Foamea este fundamentală pentru funcționarea economiei mondiale. Oamenii flămânzi sunt cei mai productivi, mai ales acolo unde este nevoie de muncă manuală.
Majoritatea oamenilor lucrează pentru mâncare. Pentru că oamenii au nevoie de hrană pentru a supraviețui, ei muncesc fie pentru a-și produce alimente pentru ei înșiși în producția de subzistență, fie pentru a-și vinde serviciile altora în schimbul banilor.
Când ne vindem serviciile ieftin, îi îmbogățim pe alții, pe cei care dețin fabricile, mașinile și terenurile și, în cele din urmă, dețin oamenii care lucrează pentru ei. Pentru cei care depind de disponibilitatea forței de muncă ieftine, foamea este fundamentul bogăției lor.
Multă lume vorbește despre cât de important este să ne asigurăm că oamenii sunt bine hrăniți, astfel încât să poată fi mai productivi. Este un nonsens. Nimeni nu muncește mai mult decât oamenii flămânzi. Da, oamenii care sunt bine hrăniți au o capacitate mai mare de activitate fizică productivă, dar oamenii bine hrăniți sunt mult mai puțin dispuși să facă această muncă.
Pentru cei aflați la vârful scării sociale, eradicarea foametei la nivel global ar fi un dezastru. Dacă nu ar exista foamete în lume, cine ar ara câmpurile? Cine ar recolta legumele? Cine ar lucra în fabricile de ecarisaj? Cine ar curăța toaletele? Nu e de mirare că oamenii de la vârf nu se grăbesc să rezolve problema foametei. Pentru mulți dintre noi, foamea nu este o problemă, ci un avantaj.
