Klaus Iohannis își pierde protecția ”divină” pe măsură ce se apropie de finalul puterii, iar una dintre temele de atac ale momentului e legată – pe bună dreptate – de călătoriile sale faraonice în destinații exotice. De unde se întoarce cu mărețe împliniri, cum ar fi acorduri de sprijin reciproc în cazuri de dezastre naturale. Ce nu realizează președintele, probabil, e că succesorul său își va face un obiectiv din desecretizarea informațiilor despre deplasările prezidențiale imediat ce va fi ales. Și din acel moment, ar putea urma probleme delicate pentru, de atunci, fostul președinte, unele poate chiar cu iz penal. Să explicăm de ce.
Am mai avut ocazia să scriem despre abuziva secretizare a informațiilor despre deplasările prezidențiale, în 2016, din motive de ”siguranță națională”. Pînă atunci, toți președinții călătoreau la vedere, doar la Iohannis s-a conturat amenințarea. Asta, după ce, în 2015, presa deja dăduse atacul la cheltuielile excesive ale președintelui cu deplasările externe.
Peste noapte, HG 755/1998 care reglementa zborurile speciale a fost modificată și secretizată la ordinul președintelui, iar urmele ei au dispărut complet de pe internet. Ca să fie tacîmul complet, o căutare pe internet te trimite în mai multe cazuri, ”accidental”, la o cu totul altă HG, 775/1998.
De atunci, presa a tot încercat să afle date oficiale despre respectivele deplasări, la care Președinția a răspuns în doi peri sau deloc.
Problemele s-ar putea să fie, însă, ceva mai complicate decît simpla aruncare de bani pe avioane de lux.
Mai puțini vor fi observat un element care bate secretizarea banilor.
Președintele Klaus Iohannis, în premieră mondială, a secretizat nu doar costurile cu avioanele, ci pur și simplu componența oficială a delegațiilor României în vizitele peste hotare.
Deplasările președintelui sunt însoțite de mister total, de regulă sunt anunțate oficial cu 24, maxim 48 de ore înaintea producerii lor, doar unii jurnaliști norocoși aflînd pe surse, uneori, ceva mai devreme.
Presa și cetățenii români nu sunt, însă, informați, ce demnitari însoțesc șeful statului în vizitele oficiale, iar de agenda lor acolo, nici pomeneală.
Ca ziarist, am ajuns în situația jenantă de a afla cu cine a plecat președintele din relatările presei străine, ori după fotografiile care apar de la întîlnirile oficiale. ”E și Aurescu acolo, a, uite-l și pe Hellvig, aia nu e Luminița Odobescu?…E și Pahonțu, parcă e și consiliera Bârsan, dar poza e cam neclară, ea să fie?!”.
După recenta deplasare la summitul climatic din Dubai, nimeni nu a reușit să afle cu certitudine dacă a fost și soția președintelui acolo. La fel cum nu s-a aflat de ce avionul de lux al președintelui a venit din Dubai la Sibiu, deși președintele încă se afla în Emirate. A adus-o pe prima doamnă, ori alta a fost misiunea? S-a întors apoi după președinte?
Nu există stat al lumii, începînd cu SUA – al cărei președinte chiar e amenințat – în care să se practice asemenea secretomanie.
E greu de crezut că Iohannis va ajunge să dea socoteală după mandat legat de cheltuielile exagerate cu avioane de lux.
Dar ar putea fi obligat să explice două alte mistere,
Primul, dacă delegații care îl însoțesc în vizitele oficiale au circulat, așa cum e firesc, cu aeronava închiriată de președinție, ori au fost puși – așa cum susțin informații pe surse – să meargă separat, cu avioane de linie, ca să nu deranjeze confortul prezidențial. Ori, asta ar fi o cheltuială într-adevăr abuzivă și imposibil de justificat și ar releva, totodată, un comportament prezidențial de-a dreptul deviant. Nu toată lumea știe, dar aeronavele președinților sunt locuri în care se lucrează în perspectiva întîlnirile oficiale chiar în timpul zborului, miniștrii și consilierii derulînd ședințe de lucru la înălțime, ba chiar existînd și briefinguri pentru presă. Așa s-a întîmplat pe vremea lui Ion Iliescu, Emil Constantinescu ori Traian Băsescu.
Al doilea mister este obiceiul fără precedent de a folosi avionul prezidențial pe ruta București-Sibiu. Au fost cazuri în care avionul a zburat de la București la Sibiu pentru a prelua de acolo cuplul prezidențial, apoi a revenit la București și de abia de aici a plecat în cursă. În alte situații, s-a plecat direct de la Sibiu.
Numai că în orice stat respectabil, există un protocol pentru plecările președintelui în vizite externe, care impune însoțirea acestuia la îmbarcare de către un înalt oficial – premier, ministru, secretar de stat etc – , gardă de onoare și declarații acordate presei, pe aeroport, legate de vizită.
În cazul lui Iohannis nu există un asemenea protocol în cele mai multe cazuri, iar despre decolările ori aterizările de la Sibiu nu se știe chiar nimic.
Se vehiculează de ceva vreme informații că președintele pleacă pe furiș pentru a nu se observa că ia în avioanele sale tip fortăreață diverși prieteni, pentru a nu se simți prea singur pe parcursul vacanțelor sale exotice.
Poate că nu e real, dar comportamentul prezidențial, din păcate, alimentează zdravăn asemenea bîrfe.
Toate aceste taine se vor spulbera curînd, în cel mai prost moment pentru Iohannis, atunci cînd nu va mai avea protecția funcției, ba poate se vor scurge informațiile încă înainte de marele final.
Dacă nu crede, Iohannis să își amintească de cazul premierului Mihai Ungureanu, în 2012: după ce a picat din funcție au bubuit dezvăluirile despre cheltuielile exorbitante de protocol, pentru produsele cele mai alese. Azi, marea speranță a politicii de odinioară e căzută de ani buni în anonimat, dar tot i se mai spune ”MRU-vită Kobe”. (Bogdan Tiberiu Iacob)
Un Plavan atat de simplu, dupa vorba, dupa „soft”!