lor de a se schimba mereu după placul Pilaților și de a sta la masă cu ei, încurcînd vorbele despre adevăr numai ca să nu tacă, arată că nu sînt urmașii Celui care a tăcut cu prețul morții.
Fraților, canoanele sînt o mare bogăție cerească dăruită nouă de sfinții lui Hristos, cei care stau la masă cu El și aud vorbele Lui pe care lumea nu le aude. Blîndețea și înțelepciunea sfinților topește toată răutatea, alungă deznădejdea, înțelepțește pruncii.
Oare chiar crede cineva că sfinții au făcut acele canoane aspre ca să ne piardă pe noi, păcătoșii, sau ca să ne despartă de Biserică? Cine a văzut vreodată un sfînt, iar eu am văzut, cunoaște că asprimea lor este măsura desăvîrșirii spre care trebuie să tindem.
Nici Hristos nu a venit să strice Legea sau prorocii, ci ca să le plinească prin mila Sa. Căci dacă vom coborî masura la nivelul nostru, al păcătoșilor, numind virtute ceea ce este păcat, la ce ne mai trebuiește Mîntuitor, că noi înșine, cu mintea noastră ne-am și mîntuit.
Toate cîte ne-au lăsat sfintii nu sînt din lumea aceasta, ci măsură îngerească la care ei înșiși au ajuns. Cu adevărat, nici unul din sfinți nu a pus sarcini pe care el însuși nu le-a purtat. De aceea, a zis prorocul: „Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi!” Și oricine hulește pe sfinți, hulește pe Duhul Sfînt care este în ei.
Biserica lui Hristos este biserica sfinților, nu a revoluționarilor, reformatorilor și doctorilor. Acolo unde sfinții nu mai sînt autoritate și călăuză, acolo conduce mintea căzută, acolo totul este posibil, totul înafară de mîntuire.
Să se cerceteze fiecare în ce legătură este cu sfinții și cine este autoritate pentru el atunci cînd poartă o discuție. Așa vom cunoaște în ce legătură sîntem cu Hristos.
