Propaganda FAKE: Trump va retrage SUA din NATO. La anul veți auzi: AUR va scoate România din NATO și UE

Neomarxiștii și globaliștii Partidului Democrat din SUA sunt în alertă de teamă că planurile lor neocomuniste sunt amenințate de revenirea lui Donald Trump la președenția Statelor Unite. Din acest motiv, propagă false îngrijorări pentru determina lumea să nu voteze pe altcineva. Aceeași disperare o vom vedea și în 2024 în  plaiurile României întrucât sistemul mafiot actual este pe cale de a fi detonat!

Actuali și foști diplomați europeni au spus că există o îngrijorare din ce în ce mai mare că o a doua președinție a lui Trump ar putea însemna o retragere americană de pe continentul european și o distrugere a NATO, scrie The New York Times.

Timp de 74 de ani, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord a fost cea mai importantă alianță militară a Americii. Președinții ambelor partide majore au văzut în NATO un multiplicator de forțe care sporește influența Statelor Unite prin unirea țărilor de pe ambele maluri ale Atlanticului într-un jurământ de a se apăra reciproc.

Donald Trump a spus clar că vede NATO ca pe o scurgere a resurselor americane de către profitori. El a susținut acest punct de vedere de cel puțin un sfert de secol.

În cartea sa din 2000, „The America We Deserve”, Trump a scris că „retragerea din Europa ar însemna economii de milioane de dolari anual”. În calitate de președinte, el a amenințat în mod repetat cu retragerea Statelor Unite din alianță.

Totuși, în timp ce luptă să recâștige Casa Albă, Trump a spus puține lucruri despre intențiile sale. Site-ul web al campaniei sale conține o singură propoziție criptică: „Trebuie să încheiem procesul pe care l-am început sub administrația mea de reevaluare fundamentală a scopului NATO și a misiunii NATO”. El și echipa lui refuză să detalieze.

Această linie vagă a generat incertitudine și anxietate enormă în rândul aliaților europeni și susținătorilor americani ai rolului tradițional de politică externă al țării.

Ambasadorii europeni au făcut pelerinaj la asociații lui Trump pentru a-i întreba despre intențiile sale. Cel puțin un ambasador, finlandezul Mikko Hautala, a luat legătura direct cu Trump și a căutat să-l convingă de valoarea țării sale pentru NATO ca nou membru, susțin două persoane familiare cu conversațiile.

În interviurile din ultimele câteva luni, mai mult de o jumătate de duzină de actuali și foști diplomați europeni – vorbind sub condiția anonimatului de teama răzbunării lui Trump în cazul în care va câștiga – au spus că alarma crește în multe cancelarii. Întoarcerea lui Trump ar putea însemna nu doar abandonarea Ucrainei, ci o retragere mai largă a americanilor de pe continent și o evidențiere a alianței atlantice.

„Există o mare teamă în Europa că o a doua președinție a lui Trump ar duce la retragerea efectivă a Statelor Unite din NATO”, a declarat James G. Stavridis, amiral de patru stele în rezervă al Marinei SUA, fost comandantul suprem aliat al NATO între 2009 și 2013. „Acesta ar fi un eșec strategic și istoric enorm din partea națiunii noastre.”

Formată după al Doilea Război Mondial pentru a menține pacea în Europa și a acționa ca un bastion împotriva Uniunii Sovietice, NATO a evoluat într-un instrument prin care SUA lucrează cu aliații în problemele militare din întreaga lume. Scopul său inițial – al cărui miez este prevederea de apărare colectivă, cunoscută sub numele de Articolul V, care prevede că un atac armat asupra oricărui membru „va fi considerat un atac împotriva tuturor” – continuă să trăiască, în special pentru membrii mai noi precum Polonia și statele baltice care au fost odată dominate de Uniunea Sovietică și continuă să se teamă de Rusia.

Interviurile cu actuali și foști diplomați au dezvăluit că oficialii europeni erau în mare parte în pană de idei despre cum să-l trateze pe Trump, în afară de revenirea la un manual anterior de lingușeli și tributuri tranzacționale.

Se așteaptă ca țările mai mici, care sunt mai vulnerabile la atacurile rusești, să încerce să-și găsească drumul în bunăvoința lui Trump prin creșterea comenzilor de arme americane sau – așa cum a făcut Polonia în timpul mandatului său – prin acte mărețe de adulare, inclusiv oferindu-se să numească o bază militară Fort Trump în schimbul plasării unei prezențe permanente acolo.

În acest moment al campaniei, Trump este concentrat pe dosarele penale împotriva lui și pe înfrângerea rivalilor săi republicani în primare și vorbește rar despre alianță, chiar și în privat.

În timp ce își menține un avans larg în campania sa pentru a deveni candidatul republican, implicațiile pentru cea mai veche și cea mai critică alianță militară a Americii nu sunt planuri clar anunțate de Trump, ci o agitație de suspiciuni larg răspândite, încărcate de incognoscibilitate.

În mijlocul acestor îndoieli, un lucru este probabil: primul domeniu în care potențiala revenire a lui Trump la Casa Albă în 2025 ar putea provoca o criză de politică externă este Ucraina și alianța democrațiilor occidentale care au sprijinit apărarea acesteia împotriva invaziei Rusiei.

A ajuta Ucraina să evite încercarea de cucerire rusă a devenit un efort definitoriu al NATO. Ucraina nu este membră NATO, dar a rămas o țară independentă datorită sprijinului NATO.

Camille Grand, care a fost secretar general adjunct al NATO pentru investiții în domeniul apărării la începutul războiului, a declarat că modul în care Trump va gestiona Ucraina va fi primul „mare test” pe care europenii îl vor folosi pentru a evalua cât de fiabil aliat – sau nu – ar putea fi acesta într-un al doilea mandat.

„Îl va arunca pe Zelenski sub autobuz în primele trei luni ale mandatului său?” a întrebat Grand, care acum lucrează pentru Consiliul European pentru Relații Externe.

Trump a declarat în repetate rânduri că va rezolva într-un fel războiul „în 24 de ore”. El nu a spus cum, dar a combinat această afirmație cu sugestii că ar fi putut preveni războiul făcând un acord prin care Ucraina pur și simplu să cedeze Rusiei teritoriile din est pe care președintele Vladimir Putin le-a confiscat ilegal.

Zelenski a spus că Ucraina nu va fi niciodată de acord să cedeze vreunul dintre teritoriile sale Rusiei, ca parte a unui acord de pace. Dar Trump ar avea o pârghie extraordinară asupra guvernului Ucrainei. Statele Unite au furnizat Ucrainei cantități uriașe de arme vitale, muniție și informații. Țările europene au promis Ucrainei cea mai mare asistență economică, dar nu ar putea compensa deficitul dacă America ar înceta să trimită ajutor militar.

Unii dintre aliații din Congres ai lui Trump, care i-au urmat exemplul propovăduind mantra „America întâi”, se opun deja trimiterii de asistență militară suplimentară la Kiev. Și într-un semn mai larg de scădere a sprijinului, republicanii din Senat au blocat săptămâna trecută un proiect de lege de cheltuieli de urgență pentru a finanța în continuare războiul din Ucraina, după ce au cerut democraților concesii fără legătură cu politica de imigrație ca o condiție pentru a-l adopta.

Dar chiar dacă Congresul aprobă un ajutor suplimentar, Trump ar putea reține livrarea acestuia – așa cum a făcut în 2019 când a încercat să-l constrângă pe Zelenski să anunțe o anchetă penală asupra lui Biden, scandalul de abuz de putere care l-a dus la prima încercare de demitere a lui Trump.

Pe acest fundal, strategia de luptă a Rusiei deocamdată pare să fie să tragă de timp. Putin pare să fi calculat că ar putea fi într-o poziție mult mai bună după alegerile din SUA din 2024.

Lui Trump îi place să se laude că le-a spus în privat liderilor țărilor NATO că, dacă Rusia le-ar ataca și acestea nu și-au plătit banii pe care îi datorează NATO și Statelor Unite, nu le va apăra.

El a afirmat la un miting din octombrie că, după ce a declarat că „toată lumea ne datorează bani” și că este „rău platnic”, a făcut această amenințare la o întâlnire și astfel „sute de miliarde de dolari au intrat în țară”.

Povestea aceea este nebunească în cel mai bun caz.

A existat o dispută legată de cheltuieli, dar a fost legată de îndeplinirea de către europeni a angajamentelor de cheltuieli față de propriile armate, nu de bani pe care îi datorau cumva NATO sau Statelor Unite.

Ei au crescut cheltuielile militare în timpul administrației Trump – deși nici pe departe cu sumele pe care Trump le-a susținut. Și cheltuielile lor au crescut semnificativ mai mult în 2023, ca răspuns la invazia Ucrainei de către Rusia.

Dar exuberanța lui Trump pentru a-și repovesti povestea, împreună cu nemulțumirea sa din trecut față de NATO, dă o nouă alarmă susținătorilor NATO.

Presat de The New York Times să explice ce vrea să spună prin „reevaluarea fundamentală” a misiunii și scopului NATO, Trump a oferit o declarație divagatoare care nu conținea un răspuns clar, dar și-a exprimat scepticismul cu privire la alianțe.

„Este obligația fiecărui președinte american să se asigure că alianțele Americii servesc la protejarea poporului american și nu pun în pericol sângele și comorile americane în mod imprudent”, se arată în declarația lui Trump.

Unii susținători ai lui Trump care sunt pro-NATO au susținut că Trump blufează. Ei au spus că doar caută să pună mai multă presiune pe europeni să cheltuiască mai mult pentru propria apărare.

„Nu va face asta”, a spus senatorul Lindsey Graham, un republican din Carolina de Sud și un susținător al lui Trump, despre perspectiva retragerii SUA din NATO de către Trump. „Dar ceea ce va face este că va face oamenii să plătească mai mult și cred că aceasta va fi o veste binevenită pentru mulți oameni.”

Robert O’Brien, care a servit ca ultim consilier pentru securitate națională al lui Trump, este de aceeași părere.

„Retragerea președintelui Trump din NATO este o problemă pe care unii oameni din DC o discută, dar nu cred că este un lucru real”, a spus O’Brien. „Înțelege valoarea militară a alianței cu America, dar simte – corect, aș putea adăuga – că suntem amăgiți de către germani și alte națiuni care refuză să-și plătească partea echitabilă pentru propria apărare.”

Dar John Bolton, un șoim conservator care a fost consilier pentru securitate națională din 2018 până în 2019, a scris în memoriile sale că Trump a trebuit să fie convins în mod repetat să nu se retragă din NATO.

Într-un interviu, Bolton a declarat că „nu există nicio îndoială în mintea mea” că, într-un al doilea mandat, Trump va retrage Statele Unite din NATO.

Din punct de vedere juridic, este posibil să se conteste dacă Trump ar putea retrage unilateral Statele Unite din NATO.

Constituția cere acordul Senatului pentru a ratifica un tratat, dar omite procedurile de anulare a unuia. Acest lucru a condus la dezbateri dacă președinții pot face acest lucru singuri sau au nevoie de autorizația congresmanilor. Există doar câteva precedente ale instanțelor cu privire la chestiune, niciunul definitiv.

Deciziile de revocare a tratatelor de către președintele Jimmy Carter, în 1978, și de către președintele George W. Bush, în 2001, au determinat membrii Congresului să deschidă procese care au fost respinse de instanțe, în parte pe motiv că disputele reprezentau o „chestiune politică” care trebuie rezolvată de ramurile alese.

Deși precedentele juridice nu sunt perfect clare, ambii președinți au câștigat efectiv: tratatele au fost înțelese pe scară largă ca fiind nule. Totuși, orice încercare de retragere din NATO ar invita probabil o provocare mai largă.

Ca reacție la amenințările lui Trump, unii congresmani – în frunte cu senatorul Tim Kaine, democrat din Virginia și senatorul Marco Rubio, republican din Florida – au introdus o prevedere în Actul anual de autorizare a apărării naționale , pe care Congresul ar putea să o voteze luna aceasta. Se spune că președintele nu va retrage Statele Unite din NATO fără aprobarea Congresului. Dar dacă Constituția permite o astfel de legare a mâinilor unui președinte este, de asemenea, contestabil.

Și diplomații europeni spun că, chiar dacă Trump ar menține în mod nominal Statele Unite în NATO, ei se tem că ar putea submina atât de mult încrederea în fiabilitatea Statelor Unite de a respecta prevederile de apărare colectivă, încât valoarea acesteia ca factor de descurajare pentru Rusia ar fi pierdută.

Incertitudinea care decurge din retorica maximalistă și totuși vagă a lui Trump este legată de manifestările sale trecute de scepticism consistent față de NATO și de solicitudine neobișnuită față de Rusia.

În calitate de candidat în 2016, Trump i-a zbuciumat pe aliații NATO spunând că , dacă Rusia ar ataca țările baltice, va decide dacă le va veni în ajutor numai după ce va verifica dacă „și-au îndeplinit obligațiile față de noi”. De asemenea, l-a lăudat în mod repetat pe Putin și a spus că va lua în considerare recunoașterea anexării ilegale a Crimeei de către Rusia .

În calitate de președinte în iulie 2018, Trump nu numai că aproape s-a retras din NATO la un summit al alianței, dar a denunțat Uniunea Europeană drept „dușman” din cauza „ceea ce ne fac ei în comerț”. Apoi a participat la un summit cu Putin, după care și-a exprimat scepticismul cu privire la ideea că Statele Unite ar trebui să intre în război pentru a apăra un mic aliat NATO, Muntenegru.

Fără experiență anterioară în armată sau în guvern, Trump a adus o atitudine tranzacțională, mercantilistă, în interacțiunile cu aliații. El avea tendința să își bazeze opiniile despre națiunile străine pe relațiile sale personale cu liderii lor și pe dezechilibrele comerciale.

Trump a displăcut-o în mod special pe Angela Merkel, fostul cancelar german, și s-a plâns adesea că producătorii auto germani inundă America cu produsele lor. Apărătorii săi spun că furia lui a fost în anumite privințe justificată: Germania nu și-a îndeplinit angajamentele de cheltuieli militare și, în ciuda obiecțiile SUA, Merkel a continuat cu o conductă de gaze naturale către Rusia (Nord Stream 2 n.r). Germania a suspendat acel proiect doar cu două zile înainte ca Rusia să invadeze Ucraina.

Aliații lui Trump mai subliniază că acesta a aprobat trimiterea de arme antitanc în Ucraina, ceea ce președintele Obama nu făcuse după ce Rusia a capturat Crimeea în 2014.

Totuși, în 2020, Trump a decis să retragă o treime din cei 36.000 de soldați americani staționați în Germania. Unii urmau să vină acasă, alții urmau să fie redistribuiți în altă parte în Europa. Însă în anul următor, pe măsură ce Rusia a masat trupe la granița cu Ucraina, Biden a anulat decizia și a adăugat trupe în Germania, ca o dovadă de sprijin pentru NATO.

Dacă revine la putere, Trump va fi susținut de o mișcare conservatoare care a devenit mai sceptică față de aliați și față de implicarea SUA în străinătate.

Institutele anti-intervenționiste de politică externă sunt mai organizate și mai bine finanțate decât erau în timpul mandatului lui Trump. Aceste grupuri includ Centrul pentru Reînnoirea Americii, un think tank aliniat lui Trump care a publicat o lucrare intitulată „Pivoting the US Away From Europe to a Dormant NATO”, care oferă o justificare pentru minimizarea rolului Americii în NATO.

La 1 noiembrie, Fundația Heritage – un think tank conservator în mod tradițional, care s-a remodelat în ultima vreme într-un model trumpist, în chestiuni inclusiv privind opoziția față de ajutorul acordat Ucrainei – a găzduit o delegație a Consiliului European pentru Relații Externe.

Europenii au făcut schimb de opinii cu naționaliști înfocați, inclusiv cu Michael Anton, un oficial al Consiliului de Securitate Națională în administrația Trump; Dan Caldwell, care a condus politica externă la Centrul pentru Reînnoirea Americii; și consilierii de securitate națională ai senatorului JD Vance din Ohio și a altor senatori aliniați cu Trump.

Două persoane care au participat au relatat că Anton le-a spus europenilor că și-ar putea imagina că Trump va stabili un ultimatum de genul: dacă membrii NATO nu își vor crește suficient de mult cheltuielile militare până la un termen limită, el va retrage Statele Unite din alianță.

În declarația sa pentru The New York Times, Trump și-a invocat sloganul „America First” – o expresie popularizată cândva de izolaționiștii americani care se opuneau implicării în al Doilea Război Mondial.

„Cea mai mare prioritate a mea”, a spus Trump în declarație, „a fost și va rămâne întotdeauna în primul rând America – apărarea propriei noastre țări, a propriilor noastre granițe, a propriilor noastre valori și a propriilor noștri oameni, inclusiv locurile lor de muncă și bunăstare.”