un editorial de Ciprian Demeter
Şcoala, încă de după 1989, a ajuns să fie un teatru politic nefericit și este clar că am ajuns la nivelul în care învățământul românesc trebuie regândit în totalitate, de la școala primară până la nivelul universitar, Ministrul Educației, Ligia Deca, reușind performanța de a distruge complet școala românească.
Anul acesta, odată cu numirea în funcția de ministru al educației a Ligiei Deca și adoptarea noii legi a educației, învățământul românesc preuniversitar și universitar a fost aruncat în haos, generând în unele cazuri situații discutabile și de-a dreptul detestabile. Potrivit gândirii mediocre a celor care au redactat modificările referitoare la acordarea burselor de merit ale elevilor din învățământul preuniversitar, probabil s-a socotit că acel criteriu de acordare a burselor de merit pentru media generală de minimum 9,50 este unul depășit și că bursa de merit poate fi o răsplată și pentru cei cu medii de 4 căci, nu-i așa, este bine doar să exiști, să fii la număr, iar ”prostologia” trebuie recompesată cu burse de merit.
Ligia Deca a declarat că: “Bursa este un instrument, în cazul bursei de merit, este un instrument pentru a împinge copiii să învețe mai bine. Și atunci noi am spus că dacă ne uităm la un colectiv, o clasă, trebuie să îi stimulăm pe cei mai buni dintre ei. Prima treime dintre elevi. Problemele care au apărut și care într-adevăr sunt și în presă, apar la clasa a IX-a unde, fiind învățământ obligatoriu, elevii sunt distribuiți și dacă au note mai mici decât cinci. La alte clase nu apare această problemă, pentru că dacă există o notă sub baremul de trecere nu trece în clasa următoare.
Dar la clasa a IX-a avem această problemă, și eu cred că problema nu este neapărat bursa de merit, ci este cum ajung copiii la clasa a IX-a să fie repartizați cu note sub o notă de trecere, iar acolo ne gândim inclusiv la programe de tip remedial, adică acei copii care au performanță la Evaluarea Națională sub un standard acceptabil să aibă parte de o intervenție suplimentară ca să ajungă totuși la profilul absolventului”.
Textul declarației doamnei ministru ar putea fi interpretat astfel:
România educată a ”binomului Iohannis-Deca” a mai dat o lovitură educației din România și nimeni nu s-ar fi gândit că pentru binomul amintit bursele de merit sunt și pentru elevii cu media 4, că nu se vor mai acorda în funcție de un anumit prag de medie, ci vor fi recompensați pentru merite la învățătură 30% dintre elevii fiecărei clase de gimnaziu și liceu, în ordinea descrescătoare a mediilor generale anuale.
Așa cum se poate observa din definiția bursei de merit, aceasta ”reprezintă o formă de stimulare a performanței elevilor, iar pentru ”binomul Iohannis-Deca”, elevii cu medii de 4 trebuie stimulați pentru performanța lor.
Noile modificări privind acordarea burselor aduc situații dificile, greu de imaginat. Potrivit acestora, un elev care nu are nici măcar media 5 poate primi bursă de merit dacă se află în primii 30% din clasă. Una dintre situațiile generate de aceste prevederi este cea de la Liceul Tehnologic Elie Radu din Ploiești unde un elev cu media 4,59 beneficiază de bursă de merit pentru că se află în primii 30% din clasă, în timp ce elevi ai multor colegii naționale, cu medii de peste 9, nu primesc o astfel de bursă de merit deoarece sunt în afara procentului de 30%.
După cum observăm cu toții, școala românească de altădată nu mai are nimic de-a face cu cea de astăzi. În prezent, după zeci de ani de nepăsare, de lipsă de finanțare, de dezinteres pentru ceea ce înseamnă educația pentru o societate, se merge pe linia minimei rezistenţe și nu le mai pasă nici profesorilor, nici elevilor, nici studenţilor.
Cândva cineva spunea: ”Ai să vezi dumneata c-or să fie mai mulţi doctori decît miliţieni!”. Astăzi, nu putem spune că sunt mai mulți doctori decât altădată sau că sunt mai mulți polițiști decât angajații din alte domenii. Astăzi, dezinteresul este pentru orice fel de educație, tinerii, urmând exemplul anti-modelelor, care sunt vizibile oriunde în jur, foarte vocale, și observând că incorectitudinea și necinstea nu sunt sancționate, sunt încurajați să urmeze aceleași căi, chiar și în lipsa unei educații căreia nu îi găsesc rostul. Mulți tineri pot simți presiunea de a-și asigura rapid un nivel de trai decent din cauza dificultăților economice, iar aceasta poate duce la încercări de a câștiga bani rapid, în detrimentul educației.
Un alt factor care îi determină pe tineri să nu fie interesați de educație este acela că nu văd o conexiune clară între educație și posibilitatea de a-și găsi un loc de muncă bine plătit și caută soluții alternative pentru a câștiga bani, ceea ce îi poate descuraja să investească în educație.
După ultimele decizii în privința burselor de merit, gândite de actualul ministru al învățământului, Ligia Deca, responsabilă și de proiectul prezidențial ”România eșuată”, pardon ”România educată”, proiect în care bursele de merit sunt mai degrabă pentru cei care nu au nimic de-a face cu școala, gândul te duce că deviza acesteia ar putea fi: pentru ce să mai înveți toate prostiile care se predau în școală dacă poţi deveni miliardar doar ştiind să te semnezi?
Deja de multă vreme am ajuns în vremurile în care elevii au dreptul să nu învețe nimic, dar trebuie să promoveze. Am ajuns acele vremuri în care elevul are numai drepturi, iar profesorii numai obligații. De ce? Pentru că învăţământul românesc se finanțează în funcție de numărul de elevi sau studenți, nicidecum în funcție de performanță.
Încă o dată putem spune că, în vremurile actuale, doamnă ministru, ar trebui să înțelegeți că la vremuri noi, cu tot cu voi, cei care au eșuat în această misiune nobilă de a îndrepta ceea ce se mai poate din învățământul românesc, sunt tot acolo, iar generațiile viitoare vor plăti pentru acest eșec!
Educaţia morală a ajuns în România anului 2023 să fie doar o rătăcire, doar un subiect de prelegere din când în când și observăm că nu există o abordare coerentă și bine definită a educației morale în întregul sistem de învățământ și în societate, aceasta rămânând, așadar, ineficientă.
În contextul provocărilor actuale, sistemul educațional din România are de înfruntat tocmai această lipsă a educaţiei morale, care a căpătat dimensiunea îngrijorătoare a unui uriaș, construit sistematic în ultimii 33 de ani și condimentat, de câte ori este nevoie, cu precădere în campaniile electorale, cu un tupeu imaginativ caracteristic fiecărei orientări politice. Trasformarea învățământului românesc în agent electoral, politizarea numirilor la conducerea instituţiilor de învățământ şi a inspectoratelor şcolare, posibilitatea cadrelor didactice de a adera la o formaţiune politică şi lipsa transparenţei privind declararea averii acestora sunt nişte realităţi despre care fiecare partid politic face referire doar dacă se află în opoziţie.
Oare, așa cum subliniază fiecare politician, educația și justiția sunt domenii de interes și priorități naționale?
Conștienți fiind de realitatea zilelor noastre, putem răspunde că educaţia şi justiţia au reprezentat domeniile de interes ale tuturor partidelor politice, vizând tocmai distrugerea sistemului de valori al individului, interesul scăzut pentru educaţie, prin promovarea unor cadre didactice slab pregătite şi subordonate politicului, iar în ceea pe privește justiția, interesul a constat în numirea în rândul magistraţilor a unor persoane obediente şi şantajabile tocmai pentru a muşamaliza lungul şir de nelegiuiri, începând cu Revoluţia din 1989, continuând cu Mineriadele, până în perioada contemporană, când putem vorbi de un 10 August, de un Caracal, de 2 Mai şi lista rămâne deschisă cu multe alte exemple care se adaugă acestora.
Învăţământul românesc a ajuns să fie o şcoală politică şi o oglindă a partidelor aflate la un moment dat la guvernare, situația în care se află astăzi fiind neschimbată de sute de ani, actuale rămânând și acum cuvintele lui Mihai Eminescu: ”Copiii români sunt încărcaţi cu materii atât de multe şi atât de diverse, încât nici profesorii, nici şcolarii nu se pot orienta în capetele lor. Aceşti copii nu învaţă nimic, pentru că memoria nu păstrează nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu şi judecata copilului n-au jucat nici un rol. Singurul efect al încărcării memoriei cu lucruri pe care nu le poate mistui e sila şi scârba copilului de carte. La acest rezultat au ajuns aproape toate şcoalele la noi. Vezi tineri care au învăţat latineşte, greceşte, istoria universală, logică şi psihologie, ştiinţe naturale, geografie în toate clasele, drept administrativ, economie politică, au trecut bacalaureatul şi… cu toate astea, nu ştiu a scrie o frază corectă, iar a doua zi după ce au părăsit şcoala au uitat tot…”
Cu profundă amărăciune și fără optimism pentru ceea ce va veni, mă gândesc la faptul că ceea ce declara Mark Twain este relevant pentru a rezuma starea învățământului românesc: ”Educaţia este totul, conopida nu este altceva decât o varză educată într-un colegiu, prin agenţii electorali din şcoli, numiţi generic “profesori”, însă nu putem ajunge prea curând la stadiul de “conopidă”. Suntem tot o “varză” şi aceasta este pentru mulţi dintre noi încă un ideal!”
