Războiul în Ucraina: de la prudență la panică… Ce ascund declarațiile precipitate ale lui Macron

Ce s-a întâmplat cu Președintele Emmanuel Macron când s-a gândit să trimită trupe franceze în Ucraina? Mai multe rapoarte confidențiale ale Ministerul de Apărare al Franței explică „panica” de la Elysée, unde liderii de partid sunt invitați joi, 7 martie, să discute această problemă. Pe front, rușii sunt într-o poziție de forță. Totuși, a fost necesar să-i aruncăm lui Putin o amenințare absolut insuportabilă?

Neexcluzând trimiterea de trupe ale Franței în Ucraina, Emmanuel Macron a stârnit proteste în Europa și a primit și dezaprobarea fermă a americanilor. Mai mulți soldați francezi, intervievați de Marianne, spun că „li s-a făcut rău”. „Nu trebuie să greșim în fața rușilor, suntem o armată de majorete!”, își bate joc de intiativa lui Macron un ofițer superior, convins că „trimiterea trupelor franceze” pe frontul ucrainean ar fi pur și simplu „nerezonabilă”. La Elysée ne asumăm doar poziţia că „Preşedintele a vrut să trimită un semnal puternic”, spune un consilier, adăugând și formula stereotipă de „remarci milimetrice şi calibrate”.

La Ministerul Forțelor Armate ale Franței, în anturajul lui Sébastien Lecornu, poziția prezidențială este apărată: „Starea forțelor militare din Ucraina este foarte îngrijorătoare. Cuvintele președintelui îndeamnă spre un nou început și arată că suntem la un punct de cotitură.” Dar cum am ajuns aici? Mai multe rapoarte confidențiale de apărare, pe care Marianne a putut să le consulte, vorbesc despre o „situație critică”. Venim cu o explicație care conține trei observații, departe de discursurile oficiale.

Prima observație: o victorie militară ucraineană pare acum imposibilă. De luni de zile, cancelariile europene au vrut să creadă că mult clamata contraofensivă a Kievului din primăvara anului 2023, susținută cu echipamente occidentale, va trimite armata rusă înapoi la Moscova. Revăzând acum care este rezultatul în realitate, vedem ceva absolut copleșitor.

„Contraofensiva Kievului s-a blocat treptat în noroi și sânge și nu a dus la niciun câștig strategic”, scrie un raport confidențial al apărării despre „eșecul ofensivei ucrainene”, raport la care a avut acces și Redacția celor de la Marianne.
Privind în urmă, toată planificarea imaginată la Kiev și în sediile occidentale, s-a dovedit a fi „dezastruoasă”.

„Planificatorii credeau că, de îndată ce primele linii de apărare rusești vor fi trecute, întregul front rus se va prăbuși. Aceste iluzii preliminare fundamentale ale occidentului nu au ținut deloc cont de forța morale a inamicului aflat în defensivă.

Anume să se țină cont de dorința nestrămutată a soldatului rus de a se ține de fiecare palmă de pământ”, notează acest raport în care se evocă „eșecul absolut al planificării” taberei occidentale.

Dezechilibrul între forțe

O altă lecție care pare a nu fi nici acum învățată este pregătirea insuficientă a soldaților și a superiorilor militari ucraineni: „Brigăzile nou formate erau în principal de nivel administrativ” iar pregătirea lor nu a durat mai mult de trei săptămâni. Din cauza lipsei de cadre și a unui număr semnificativ de veterani, acești „soldați de grădiniță” ucraineni au fost lansați să atace „o linie de fortificații ruse care s-a dovedit în final a fi inexpugnabilă”.

Fără niciun sprijin aerian, cu echipamente occidentale care sunt disparate și mai puțin eficiente decât echipamentele sovietice vechi, „care chiar dacă sunt învechite, sunt ușor de întreținut și capabile de a fi utilizate chiar și degradate”, după cum se menționează în raport, trupele ucrainene nu au avut nicio șansă străpungă frontul rus.

Să adăugăm și „superdominația rusă în domeniul bruiajului electronic care penalizează, pe partea ucraineană, folosirea dronelor și a sistemelor de comandă”. „Armata rusă este astăzi referința tactică și tehnică pentru gândirea și implementarea modului defensiv de apărare”, scrie raportul.

Moscova nu are doar echipamente grele de inginerie civilă și militară care i-au permis să construiască lucrări de apărare, remarcând în subsidiar „absența aproape totală a acestor tipuri de echipament pe partea ucraineană și imposibilitatea occidentalilor de a le furniza rapid”.

Amintim de cei 1.200 km de lungime de front, cunoscuți sub numele de Linia Surokovin, numită după un general rus, unde teritoriile minate sunt absolut enorme, undeva la 7000 de kilometri pătrați, deci o adâncime de minare de undeva de 6 kilometri pe toată linia fortificată.

O altă notă de care trebuie să se țină cont este că „rușii au știut să-și conducă trupele de rezerviști, să le garanteze rezistența operațională”. Potrivit acestui document, Moscova își întărește unitățile înainte ca acestea să fie complet epuizate, amestecă recruții cu trupe experimentate, oferă perioade regulate de odihnă în spatele frontului și „a avut întotdeauna un rezervor coerent de forță pentru a face față evenimentelor neprevăzute”.

Suntem departe de ideea larg răspândită în Occident a unei armate ruse care își trimite trupele la măcel fără să socotească și fără să-i pese de viețile militarilor… „Până în prezent, statul major ucrainean nu are o masă critică de forțe terestre capabile să execute manevre comune la nivel coordonat între corpurile de armată, în așa fel încât să fie capabile să-și provoace omologii ruși, străpungându-le liniile defensive”, conchide acest Raport Confidențial de Apărare, potrivit căruia „cea mai gravă eroare de analiză și judecată ar fi aceea de a căuta în continuare soluții exclusiv militare pentru a opri ostilitățile.”

Un ofițer francez de rang înalt rezumă: „Este clar că, având în vedere forțele prezente, Ucraina nu poate câștiga militar acest război.”

Kievul în defensivă

A doua observație: conflictul a intrat într-o fază critică în decembrie 2013. Potrivit surselor noastre militare de la Paris, Armata Ucraineană a intrat în modul defensiv constrânsă și forțată de forțele militare ale Armatei Rusiei.

„Combativitatea soldaților ucraineni este profund afectată”, a menționat de atunci un raport prospectiv dedicat anului 2024.
„Zelensky ar avea nevoie de 35.000 de oameni pe lună, nu recrutează nici măcar jumătate dintre ei, în timp ce Putin atrage un grup de peste 30.000 militari pe lună, care se înrolează absolut voluntar”, notează un gradat occidental care s-a întors de la Kiev. În ceea ce privește echipamentul, echilibrul este la fel de distorsionat, ofensiva eșuată din 2023 ar fi „distrus tactic” jumătate din cele 12 brigăzi de luptă ale Kievului.

De atunci, ajutorul occidental nu a fost niciodată atât de scăzut. Prin urmare, este clar că nicio ofensivă ucraineană nu poate fi organizată în acest an. „Occidentul poate furniza imprimante 3D pentru a face drone sau muniții, dar nu va putea niciodată să imprime militari experimentați”, notează acest raport. „Având în vedere situația, s-ar fi putut lua în considerare întărirea armatei ucrainene, nu cu luptători, ci cu forțe de sprijin în spate, permițând soldaților ucraineni din spatele frontului să fie eliberați pentru lupta de pe front”, admite un ofițer de rang înalt, confirmând de altfel, pentru împlinirea acestui deziderat o „creștere” a personalului militar occidental, prezent în Ucraina în haine civile.

Chiar dacă cele două vagoane americane atașate trenului care face legătura zilnică între Polonia și Kiev ar fi pline de personal tactic, vagoane probabil folosite de CIA, tabăra occidentală admite doar cu jumătate de gură prezența forțelor speciale occiddntale în Ucraina. „Pe lângă americani, care au autorizat reporterii de la New York Times să viziteze o tabără a CIA din Ucraina, există și destul de mulți britanici”, remarcă un alt gradat occidental, care nu neagă nici prezența forțelor speciale franceze, în special a înotătorilor militari, scafandri folosiți la sabotaje, pentru misiuni de antrenament.

Noile arme ale Rusiei

A treia observație: riscul unei avalanșe militare rusești este real. Aceasta este cea mai recentă lecție de pe frontul ucrainean, care dă o sudoare rece pe frunțile observatorilor Armatei Franței.

Pe 17 februarie, Kievul a fost nevoit să abandoneze orașul Avdiivka, din suburbiile nordice ale Donețkului, care până atunci a fost unul dintre cele mai fortificate bastioane ale Kievului. „A fost atât inima, cât și simbolul rezistenței ucrainene înpotriva Donbasului vorbitor de limbă rusă”, subliniază un raport despre „Bătălia de la Avdiivka”, unde au fost trase o serie de lecții absolut de nesuportat de planificatorii occidentali.

„Rușii și-au schimbat modus operandi-ul prin compartimentarea orașelor pe care le atacă și mai ales prin utilizarea bombelor planante la scară largă pentru prima dată în Adiivka”, notează acest document.

Comparând un obuz de artilerie de 155 mm care poartă 7 kg de explozibil, bomba plutitoare proiectează între 200 și 700 kg de explozibil și, prin urmare, poate străpunge structuri de beton de peste 3 metri grosime. Acesta este iadul pentru apărarea ucraineană, care ar fi pierdut pe toată perioada asediului acestui oraș peste 1.000 de oameni pe zi.

În plus, rușii folosesc supresoare de sunet la armele mici ale infanteriei pentru a învinge sistemele de detectare acustică din teren. „Decizia de retragere a forțelor armate ucrainene din Adiivka a fost un șoc absolut neplăcut”, notează acest ultim raport, subliniind „ neprofesionalismul și lipsa de pregătire a militarilor ucraineni”, trezind temeri că această alegere a fost „mai mult necontrolată decât decisă de comandamentul central ucrainean”, evocând un posibil început de „capitulare neconditionată” în fața asaltului rusesc.

„Forțele armate ucrainene tocmai au demonstrat tactic că nu au capacități umane și materiale pentru a ține cu dinții un sector al frontului care este supus asaltului atacatorului”, continuă documentul. „Eșecul ucrainean de la Avdiivka arată că, în ciuda trimiterii de urgență a unei brigăzi de elită, a 3-a Brigadă de Asalt Aerian Azov, Kievul nu a fost capabil să restabilească de la prăbușire, la nivel local, niciun sector al frontului”, alarmează acest ultim raport.

Arta rusească a maskirovkăi

Rămâne de văzut ce vor face rușii din acest succes tactic. Vor continua în același mod de „ciugulire și ciobire înceată” pe toată linia frontului sau vor căuta „să pătrundă fulminant în adâncuri”? „Terenul din spatele orașului Avdiivka le permite orice”, subliniază acest document recent, avertizând, de asemenea, că occidentalii tind și continuă să-i „subestimeze” pe ruși, cu toate că exact rușii înșiși sunt adepții practicii „maskirovkăi”, care „constă în a părea slabi inamicilor atunci când sunt de fapt puternici”.

Potrivit acestei analize, după doi ani de război, forțele militare ale Armatei Ruse și-au demonstrat, așadar, capacitatea de a-și „dezvolta necontenit rezistența operațională”, ceea ce le permite să ducă „un război de intensitate lent și lung, bazat pe uzura continuă a armatei ucrainene”. Aceasta este o observație care generează pentru occident un viitor plin de pesimism.

Este oare această nouă situație strategică, în care Armata Rusiei pare să se afle într-o poziție de forță împotriva unei armate ucrainene rămase fără presiune, acest fapt fiind exact motivul ce l-a determinat pe Emmanuel Macron, să ia în considerare trimiterea oficială de trupe militare franceze și occidentale de întărire?

Aceasta este perspectiva realistă asupra situației operaționale actuale, descrisă ca fiind „critică” de către observatorii occidentali din teren. Dar după cum cu lehamite declară un ofițer francez, „ceea ce poate părea realist din punct de vedere strict tactic se poate dovedi a fi extrem de nerealist din punct de vedere strategic și diplomatic”.

tradus și adaptat de Călin Tudose