PNRR-ul a fost elaborat împotriva intereselor naționale. Acesta ne aduce mai mult pierderi, decât beneficii și ne împinge la un acord cu FMI, ne spune prof. dr. Mircea Coșea, fost ministru de stat. Pericolul cel mai mare este ca Fondul Monetar Internațional să ne impună vânzarea activelor statului, așa cum a mai făcut-o și cu petrolul, gazele și cuprul, avertizează reputatul analist economic.
FMI a obligat Ucraina să concesioneze terenurile agricole
Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) este poate cel mai grav act de trădare națională și asta pentru că va condamna România la dispariție, ca stat. Economiștii avertizează că PNRR face mai mult rău decât bine și ne împinge, ireversibil, către prăpastie. Prof. dr. Mircea Coșea atrage atenția că acest PNRR nu este favorabil României și că este un document total aventurist, sigur, spre beneficiul unora, dar din punctul de vedere al evoluției statului român este un drum periculos.
”La această dată, nu avem capacitatea de a extrage din PNRR ce ar trebui, dimpotrivă, suntem forțați să facem lucruri care ne costă mai mult decât beneficiile pe care le-am avea. Și nu vorbesc numai de pensii și de salarii, dar gândiți-vă că agricultura nu există în PNRR, deși este cel mai mare tezaur pe care România îl are. Protestele din stradă care au apărut acum nu sunt pentru motorină și pentru RCA, ci arată criza în care se află politica românească. Politica agrară a României nu există. Politica, în general, este un obiectiv pe care decidenții politici și-l pun de a valorifica resursele. Dar în condițiile pe care le avem acum, ce resurse să valorificăm, că noi producem, pe locul 3 sau 4 în Europa, materie primă și importăm 70% mâncare, ceea ce înseamnă faliment total”, ne-a declarat prof. dr. Mircea Coșea, fost ministru de stat. Acesta semnalează că în niciun capitol din PNRR nu există nimic despre irigații, când România intră în secetă pedologică pe cel puțin 10-20 de ani.
Vom ajunge mai rău ca Ucraina
PNRR ne împinge într-o direcție cu mai multe pierderi decât beneficii, consideră prof. dr. Mircea Coșea, care susține că nu suntem pregătiți pentru anumite lucruri, nu suntem pregătiți să facem o nouă lege a pensiilor, pentru că nu avem cu ce să o bugetăm.
Companiile de stat, băgate cu forța pe bursă
Totodată, acesta arată că nu suntem pregătiți să facem o reformă a sistemului public, pentru că nu avem o reformă în economie, iar mediul de afaceri nu va putea suporta cheltuielile bugetare, dat fiind că este băgat în groapă cu fel de fel de pierderi și de impozite și taxe.
”PNRR-ul, din punctul meu de vedere, este ca în bancul cu măgarul, căruia îi pui un morcov în față și la spate îi dai cu biciul, dar morcovul este mult prea departe de botul măgarului, așa că numai biciul acționează. Suntem într-un cerc vicios, care ne va conduce, eu sunt absolut sigur, către un acord cu FMI, peste un an – un an și jumătate. Și asta înseamnă ce? Înseamnă austeritate adevărată, nu de-asta declarată. Și o să ne scoată la vânzare, prin vânzare directă, nu pe bursă, alte active ale statului, cum s-a mai făcut. Așa cum s-a întâmplat cu petrolul, cu cuprul, cu gazele, tot forțați de FMI. Așa s-a întâmplat și în Ucraina, care este acum producătoare de cereale ale altora, nu ale ucrainenilor, tocmai pentru că FMI a intervenit și i-a obligat să concesioneze terenurile. Grâul ăsta care trece pe la noi nu este al ucrainenilor, este al americanilor, al saudiților, al chinezilor, al australienilor. Mi-e teamă că vom ajunge și noi în situația asta”, ne-a precizat prof. dr Mircea Coșea.
Listarea la bursă a companiilor de stat, prinsă în PNRR
Obligativitatea listării al bursă a companiilor de stat a fost prinsă în PNRR și tot aici s-a impus elaborarea unei Strategii naționale pentru dezvoltarea pieței de capital din România. Practic, cu experiență zero în acest domeniu, România va trebui să-și joace la bursă titlurile de proprietate asupra unor companii vitale. Potrivit Ministerului Finanțelor, strategia ar avea în vedere crearea premiselor pentru creșterea finanțării prin intermediul pieței de capital, ceea ce poate conduce la dezvoltarea mediului de afaceri în general, respectiv a operațiunilor și a activităților agenților economici din economia națională, inclusiv a entităților care activează pe piața de capital, ”cu efecte pozitive asupra dezvoltării economiei naționale”. Mai mult, PNRR include și o secțiune care se concentrează în mod special pe schemele de ajutor pentru sectorul privat, care se adresează companiilor care doresc să se listeze public și să își diversifice sursele de finanțare.
Mai multe acțiuni, pentru pierderea controlului
Strategia Ministerului Finanțelor prevede listarea acțiunilor reprezentând dețineri minoritare la companiile mari care sunt deținute de stat și creșterea vânzării de acțiuni la companii deja listate. Un alt obiectiv este încurajarea transferului pe piața reglementată a companiilor deținute de stat listate pe SMT (segmentul de piață dedicat listării companiilor la început de drum, start-up-urilor și IMM-urilor) administrat de BVB. Totodată, ministerul va demara o campanie națională care se va adresa atât companiilor publice, cât și celor private, pentru a încuraja companiile să utilizeze finanțarea din piața de capital, informând conducerea companiilor și alți actori relevanți despre numeroasele oportunități existente.
Da, jocurile sunt făcute, asta e planul masoneriei, al evreimii mondiale, desființarea statului roman, vânzarea României la bucata, prin intermediul asa ziselor împrumuturi, care în mare parte sunt fictive, sunt doar pe hârtie și prin planul banditesc al partidelor de sclavi vânduți, numitul PNRR, făcut de gasca bandiților PSD, PNL, USR, respectiv țăranii și țiganii analfabeți din aceste asa zise partide, care sunt de fapt găști mafiote, grupuri infracționale organizate, care au liber la furat și la prăduit România, după ce este jefuita și de gasca asasinilor economici, numitii FMI, Banca Mondiala, evreimea mondiala, americanoizi și fomistii de la Bruxelles, cu toată gasca Occidentului colectiv.
Tendința răuvoitoare din partea organismelor financiare internaționale (FMI, etc.) este evidentă: deși statul este înglodat în datorii, în loc să sprijine statul în a-și recupera activele profitabile pe care, în mod cu totul irațional, le-a privatizat (ex: energia), sau concesionat (ex: resursele naturale), active care ar putea aduce statului venituri cu care să-și răscumpere datoriile, organismele internaționale cer statului să renunțe și la celelalte active care îl mai țin în viață, așadar, organismele financiare internaționale urmăresc distrugerea statelor, nu pretinsa ajutorare a lor!
Toate acestea pentru aducerea statelor sub o altă comandă decât cea legitimă a cetățenilor pe care statele îi reprezintă și, anume, sub comanda stăpânilor banilor.
Cum au ajuns stăpânii banilor atât de puternici? Datorită mecanismului dobânzii la banii împrumutați, adică al banilor care se fac pe ei înșiși: dobânda ce trebuie plătită la banii împrumutați se extrage în fiecare an (exercițiu financiar) din masa monetară pusă la dispoziția economiei pentru anul următor, restrângând-o. Desigur că dobânda respectivă este pusă la rândul ei de bancherii care au câștigat-o la dispoziția economiei sub forma creditării în anul următor, astfel că masa monetară în circulație rămâne, aparent, aceeași, doar că are altă structură din punctul de vedere al proprietății: mai puțin în stăpânirea producătorilor și mai mult în stăpânirea neproducătorilor, prin neproducători înțelegându-i pe cei care câștigă banii din dobânda la bani, fără să producă nimic, adică fără să-și aducă, în vreun fel, aportul la realizarea bunurilor și serviciilor social utile.
Pe de o parte, să observăm că, de când se tot strânge dobânda în sipetele marilor bancheri, structura de proprietate a masei monetare a ajuns atât de încorsetată pe partea producătorilor, încât economia în ansamblu nu se mai poate dezvolta din resurse proprii, fiind obligată să se „vândă” marilor bancheri, care o cumpără și, ca atare, capătă dreptul să o comande după bunul lor plac. Iar bunul plac al marilor bancheri am văzut ce cuprinde: eugenia pe motivul resurselor limitate aflate la dispoziția umanității, amprenta de carbon bazată pe teoria falsă a schimbării climatice, rescrierea istoriei prin renunțarea la tradiții și identități naționale, redefinirea identității individuale prin woke-ism și lgbtq…-ism, adoptarea satanismului ca credință, etc., toate îndreptate împotriva firescului uman și natural pe care încearcă să-l răstoarne!
Pe de altă parte, este, oare, îndreptățită puterea pe care neproducătorii ar putea ajunge (dacă nu au ajuns deja, în mare parte(!)) să o dețină asupra producătorilor?
Pornind de la principala funcție a banilor, aceea de mijloc de schimb între bunuri și servicii, desigur că nu!
Banii au apărut ca necesitate de ușurare a comerțului în forma lui incipientă de troc, pe de o parte, pentru a se renunța la nevoia de deplasare a mărfurilor până la locul desfășurării tranzacției și, pe de altă parte, pentru oferirea posibilității divizării valorii în cazul schimburilor de mărfuri de mare valoare cu mărfuri de mică valoare. Și, în ciuda progresului societății umane, funcția principală a banilor de mijloc de schimb între mărfuri s-a păstrat nealterată până astăzi.
Din funcția principală a banilor de mijloc de schimb între mărfuri deducem că dreptul de stăpânire a banilor îl au numai cei ce oferă bunuri și servicii pentru banii respectivi, adică numai producătorii, deținerea de bani de către neproducători fiind absolut frauduloasă și dăunând bunului mers al producției de bunuri și servicii necesare societății, deoarece îi privează de deținerea acestor bani pe cei cu adevărat îndreptățiți să-i dețină, adică pe producători.
Și, totuși, capitalismul a promovat și menținut mecanismul economic modern în care circulația banilor se bazează pe creditarea cu dobândă prin intermediul băncilor deținute de acționariate private, inclusiv băncile centrale ale mai tuturor statelor lumii nefiind stăpânite de statele aferente, așa cum ne-am fi așteptat, ci (surpriză(!)), tot de acționariate private.
Oare putem redresa situația, astfel încât producătorii (economia) să reintre în posesia banilor care li se cuvin, chiar și în condițiile gradului avansat de dezvoltare capitalistă actuală?
Răspunsul este afirmativ, dacă fiecare stat își privatizează sistemul bancar, cuprinzând, evident, banca centrală a statului respectiv, iar dobânda încasată la toate creditele acordate de sistemul bancar este folosită, în parte, pentru finanțarea bugetului național (ceea ce va duce la scăderea impozitelor și taxelor) și, cealaltă parte este reîntoarsă în economie sub formă de cheltuieli guvernamentale și subvenții, adică i se redă cezarului (producătorului) ce e al cezarului.
Două lucruri sunt evidente.
Primul, că naționalizarea sistemului bancar ar avea și efectul benefic al dispariției datoriei publice, fiindcă statul nu poate fi dator sie însuși, ceea ce este una dintre ușurările cele mai mari rezultate din reîntoarcerea banilor la stăpânii lor de drept, producătorii.
Al doilea este că, în condițiile interacțiunii actuale puternice de pe piața internațională, trebuie un efort concertat din partea tuturor statelor pentru naționalizarea concomitentă a tuturor sistemelor bancare, astfel încât schimburile comerciale să nu aibă de suferit. Desigur că aici intervine și problema stabilirii unui curs de schimb adecvat, care poate fi conceput nu pe principiul găunos al PPP (Purchasing Power Parity) care conservă puterea de cumpărare astfel încât un cetățean al unui stat să se simtă la fel de bogat sau de sărac la vizita lui într-un alt stat, ceea ce menține și accentuează diferența dintre statele dezvoltate și statele slab dezvoltate, ci, spre exemplu, pe principiul LEP (Labor Effort Parity) prin care se asigură echivalarea puterii de cumpărare a lucrătorilor din state diferite dar care depun un efort productiv echivalent, ceea ce ar contribui la emanciparea statelor slab dezvoltate dispuse să muncească la fel și, poate, chiar mai mult decât cele dezvoltate. Dar, despre aceasta cu alte ocazii.
Deocamdată, q.e.d.
Cu scuzele de rigoare pentru neatenția mea, revin cu rectificarea uneia frazele textului de mai sus, care trebuie citită după cum urmează:
„…Răspunsul este afirmativ, dacă fiecare stat își NAȚIONALIZEAZĂ sistemul bancar, cuprinzând, evident, banca centrală a statului respectiv…”.
Ca sa vedeti ce inseamna sa primesti orice fel de bani spurcati pentru pomelnic,pentru constructia bisericii,manastirii sau pentru reparatii.
Bani spurcati inseamna:
bani de la proxeneti si de la lover-boy
bani de la homosexuali
bani de la cei care traiesc necununati
bani de la cei care au castigat la Loto sau la emisiuni gen Asia express,America express unde actorii in cauza s-au spurcat mancand de la vrajitori,samani,facand ritualuri impreuna cu vrajitorii si samanii,lepadandu-se de Sf Botez;
bani de la videochatisti
bani de la jucatori,patroni,antrenori de fotbal unde se promoveaza vanzarea de om la propriu
bani de la fundatii sectare caritabile eretice
bani de la fundatii catolice eretice
bani de la fundatii protestante eretice
bani guvernamentali care provin de la institutii cu legatura cu guvernul roman care isi extermina populatia,fiind bani blestemati,nedrepti
bani din camatarie
bani din dobanzi de la stat ,din dobanzi de la firme particulare,bani din dobanzi de la persoane fizice pt ca sunt bani nedrepti rezultati din nedreptati iar tu care ii primesti te afli drept mare facator de nedreptate impreuna cu cei care ti-au dat bani
bani de la politisti lacomi si nedrepti care au ucis oameni si au distrus vieti,banii respectivi fiind din amenzi nedrepte
bani de la jandarmi din amenzi nedrepte
bani de la soldati castigati dupa ce au ucis si exterminat oameni cu arma
bani de la profesori,inspectori si directori de scoli,decani de facultati,rectori care fac propaganda lgbt,homosexualitatii,vrajitoriei,ereziei,vaxxinurilor
bani de la pagani
bani de la hoti nu numai cei marunti dar mai ales de la marii hoti ai poporului roman,de la copiii hoti care isi fura parintii,de la parintii hoti care isi fura proprii copii in sensul ca le fura cinstea si onoarea ca ei sa traiasca mult si bine iar copiii lor sa moara mai repede pentru ca nu le aduc avere
bani de la medici care fac avort
bani de la medicii chirurgi care au luat bani multi de la rudele celui care urma sa fie operat de ei si din lacomie ori din frica sa nu ii dea in gat familia ca sa le ceara banii inapoi in caz de nereusita operatiei au declansat moartea pacientului ca sa scape de rude;bani de la medicii nemultumiti de rudele celui de pe masa de operatie care nu le-au dat cat au cerut,declansand din razbunare o boala cu vreo bacterie spitaliceasca bagata in corp sau chiar moartea pacientului;
bani din pradarea avutului natiunii si poporului roman prin privatizari excroace,prin falimentari si demolari de fabrici si institutii de cercetare(nu conteaza daca acestea au lucrat nedreptati,sau armament sau cercetari ilegale pentru ca nu tu ca donator esti indreptatit sa judeci faptele celor din trecut care au lucrat acolo,tu vezi-ti de pacatele tale care le faci acum fara sa te indrepti si cu urmari cumplite pentru neamul si poporul tau ,de exemplu fiind cazul Rosia Montana si altele)
bani din spagi
bani care trebuia sa ii dai ca simonie episcopului tau
bani din inselaciuni,evaziuni fiscale
bani care sunt rezultati din vanzarea apartamentului,casei proprietarului pe care l-ai ingrijit cu anii ca sa ii iei averea iar tu vazand ca nu mai moare l-ai omorat numai tu stii cum,revenindu-ti astfel averea lui/ei tie,sau ti-ai omorat parintii,fratele sora,unchiul.matusa ,nasa,nasul,tatal,mama adoptiva ca sa ii iei averea,banii acestia fiind patati de sange;bani patati de sange mai sunt si aceia cand ti-ai lasat parintii,fratele bolnav titulari sa moara mai repede de foame,frig,de singuratate,de inima rea iar tu ai intrat dupa moartea celui in cauza in posesia averii,chiar daca legea nu te condamna si oamenii nu stiu ca tu ai facut acestea
bani de la patronii de firme de turism unde pe itinerariu oamenii turisti proprii clienti se inchina in moschei,sinagogi,fac yoga in temple si manastiri pagane sau intra si se inchina acolo ca vizitatori
bani de la creatori de moda care printre creatiile lor artistice creaza sorturi,vestimentatie pentru ritualuri masonice si ritualuri satanice
bani de la cei care traficheaza droguri
bani de la cei care fac si vand bauturi alcoolice de orice fel
bani de la detinatorii de restaurante,baruri,cluburi de noapte,bordeluri,cazinouri,sali de joc de noroc
bani rezultati din afaceri sportive unde se promoveaza vanzarea la propriu de om,discriminarea pe criterii etnice,de religie si de provenienta sociala,rasiala
bani de la parlamentar roman si european care a votat legi lgbt,legi pt vaxxinare ,legi antiromanesti si antiumane,legi menite sa distruga Romania si poporul roman
bani de la piloti militari si civili care au omorat oameni cu arme si cu chemtrails-urile
bani de la soferi care au carat droguri,arme,preparate alimentare otravite,cereale otravite sau modificate genic
bani de la tractoristi si lucratori pe utilaje agricole care au otravit cerealele
bani de la fermieri care au otravit animalele cu substante ca sa se pastreze carnea,sa faca lapte mai mult,au folosit hormoni de crestere.
Legendele schitului îngropat de avalanşă. „În ziua de Paşti, un munte de omăt, desfăcându-se şi surpând stâncile, au îngropat schitul cu toţi săhaştrii“
Existenţa schitului Cerebuc în Munţii Ceahlău se pierde în negura veacurilor, povestindu-se că furia naturii l-a distrus în 1704, chiar de Înviere.
De-a lungul istoriei, masivul Ceahlău a atras schimnici şi călugări care şi-au dorit un trai de nevoinţă şi singurătate mai aproape de Dumnezeu, prin grote sau în colibe, la vreun altar, paraclis sau vreun mic schit, toate ascunse prin codrii neumblaţi ai muntelui.
Din acest „peisaj“ religios al zonei face parte şi schitul Cerebuc, cărui existenţă este pomenită de veacuri, dar în destul de puţine documente, în consemnările scritorilor din vechime sau prin legendele păstrate din generaţie în generaţie.
Unul dintre cei care s-a ocupat în studiile sale despre legendele Ceahlăului este profesorul nemţean Daniel Dieaconu.
Acesta spune că de Sihăstria lui Dragoş a scris, în 1908, Emanoil Gregorovitza, folclorist din Bucovina, descriind călătoria sa pe plaiuri moldave din 1900 şi scoţând la lumină o primă legendă despre întemeierea schitului. Ea îi este povestită de un localnic de la poale de Ceahlău, moş Nicoară:
„După tradiţia creştinească, acolo, în fundu’ Izvorului Alb (sat strămutat în prezent, vatra aşezării fiind acoperită de lacul de acumulare de la Bicaz – n.r.) a fost în vremurile vechi un loc de retragere foarte ascuns. Şi s-ar fi întâmplat că, pornind Dragoş Vodă din Maramureş spre Moldova, nişte duşmani au răpit-o pe Doamna Maria, soţia viitorului voievod şi au ascuns-o în peştera mare de aici. Aflând-o pe doamna sa, a pus mai târziu de a zidit o bisericuţă de lemn cu hramul Pogorârea Sfântului Duh, nu în peştera numită Groapa Sihaştrilor, unde o găsise pe Doamna, ci pe runculeţul ce se prelungeşte din muntele Ceahlău“.
Folcloristul bucovinean mai susţine că, după cronicele bisericeşti, în 1603, un sihastru pe nume Silvestru ar fi zidit pe urmele schitului lui Dragoş, o nouă biserică şi a închegat un schit, distrus la 1704.
În alte documente se arată că schitul numit Săhăstria Veche a fost întemeiat în 1603 de către părintele ascet Andrei Ţifui şi că biserica schitului Cerebuc a fost făcută de mitropolitul Gheorghe Movilă, într-o poiană sub Ceahlău. Toate aceste demonstrează vieţuirea la lăcaşul de cult.
Gheorghe Asachi: „Numele cel frumos al acestui loc a îndemnat a se zidi aici un schit carele a fost până la anul 1704“
Gheorghe Asachi descrie extrem de plastic o altă legendă despre schit, cea a dispariţiei lui, cărturarul ajungând pe plaiurile Ceahlăului în 1838:
„Trecînd pârâul Sârbeni, după un ceas, ajungi la Bâtca numită Piciorul Sahastrului şi în urmă, la părâul Albu, care le cure într-o vale îngustă, în a cărei mijloc se înalţă chipul antic al Dochiei. Din această strămtoare suflă un vânt puternic şi, precum zice balada, plutesc în aer o mulţime de vulturi care ies din stâncile învecinate numite Stratul sau Tabăra Vulturilor. Numele cel frumos al acestui loc a îndemnat a se zidi aici un schit carele a fost până la anul 1704, dar în ziua de Paşti, pe când se serba în biserică Sfânta Înviere, un munte de omăt, desfăcându-se din vârful Pionului şi surpând stâncile, au îngropat schitul cu toţi săhaştrii şi a prefăcut forma acestui loc. O icoană ce a scăpat din această catastrofă au însemnat locul fostului schit şi, mai în urmă, au pricinuit facerea schitului Cerebucul, unde se păstrează până astăzi“.
Citește și: Palatul Cnejilor, locul misterios care l-a inspirat pe celebrul Alexandre Dumas să scrie romanul „Strigoiul din Carpaţi“
Profesorul Daniel Dieaconu spune că acelaşi cărturar confirmă existenţa schitului şi îl localizează, toponimele locului aratând şi ele vechimea: Piciorul Sahastrului, Groapa Sihaştrilor, Poiana Sahastru.
Istoricul Daniel Dieaconu mai povesteşte de o altă legendă a locului: „Emanoil Gregorovitza prezintă o lungă povestire de dragoste petrecută pe timpul lui Vasile Lupu, cu multe personaje reale sau închipuite. Cerepuha, pisar al lui Timuş Hmeliniţcki, ginere al lui Vasile Lupu, se retrage pe aceste locuri şi sub numele de Ghedeon ajunge stareţ la Cerebuc, pe care-l înzestrează cu bogăţii, lucruri furate de tovarăşii săi cazaci. Pentru păcatele lui şi a altora, Dumnezeu i-a pedepsit prin avalanşa din 1704“.
Povestea cu ungurii care au pus foc
Masivul Ceahlău, văzut de la aşezământul monahal din judeţul Neamţ.
De-a lungul existenţei sale, schitul Cerebuc nu era de sine stătător, ci aparţinea Mănăstirii Pionul, actuala mănăstire de pe muntele Ceahlău. Se spune că după 1830, cneazul Gheorghe Cantacuzino, care a deposedat de moşii Mănăstirea Pionul a început a prigoni şi pe cei de la schitul Cerebuc.
„În Menuariu şi inventariu despre fondaţiea, esistenţa şi dota schitului Cirăbucului din plasa Muntele, districtu Neamţu din 1876, aflăm: «Cînd s-a usurpat moşia mănăstirii Hangu (pe care este schitul) de către Cnejii (Principii) Cantacuzini, se aminteşte din predanii sigure că au trimis un vătav ca să dărâme şi să ardă schitul şi biserica cu totul, ca să nu mai rămâie urme ale proprietăţii mănăstiri Hangu pe acolo»“.
În a doua jumătate a veacului XIX începe decăderea vieţii monahale la acest aşezământ, odoarele
schitului fiind duse la Mănăstirea Durău. Gheorghe Iacomi, un medic din Piatra Neamţ decedat de câţiva ani, pasionat explorator al Ceahlăului, afla o poveste despre Cerebuc petrecută după anul 1900
de la un bătrîn din satul Izvorul Muntelui:
„Pe pârâul Piatra Lupului, mai jos de Cerebuc, lucrau câţiva unguri la coborâtul lemnului pe uluc. Într-o seară, după ce terminaseră lucru, s-au dus la Cerebuc, care era în ruină şi s-au apucat să sape sub masa altarului, cu chip să găsească o comoară sau nişte bani ascunşi acolo. Negăsind nimic s-au înfuriat, au stricat icoanele ce mai erau, ba au dat şi foc. A doua zi a venit pedeapsa lui Dumnezeu, toţi trei fiind omorâţi de lemnele ce săriseră de pe uluc“.
Din 1995, schitul Cerebuc a renăscut, meritul aparţinând stareţului Gherontie Munteanu, la intrarea fiind consemnate următoarele:
„În memoria sihaştrilor călugări ce s-au nevoit de-a lungul anilor în această parte a Ceahlăului, cu binecuvântarea IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi PS Calinic Botoşăneanul şi cu ajurorul credincioşilor s-a început în 1995 construcţia unui nou aşezământ călugăresc pe vechea temelie a schitului Cerebuc“.