Pericol iminent: Instaurarea neocomunismului la nivel european și mondial

În ultimii ani, lumea a asistat la o ascensiune a curentului neomarxist, care a câștigat tot mai multă influență în rândul elitelor politice, economice și culturale din Europa și din alte părți ale lumii. Acest curent se bazează pe o serie de principii care sunt diametral opuse valorilor democratice și creștine, și care au potențialul de a duce la instaurarea unei dictaturi comuniste la nivel global.

România are un rol primordial, alături de țările din Estul Europei, al căror popoare au suferit direct sub regimul comunist, de a deschide ochii europenilor din Vest asupra pericolului iminent reprezentat de ideologia neomarxistă ce prevalează în guvernele progresiste actuale, care ar conduce inevitabil la instaurarea neocomunismului. România rămâne singura țară ce a condamnat cu fermitate comunismul bolșevic ca nelegitim și criminal, regim politic responsabil pentru peste 100 de milioane de victime la nivel global.

Este crucial să trezim conștiința tinerilor, care nu au trăit ororile comunismului, și să le explicăm că manipularea știrilor, controlul asupra informației și dictatura „politicii corecte” reprezintă doar forme subtile ale comunismului, ce încalcă flagrant drepturile fundamentale ale omului.

De asemenea, trebuie să luăm în considerare avertismentul foștilor deținuți politic privind un posibil „Pitești la nivel mondial”, semnalând amenințarea unei terori comuniste (neomarxiste) la scară globală. Referirea la Pitești aduce aminte de experimentul de reeducare extrem de brutal din perioada comunistă. Dacă această realitate nu ne determină să acționăm acum pentru libertate și credință, va trebui să ne pregătim inevitabil de mucenicie.

Colții noii dictaturi s-au evidențiat în contextul pandemiei de COVID-19, dar și a conflictelor din Ucraina și Fâșia Gaza, unde doar narativul oficial a fost acceptat, iar alte opinii au fost respinse, fiind catalogate incitare la ură, fake-news sau propagandă rusă.

În timpul plandemiei, libertatea a fost suprimată, mai ales din perspectivă medicală, doctorilor fiindu-le impus un protocol de tratament ce s-a dovedit criminal, interzicându-li-se alternative care ar fi putut salva vieți. Aceasta a condus la un genocid planetar cu milioane de victime, săvârșit în numele „științei oficiale”. În prezent, asistăm la decese subite cauzate de serurile experimentale, care au fost considerate „sigure și eficiente” de către propaganda dictaturii medicale, fără ca cineva să răspundă acum pentru aceste crime abominabile.

Amintim și de orele de școală online, care au afectat în mod negativ procesul educațional, lăsând copiii cu lacune irecuperabile și compromițând o întreagă generație. A fost astfel încălcat dreptul copiilor la educație, un drept fundamental garantat de Constituție.

Magazinele au recurs la o raționalizare a alimentelor, aducând aminte de perioada regimului comunist când cumpărăturile erau restricționate prin intermediul unei cartele, limitând cantitatea de produse pentru fiecare persoană. Apoi, s-a recurs la montarea unor țarcuri în magazine, ce separau pe vaccinați de nevaccinați. Acestora din urmă, la un moment dat, le-a fost interzis dreptul de a face cumpărături, în lipsa unui Certificat Verde.

Controlul total, specific regimurilor totalitare, se manifestă și în acești ani prin diverse modalități, inclusiv prin limitarea plăților cu bani cash, autentificarea prin recent aprobata identitate digitală pentru activități online și supravegherea intensivă prin camere dotate cu recunoaștere facială. Justiția este, de asemenea, afectată de ingerințele serviciilor secrete, reflectând o tactică asemănătoare celei utilizate de vechea Securitate, care intimida sau elimina pe cei considerați incomozi pentru sistem.

Regimul de control s-a extins și asupra presei, care deși ar trebui să fie câinele de pază al democrației, aceasta a devenit o voce a Puterii, indiferent de orientarea politică. Televiziunile de știri și ziarele importante au renunțat la orice urmă de deontologie profesională, devenind vehicule de propagandă guvernamentală și sacrificând informarea corectă a publicului în favoarea intereselor Puterii.

Deși după 1990 presa independentă a câștigat teren împotriva presei de partid a lui Iliescu, doi politicieni, Adrian Năstase și Traian Băsescu, au jucat un rol semnificativ în distrugerea conceptului de presă liberă. Prin acțiunile lor, au facilitat vânzarea și desființarea RODIPET, principala agenție de difuzare a presei la nivel național, conducând astfel la lipsa mijloacelor necesare pentru difuzare și, implicit, pentru libertatea de exprimare.

Suntem martorii unei reveniri la o presă de stat, similară celei din vremea lui Ceaușescu. Paradoxal, opinia publică pare să fie indiferentă față de soarta presei și a libertății de exprimare, preferând conținutul de divertisment și știrile senzaționale oferite de tabloide. În contextul unui an pre-electoral, este vital să ne implicăm și să ne interesăm activ despre viitorul țării, formarea guvernului și structura parlamentului din surse alternative.

Cenzura, o altă fațetă a dictaturii, nu se limitează doar la presă, ci se extinde și la rescrierea istoriei și epurarea culturii, sub umbrela mișcării „woke” și „cancel culture”. Aceasta include doborârea și profanarea statuilor, interzicerea sau „corectarea” creațiilor științifice, literare, cinematografice, muzicale și artistice, precum și marginalizarea unor părți ale istoriei și culturii în favoarea altora, mai incluzive. Noua utopie este promovată intens de oficialii de la Bruxelles, a căror orientare progresistă devine tot mai obsesivă.

Și pentru a destrăma întreaga societate, se atacă celula de bază – familia, printr-un adevărat război ideologic fundamentat pe drepturile minorităților sexuale LGBT+, care mai nou, conform teoriei identității de gen, invită oamenii să-și nege sexul, căci ar fi „atribuit la naștere” de către medici rău intenționați și reacționari. Aceste idei absurde sunt promovate pentru a obține recunoașterea legală, condiționând accesul la fonduri europene sau împrumuturi de adoptarea căsătoriilor între persoanele de același sex și recunoașterea a sute de genuri aberante.

O altă caracteristică a comunismului, ce s-a manifestat în timpul regimului ceaușist prin falsificare, este combaterea oricărei forme de patriotism. Aceasta face parte din procesul de globalizare, care vizează realizarea internaționalei comuniste, cu scopul de a elimina națiunile și de a dilua specificul fiecărui popor într-o doctrină politic corectă.Astfel că prin intimidări și atacuri la persoană, patriotismul este condamnat și catalogat ca fiind de extremă dreaptă. În școli nu mai este promovat niciun act care să redea copiilor mândria de a fi român, nu se mai fac excursii la marile altare ale jertfei bravilor noștri înaintași, nici festivități cu cântece și poezii patriotice la marile sărbători naționale. Se urmărește ca generațiile viitoare să fie rupte de trecutul glorios și demn al poporului român, iar viitorul țării să fie supus intereselor globaliste.

Închidem această enumerare a practicilor comuniste, adoptate astăzi de conducerea neomarxistă din mai toate țările Europei, cu turnătoria. Un astfel de păcat, ferm condamnat de Biserică, a făcut milioane de victime nevinovate în perioada comunistă, când închisorile erau populate în urma unor denunțuri mincinoase sau irelevante. Aceeași tactică a fost experimentată în timpul pandemiei, când vecinii sau aplicațiile de supraveghere contribuiau la denunțul persoanelor care nu se conformau restricțiilor absurde.

Toate modalitățile de propagare a comunismului prezentate mai sus au ca numitor comun frica. Frica este instrumentul prin care libertatea este restrânsă sau chiar suprimată, iar noua ideologie globalistă se bazează pe frică pentru a institui o nouă ordine mondială – neocomunismul. Terorismul psihologic bazat pe teroare, aplicat în timpul pandemiei a fost abominabil și nu poate fi uitat sau iertat. A fost o încercare de a testa limitele și de a obține cât mai mult de la societate prin instaurarea fricii. Deși am depășit acel moment, trebuie să fim conștienți că o nouă criză poate fi declanșată, iar pregătirea pentru a reacționa corespunzător este esențială. Aceasta este, în primul rând, o luptă pentru drepturi și libertăți, o luptă pentru sănătatea noastră, și o luptă pentru apărarea normalității.

Pericolul instaurării unei dictaturi comuniste la nivel european și mondial prin neomarxism este real și mai avem timp de răgaz până la următoarele alegeri europarlamentare. Înțelegerea trecutului și folosirea experiențelor trăite sunt esențiale pentru a trimite în viitorul Parlament de la Bruxelles patrioți, conservatori, care să lupte contra neomarxismului. Lupta pentru drepturi, libertăți și democrație este o responsabilitate colectivă, iar ignorarea acestor amenințări ne poate anula viitorul nostru ca ființe libere și ca națiune suverană.

articol apărut în nr. 5 al publicației Țara Mea