O rezoluție privind „ conștientizarea istorică europeană ” în miercuri, 17 ianuarie, Parlamentul European a adoptat o rezoluție privind „ onștientizarea istorică europeană ”. Un document în întregime ideologic, care își propune să pună „istoria europeană și supranațională” înaintea istoriilor naționale, scrie JDD
Parlamentul European nu are drept de inițiativă, dar poate propune rapoarte: își definește astfel poziția asupra unui subiect, fără impact politic major. Este exact ceea ce a vrut să facă deputatul cipriot din Partidul Muncitorilor Progresiști, Niyazi Kizilyürek, prezentând raportul său despre „conștiința istorică europeană”.
Adoptată la 17 ianuarie de Parlament, această rezoluție nu își ascunde ambițiile: „invită” de exemplu „statele membre să-și actualizeze programele de studii și metodele de predare existente pentru a transmite istoria europeană și mondială înaintea istoriei naționale”, pentru a „contesta stereotipuri și idei sacre ale istoriilor naționale”.
Istorie ale cărei „orori” trebuie explorate și pentru a promova o societate „incluzivă” întrucât „singura răscumpărare posibilă constă în abolirea reperelor naționale”. Raport care mai consideră că „șovinismul, stereotipurile sexiste, asimetriile de putere și inegalitățile structurale sunt adânc înrădăcinate în istoria europeană” și deplânge „absența unei abordări suficient de multiculturale și sensibile la gen în educația istoriei”.
Cu siguranță, recunoaște rezoluția, „preocuparea Uniunii de a-și spune istoria ex negativo riscă să alimenteze o concepție teleologică, simplistă și maniheistă a istoriei” care ar avea ca rezultat un „mit fondator negativ”. Înțelegându-se că istoria europeană poate fi rezumată astfel: colonialism, fascism, nazism și comunism.
Măreția civilizației europene este menționată o singură dată: „Parlamentarii încurajează statele membre să-și intensifice eforturile de identificare și protejare a locurilor de memorie democratică, în special a celor legate de grupurile subreprezentate” Minoritățile trebuie să fie prezente și totul trebuie să fie democratic. Fără a fi național.
Și numele raportorului a dispărut…
Un detaliu este surprinzător: atunci când Parlamentul a adoptat această rezoluție, textul nu mai purta numele raportorului său inițial, ci cel al Sabinei Verheyen, membru german de dreapta europeană a PPE. Și mai surprinzător: unii europarlamentari PPE au votat pentru această rezoluție!
Aceste incongruențe pot fi explicate prin întorsătura relativ neașteptată pe care au luat-o dezbaterile. La primirea textului inițial „absolut delirant, pur wokism”, europarlamentarul François-Xavier Bellamy, cunoscut pentru atașamentul său față de civilizația europeană și „urgența de a transmite”, decide să depună amendamente. De exemplu, el propune înlocuirea „trecutului complex, conflictual și contestat al Europei” cu „istoria veche de milenii și bogăția moștenirii sale”; „Europenii trebuie să-și accepte trecutul” prin „cunoșterea trecutului”, el propune, de asemenea, să adauge „moștenirea greco-latină și influența culturii iudeo-creștine în Europa [care] a participat la apariția „unui bun simț și o conștientizare comună” a istoriei’…
Dar François-Xavier Bellamy propune înainte de toate un amendament menit să includă „comunismul” în totalitarismele care au însângerat Europa în secolul XX. Colegii săi din Europa Centrală și de Est au susținut imediat abordarea, iar deputații europeni și-au luat apoi responsabilitatea de a găsi o majoritate.
Dezbaterea și-a schimbat apoi natura și s-a cristalizat în jurul comunismului.
Dezbaterea își schimbă apoi natura și se cristalizează în jurul acestui subiect: aleșii din Est visează să aducă înapoi un text din Parlamentul European prin care condamnă comunismul să-l prezinte alegătorilor lor; o parte din stânga nu poate digera afrontul. Începând cu raportorul textului Niyazi Kizilyürek. Dar amendamentul este adoptat. Furios, acesta din urmă renunță la textul său – ceea ce nu se întâmplă absolut niciodată – pentru a prelua conducerea celor care se opun acestui text. Și cea care îl preia este președinta comisiei în care este prezentat, Sabina Verheyen, europarlamentar german din PPE, care nu a scris niciun rând din rezoluția menționată.
Dezbaterea s-a deschis în cadrul PPE. Unii deputați din țările din Est au decis să voteze textul, mulțumiți de această primă incriminare a comunismului de către Parlamentul European.
„Aceste texte nu au semnificație legislativă pentru nimeni”
Cert este că este adoptată rezoluția, care încurajează statele membre să depășească istoriile lor naționale în favoarea unei istorii europene și care rezumă pe aceasta din urmă în paginile sale întunecate. „Trebuie să se înțeleagă că aceste texte nu au nicio semnificație legislativă pentru nimeni și că, evident, nu sunt obligatorii”, susține în continuare François-Xavier Bellamy. Ele servesc drept loc de joacă pentru confruntările ideologice. Ele nu sunt neutri și pot contribui la jurisprudență atunci când este cazul, ceea ce nu este cazul în acest caz.” Într-adevăr, în Uniunea Europeană, numai Comisia are dreptul de inițiativă și, prin urmare, puterea de a crea texte decisive și obligatorii.
Acest text dezvăluie totuși o lectură exclusiv monstruoasă a istoriei Europei. Dar în actualul Parlament European a fost pur și simplu necesar să se menționeze comunismul în rândul totalitarismelor pentru a pierde autorul unui text care recunoaște că „istoria nu trebuie niciodată relativizată, distorsionată sau falsificată în scopuri politice”, și că „confruntarea cu trecutul necesită imparțialitate și obiectivitate extreme”.
O rezoluție plictisitoare, complicată și deliberat imprecisă, scrie Le Point
Articolul 12 „[…] invită statele membre să își actualizeze programele și metodele de predare existente pentru a pune istoria europeană și mondială înaintea istoriei naționale și pentru a pune mai mult accent pe o înțelegere supranațională a istoriei. Parlamentul cere statelor să favorizeze „reflecția și discuția mai degrabă decât transferul de cunoștințe și care au ca obiectiv general să-i determine pe elevi să „învețe să gândească” mai degrabă decât să le spună „ce să gândească””. La fel ca, de exemplu, linie după linie, această rezoluție…
Articolul 14 plasează „șovinismul” și „stereotipurile sexiste” la același nivel; Articolul 15 recomandă „predarea istoriei intersecționale” (știe cineva ce înseamnă asta?); articolul 22 continuă să aducă un omagiu limbajului lui Jean Racine folosind expresii clare și elegante, cum ar fi „înțelegerea interculturală”; în ceea ce privește articolul 7, se luptă cât poate pentru ca apoi să se poticnească în cele din urmă la capătul unei propoziții de neînțeles prin această „incitare la a pune sub semnul întrebării stereotipurile și „vacile sacre” ale istoriilor naționale”.
Articolul 7: ecunoaște că ororile trecutului servesc drept „mit fondator negativ” și conferă proiectului european o motivație puternică, însă recunoaște că preocuparea Uniunii de a construi îndeosebi o narațiune ex negativo despre sine prezintă riscul de a promova un sistem istoric teleologic și simplist, fără nuanțe, care ar putea împiedica o înțelegere pe deplin documentată a trecutului complex al Europei și ar putea diminua elementele ce stimulează combaterea stereotipurilor și a adevărurilor dogmatice („vacile sacre”) din istoria națională;
UE ar răspunde fără îndoială că aceste propoziții sunt citate în afara contextului, motiv pentru care această rezoluție stângace, complicată și deliberat imprecisă în termenii și intenția ei trebuie citită în întregime. Totul se întâmplă ca și cum dovezile de umanism ar fi fost în mod deliberat multiplicate pentru a ascunde remarci care nu sunt nesemnificative. Metoda este convenabilă: creați o echivalență între lupta împotriva discriminării și șovinism. Cu alte cuvinte: în fiecare patriot există un individ xenofob și misogin. Paul Verlaine declara în 1891, într-un interviu acordat lui Jules Huret: „Sunt francez, mă înțelegeți bine, un șovin francez” Dovada că acest cuvânt nu înseamnă ceea ce pretinde Europa. Și, de asemenea, dovada că Europa dorește să dea noi definiții cuvintelor care au fost până acum acceptate și acceptabile.
Aplicarea strictă a valorilor în concordanță cu statul de drept este esențială, dar este clar că la provocările electorale tot mai mari la adresa modelului său, Uniunea răspunde cu un cadru din ce în ce mai coercitiv pentru libertatea de exprimare, prin deturnarea principiilor moștenite de la trauma totalitarismului.
Uniunea Europeană a menținut pacea între membrii săi pentru o perioadă considerabilă de timp, acesta este succesul său cel mai adevărat și mai estimabil. Farmecul ambiției ei a venit tocmai din faptul că ne-a lăsat în pace neutralizând politica în folosul vieții, în sensul cel mai deplin al cuvântului: iubind, creând, iubindu-ne, gândind, în timp ce birocrații completau hârtii foarte importante, foarte complicate, foarte urgente. Contractul a fost acceptabil. Totuși, UE începe să se comporte, fie că vrea sau nu, ca toate puterile contestate, și anume prin radicalizarea și apelarea la o ideologie care să justifice măsuri coercitive care privesc ceea ce este mai lăudabil la Europa, mai admirabil, mai invidiat: inteligența.
L'UE VA SUPPRIMER LES HISTOIRES NATIONALES AU PROFIT DE LA CONSTRUCTION EUROPÉENNE 🇪🇺
➡️ Le rapport #Verheyen adopté au Parlement Européen va faire passer l’histoire européenne avant l’histoire des nations ! C'est une ré-écriture totale de l'histoire qui défend l'idée d'un… pic.twitter.com/8vgzev7CZn— Quentin Jeulin (@QJeulin) February 12, 2024
Sfantul Ierarh Ermoghen – Apocalipsa
Împărăția antihristica va apărea înainte de urcarea pe tron a lui Antihrist însuși și va dura o perioadă necunoscută de ani.
Va pregăti terenul pentru venirea lui Antihrist, care va apărea ca rege și exponent al răutății și fărădelegii societăți.
Împărăția antihristica este cultura timpurilor din urmă, sub chipul „prostituatei Babilonului”.
[„Și am văzut o femeie șezând pe o fiară, cea stacojie, plină de nume de hulă, având șapte capete și zece coarne.
Femeia era îmbrăcată în purpură și stacojiu, aurită, piatră prețioasă și mărgăritare, având în mână un pahar de aur plin de urâciuni și de lucrurile necurate ale curviei pământului”
(Apocalipsa 17:3, 4).]
nu va avea un conducător permanent, ea însăși va guverna atât poporul, ca și împărăția sub conducerea Satanei și a duhului lui Antihrist.
Este un timp de guvernare libera [democrație].
Societatea însăși va fi guvernata în timp ce duhul lui Antihrist va dicta, și acest lucru este mărturisit clar pentru că ea (societatea) stă pe o fiară stacojie.
Creștinii adevărați vor trăi complet separat, nesupunându-se vreunei legi publice.
În vremurile de pe urmă antihristice și în zilele dominației lui Antihrist, adevărații creștini nu vor îndeplini îndatoriri civile, pentru că Satana însuși și Antihristul vor fi la putere; ei sunt vrăjmași cruzi ai Domnului nostru Iisus Hristos, așa că legile pe care le vor emite vor fi îndreptate împotriva lui Dumnezeu și a Bisericii, iar cel care le va asculta, chiar și fără tragere de inimă, va fi ca un complice al lui Antihrist și va fi lepadat de Dumnezeu.
Apoi Sfântul Ioan Teologul vede evenimente legate de ultimele zile ale împărăției antihristice.
Capitolul 8 descrie doar [evenimentele] persecuției din vremurile antihristice, așa cum reiese clar din capitolul 7 care demonstrează un moment pregătitor pentru reținerea vânturilor rele ale duhului antihristic până când adevărații creștini vor fi pecetluiți (de ingeri).
În acest capitol, Sfântul Ioan Teologul îi vede deja slăviți în ceruri, împreună cu toți martirii din toate timpurile din istoria existenței creștine pe pământ.
[„Iată o mare multime, pe care n-a putut s-o numere nimeni, din orice neam, chiar din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe și cu palme în mâini” (Apocalipsa 7:9).]
Aici putem vedea trăsăturile comune ale [tuturor] martirilor.
Din capitolul 8, el începe să vadă doar suferința creștinilor în acele vremuri antihristice.
Printre ultimii creștini adevărați, feciorelnicii se remarcă prin puritatea lor morală; ele sunt, de asemenea, [identificati] sub numărul 144.000, care este un număr aproximativ și simbolic, însemnând că nu este [doar] unul sau doi, ci întregul număr [al feciorelnicilor creștini adevărati]; este menționat în capitolul 14.
Când dreptul Noe le-a vorbit contemporanilor săi, precum și când dreptul Lot încerca să-i convertească pe oameni înainte de cataclismul Sodomei, oamenii nu li s-au supus și chiar au râs de ei; același lucru se va întâmpla în zilele din urmă înainte de dezastrul sub forma unui cataclism mondial și a ultimului Război Mondial înainte de Antihrist.
În timpul dezastrelor oamenii ajungeau să-și recunoască păcatele și se rupeau de societate și, în cele din urmă, își puneau nădejdea în Dumnezeu, pentru că vedeau că totul s-a sfârșit.
Un păcat de neiertat va fi comis în întreaga lume în timpul dominației lui Antihrist, când unii oameni vor primi o pecete fizică pe frunte sau pe mâna dreaptă.
Nimeni nu va fi iertat dacă va lua această pecete.
Mânia lui Dumnezeu și toată natura vor fi înarmate împotriva lor și ei vor suferi aici pe pământ ca în iad. Acest lucru va fi explicat în descrierea celor șapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu.
Ei vor călca în picioare curtea exterioară formată din cei mici în credință și cei slabi în evlavie, vor pune jos toate lucrurile sfinte și adevărate din inimile oamenilor care, prin necredință și răutate, vor cădea din har de la adevărata Biserică și vor fi lipsiți de posibilitatea de a accepta Tainele ei mântuitoare și călăuzirea adevăraților păstori.
Dizolvarea Bisericii creștine va începe înainte de urcarea pe tron a lui Antihrist însuși, ceea ce este indicat că este „dat” (Apocalipsa 11:2) națiunilor (cuvântul „dat” înseamnă vremurile din urmă).
În viitor, nu numai curtea exterioară va fi călcată în picioare sub Antihrist, ci și Ierusalimul (timp de
3, 5 ani), care va fi capitala întregii lumi.
Crestinii se vor ascunde de oameni și mulți vor fi închiși.
Astfel, „pustie” înseamnă:
oriunde te-ai afla ca un creștin adevărat, într-o cetate sau în închisoare, sau în mijlocul lumii, trebuie să înduri, pentru că diavolul are acces la locurile de pretutindeni, fiind un duh.
Încă o dată vom repeta:
odată cu creșterea răutății, lumea necredincioasă va ataca Biserica prin schimbarea slujbelor și dogmelor bisericești și va acționa prin lingușire, înșelăciune și violență.
Din acel moment, adevărata Sfântă Liturghie și Împărtășirea Trupului și Sângelui lui Hristos cu toate Tainele vor înceta să se mai slujeasca în mod deschis.
Atunci slujrea lui Antihrist va începe în mod deschis și el îi va conduce pe creștinii nevrednici care nu vor sesiza inselarea pentru neglijența lor.
Dar creștinii adevărați, care sunt numiți SĂMÂNȚA femeii, vor recunoaște inselaciunile lui Antihrist.
Ei vor trăi în mijlocul lumii, vor păzi poruncile și vor avea mărturia lui Iisus Hristos și nu vor fi partasi cu cultura antihristica.
Această putere va acționa politic, fără a afecta religia sau confesiunea.
Toată lumea va primi drepturi egale pentru toate credințele și sectele, dar în același timp se vor respinge toate religiile și se va face propagandă deschisă că toate acestea sunt înșelăciune și superstiție, spunând că nu există Dumnezeu.
Va acționa moral, convingător și va converti sufletele la distrugerea lor.
Dar toți credincioșii vor avea dreptul să marturiseasca și să tina slujbe în mod deschis, cu condiția ca disciplina și legile statului să nu fie încălcate (vezi slujbele din pandemie n.n.)
[Puterea antihristica] va lua toate lacasurile de închinare sub controlul său special și le va administra și va deveni capul în locul lui Hristos, iar oamenii nu Îl vor sluji pe Iisus Hristos, ci pe Antihrist.
Creștinii orbi nu isi vor da seama, deși chiar și copiii vor înțelege totul, deoarece această putere îi va batjocori în mod deschis și clar.
Iar în ceea ce-i privește pe adevărații creștini, autoritățile îi vor monitoriza pe toți, pentru că îi vor lua pe toți sub controlul statului – vor da tuturor o carte de identitate (portofel digital n.n.), iar verificarea lor va fi efectuată cu atenție.
Alte activități vor fi, de asemenea, efectuate de autoritățile antihristice de dragul controlului, astfel încât autoritățile să poată ști clar cine este implicat [supraveghere] și cine nu;
Dar unele activități religioase nu vor fi desfiintate imediat pentru a pastra aparent o nuanta de libertate de conștiință (libertatea religioasă).
În prima etapă, ei vor acționa civilizat, dar apoi, când toată lumea va fi cuprinsa in staulul Babilonului păcătos și mânia lui Dumnezeu se va apropia, va fi emis un decret special:
eradicarea celor care sunt împotriva autorităților, dar nu ca și cum ar fi din cauza religiei, ci pentru că au devenit dușmani ai poporului [și ai sănătății publice n.n.].
Deci, acum asa se explica cum oamenii Bisericii vor fi împărțiți în două categorii cu ocazia marii persecuții.
In prima categorie sunt cei puternici; ei nu pot fi înșelați de diavol, pentru că li se daruieste cele două aripi ale marelui vultur
(Apocalipsa 12:14).
Acestea sunt cele două mari Testamente care îi călăuzesc și îi ridică din țara păcătului la înălțimea pustiei noetice, ca într-un refugiu liniștit.
Puterea antihristica, în toate timpurile și în toate persecuțiile, a fost astfel condusă așa cum a prezis Dumnezeu, dar dominația ei asupra lumii în vremurile de pe urmă timp de 3,5 ani va fi deosebit de crunta.
Antihristul, ca domnitor, se va consulta cu asistentul (profetul) său apropiat, care a ieșit din pământ și va fi desemnat mâna lui dreaptă.
Împreună vor da sarcini tuturor oamenilor de știință, care vor fi apoi foarte mulți [tehnocrații].
Ei se vor răspândi pe tot pământul printre națiuni, înșelând și seducând.
atunci, știința va atinge cel mai înalt grad de dezvoltare – chiar și o statuie (icoana) neînsuflețită va vorbi.
Cât despre numele lui Antihrist fiind „666”, când va veni timpul, creștinii adevărați îi vor identifica numele; numele său cu litere slavone va constitui acest numar.
Explanation of the Revelation of Saint John the Theologian
https://www.trueorthodoxy.org/teachings/con_hieromartyr_hermogenes_explanation_book_of_revelation.shtml
Și chiar dacă sinecuriștii și papagalii din Sovietul Suprem ar fi votat majoritar „împotrivă”, rezultatul votului era trucat arătând o majoritate „pentru”. Așa funționează jidocrația în Uniunea Sovietică Europeană. Iar „istoria europeană” se învață de 26 de ani în România, cu accent pe „europenii” jidani și țigani.