Lungul drum al României de la Elena Ceaușescu la Marcel Ciolacu

Coaliția PSD-PNL-UDMR, condusă acum de către Marcel Ciolacu, a reușit să se mai facă încă o dată de râs săptămâna trecută, atunci când a decis, la fel de fulgerător cum au votat și bugetul pe care nu reușesc să-l execute, să cocoațe în fruntea unei instituții eminamente cu rol tehnic doi vicepreședinți pentru care epitetul de caraghioși ar fi un alint.

Asta după ce, anul trecut, aceeași coaliție, atunci sub bagheta lui Nicolae Ciucă, se umpluse de ridicol numind președinte al respectivei instituții un politruc la fel de nepotrivit ca și cei doi proaspeți vicepreședinți. Probabil că ați ghicit: este vorba despre Autoritatea Națională pentru Reglementare în Comunicații, ANCOM. Pentru cei nefamiliarizați cu acest gen de instituții, ANCOM este una dintre autoritățile publice cu rol extrem de tehnic, unde principalele calități cerute personalului sunt cunoștințele solide de inginerie electronică sau automatică și, într-o măsură mai mică, cunoștințe juridice. Majoritatea celor care lucrează la ANCOM este constituită din electroniști sau automatiști cu cariere solide și cu ani mulți de școală grea în spate. Motiv pentru care guvernele de până acum au avut bunul simț să mențină un nivel cel puțin decent al conducerii de aici. Totul, însă, până acum, căci actualul guvern a reușit, cu o nonșalanță specifică ignoranților, ceea ce părea de neconceput acum: să numească niște politruci în fruntea autorității.

Primul pas a fost făcut anul trecut când președinte a fost numit un politruc fost de mare calibru, Valeriu Zgonea. A fost, fără îndoială, o aroganță demnă de cele 70% din parlament ale marii coaliții, să pui în fruntea unei armate de electroniști și automatiști un absolvent, la seral, de construcții (mai precis, căi ferate, drumuri și poduri).

Dacă România mai are câteva fărâme universitare de calibru, acestea sunt exact acelea care mai organizează examen de admitere serios și dificil de trecut. Și vorbim aici de facultățile de medicină, de drept (acelea din cele trei mari universități de stat), de automatică și calculatoare și electronică. În aceste patru facultăți se înghesuie azi cei mai buni copii din fiecare generație. Și asta nu de ieri, de azi, ci încă din perioada anilor 80. Și absolvenții acestor facultăți sunt și cei care se află în vârful pieței muncii din România, având cele mai mari salarii și deținând cele mai vânate poziții din societate și din economie.

Iar unul dintre domeniile cele mai performante din țară este, fără îndoială, cel numit generic „telecomunicații” sau chiar mai simplu „comunicații”, căci astăzi cam toate comunicațiile sunt concepute și realizate pentru a fi disponibile la mari distanțe, dându-i prefixului „tele” o nuanță pleonastică. Acest domeniu este populat de unele dintre cele mai bune minți pe care le are această națiune, în pofida faptului trist că România a alimentat Canada și Statele Unite cu generații întregi de electroniști de excepție.

Pentru a putea să ne imaginăm cam ce impostură sinistră promovează regimul Iohannis ar trebui să parcurgem CV-ul personajului Zgonea:

• „1985 – 1993 Institutul Naţional de Construcţii Bucureşti, facultatea de Căi Ferate drumuri şi poduri
• 2000 Curs postuniversitar „Aparate de cale CF” Institutul de Construcţii Bucureşti
• 2000 Curs postuniversitar „Comunicarea politică prin internet” Universitatea din Amsterdam
• 2001 Aplicaţie susţinută la ACYPL USA (Consiliul American al Tinerilor Lideri Politici) timp de 14 zile pe modulul „Comunicarea politică prin e-guvernare”
• 2001 Bursa de studiu în SUA, programul „Parteneriat Politic adresat liderilor organizaţiilor politice de tineret din Europa de Sud Est”
• 2003 Institutul Social Democrat – program post universitar de 1 an cu disertaţie în managementul strategic
• 2003 Institutul Naţional de Administraţie – INA, Program de formare specializată în administraţia publică cu durata de 1 an
• 2006 Colegiul Naţional de Apărare – master
• 2007 Colegiul Superior de Securitate Naţională – master”

Cam ce să creadă despre viitorul lor în această țară cele câteva mii de studenți la electronică și automatică, care s-au chinuit să promoveze un examen de admitere (cel mai dificil dintre toate politehnicile noastre), după care s-au luptat ani de zile cu un aparat matematic total inaccesibil unuia ca Zgonea, au învățat sute de algoritmi și mii de circuite și de semnale pentru a ajunge subordonații unuia care s-a chinuit 8 ani să termine o facultate de nivel mai degrabă modest? Pentru ce ar mai rămâne toți acești copii excepționali în țara lui Ciolacu și a lui Zgonea? Nu cumva cariera lui Zgonea este îndemnul perfect de a ignora școala și a te fofila pe culoarele politicii?

Este, desigur, de remarcat și bufoneria proaspătului președinte ANCOM de a-și înfrumuseța CV-ul cu cursuri de 14 zile sau cu burse pe la diverse internaționale socialiste, dar și faptul că acesta bifează și instituțiile „de forță”. Până la urmă, ce standard intelectual trebuie să îndeplinești pentru a beneficia de școlarizare în zonele militare sau de informații? Oare marii specialiști în informații de la SRI nu or fi avut curiozitatea să îi citească CV-ul omulețului din Craiova?

Pentru cei care or fi crezut că numirea seralistului de la drumuri în fruntea electroniștilor patriei este culmea sfidării bunului simț am o veste proastă: s-au înșelat. Căci mintea lui Marcel Ciolacu este mult mai productivă decât ne-am fi putut închipui și l-a promovat ca vicepreședinte al lui Zgonea pe deputatul PSD Vlad Bontea fost șef al PSD Strehaia- Mehedinți. Și dacă sărmanul Zgonea făcuse o facultate ușurică, de bine de rău (la seral), adjunctul său este absolvent al unei universități private care „produce” absolvenți de nivelul cel mult al unui casier de supermarket. Universitatea Bioterra, căci despre ea este vorba, nu se află măcar printre cele particulare mai onorabile, darmite să conteze pe undeva. Este cel mult o rușine incredibilă că asemenea magazine de diplome au primit voie de la stăpânire să se numească „universități”.

Bineînțeles că și genialul lider al PSD Strehaia a absolvit și el cursuri post-universitare pe la poliție, motiv să ne mai întrebăm o dată: cum își aleg polițiștii și sereiștii pe cei pe care îi introduc în tainele meseriilor lor? Pentru a-i umili și mai tare pe cei mai capabili ingineri din țară coaliția PSD PNL UDMR l-au pus alături de Zgonea și Bontea și pe zgomotosul Pavel Popescu, liberal cu gura mare, la fel de străin și el de domeniul comunicațiilor. Bine, Popescu măcar a făcut o facultate onorabilă de stat, la Timișoara. Dar de economie. Acum pentru a vedea deplinul ridicol al partidului lui Ciucă, trebuie să observăm că ieri s-au numit și vicepreședinții Curții de Conturi, unde ar fi putut avea loc și Popescu. Dar nu, ei s-au încăpățânat să îl pună la ANCOM, care a devenit singura instituție a statului care nu are în conducere pe nimeni din domeniul reglementat.

Pentru cei care au prins anii regimului socialist, imaginea Elenei Ceaușescu reunește cam tot ce era mai rău în acele timpuri. Impostura, proasta creștere, incultura, aplecarea spre autoritarism, ura împotriva intelectualității, prigonirea bisericii, dar și sufocarea prin supraveghere excesivă a propriei familii și a conducerii țării de atunci, toate acestea se regăseau în personalitatea cea mai criticată și mai condamnabilă a regimului comunist.

Deși oficial Elena Ceaușescu era un „eminent om de știință, savant de renume internațional”, în realitate ea nu avea niciun fel de legătură cu cartea sau cu munca științifică, însă era ahtiată după titluri academice cât mai sonore. Când eram student, pe la finalul anilor 80, profesorii din Politehnică glumeau pe seama ei spunând că, probabil, nici măcar nu putea să citească corect titlul propriei sale teze de doctorat din 1967, „ Polimerizarea stereospecifică a izoprenului”.

Ei bine, Elena Ceaușescu era cunoscută mai ales din cauza deciziilor sale arbitrare și aberante care conduseseră la mari nenorociri, de la demolarea unor biserici sau monumente istorice până la schimonosirea macabră a culturii și învățământului. Pentru a ilustra aberantele sale hotărâri în domeniul educației circula, în mediile intelectuale de atunci, un banc de mare efect: se spunea că, în vederea creșterii eficienței și pentru reducerea cheltuielilor, urmau să fuzioneze catedrele de geografie, geometrie, geodezie și geologie, iar șef de catedră urma să fie numit Geo Bogza!

Iar astăzi, ne place, nu ne place ne-am cam întors la acea perioadă, având la conducerea statului un șir lung de personaje, cu școală incertă, pline de fumuri intelectualiste și care iau decizii care mai de care mai aiuritoare. Deși astăzi avem, la cabinetul 2 al națiunii, un Marcel Ciolacu cu o biografie intelectuală cam la fel de ambiguă cu cea a Elenei Ceaușescu, moda aceasta vine cam de multișor, de pe vremea lui Băsescu. Astăzi, sistemul a ajuns plin de personaje similare și pe măsură ce pleacă din funcțiile de stat oameni cu carte, respectivele poziții sunt repede-repede ocupate cu impostori.

Din nefericire, impostorii au fost promovați și susținuți de către unii care erau profesioniști veritabili. Să nu uităm că prima impostoare a regimului Băsescu a fost marea lui blondă, Elena Udrea, o umilă absolventă de facultate particulară, împinsă până la demnitatea de „cabinet nr 2″ de către ursuzul marinar din fruntea statului. Udrea nu a rămas singurică în înălțimile puterii, ci l-a atras acolo pe un anume Cristian Petrescu care a reușit performanța de a absolvi facultatea de educație fizică și sport la o… universitate privată. Ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns, dar blonda fatală a regimului Băsescu l-a proțăpit pe absolventul de sport la particulară tocmai în fotoliul de ministru al dezvoltării și turismului.

Eu și-acum mă gândesc, cu teamă pentru această țară, că Udrea și Petrescu erau proslăviți de către oameni cu carte și cu cariere solide. Să nu uităm că regimul Băsescu, cu Udrea cabinetul nr. 2, era puternic susținut și chiar ajutat de către un eminent specialist în drept civil, profesor și teoretician de mare calibru. Sau de către colegul și prietenul acestuia, de asemenea profesor, un la fel de strălucit specialist în drept civil. Sau chiar de către Cătălin Predoiu, un absolvent de excepție de drept la Universitatea din București, campion într-o generație în care la admitere veneau 17 inși să se bată pentru un loc. Cum oare s-or fi simți toți acești străluciți profesori când fixau baremurile dificile pentru examenele studenților lor și, trei ore mai târziu, cauționau un regim populat de Udrea și Petrescu?

Dar parcă niciun partid nu ar putea să egaleze vreodată performanțele educaționale ale PSD, un partid care a parcurs drumul glorios de la președinția lui Adrian Năstase, profesor și autor remarcabil, tobă de carte și periculos de inteligent, la președinția lui Marcel Ciolacu. Trecând prin epoca cu Mihai Tudose premier. Mihai Tudose este și el absolvent tomnatic al unei facultăți private de drept (Dimitrie Cantemir), pe care a început-o după șase ani de la terminarea liceului. Ce mai contează că studiosul Tudose a terminat o facultate privată, dacă iubirea de țară este mare? Căci Academia SRI-ului l-a făcut ditamai conferențiarul univers(ecur)itar pe acesta în numai cinci ani. Asta după ce i-a dat și un titlu de doctor. Cum s-ar zice, Tudose este un universitar cu doctorat, precum Adrian Năstase sau Ion Neagu, psd-iști și ei, dar profesori adevărați la facultatea de Drept a Universității București…

Adevărata culme educațională avea să o atingă marele partid al lui Ion Iliescu abia sub bagheta lui Marcel Ciolacu. Acesta, de aceeași vârstă cu prea-luminatul Tudose, a făcut și dreptul tot târziu, la vreo cinci ani de la terminarea liceului și tot la o universitate privată (Ecologică). Minunat este că atât universitatea absolvită de Tudose, cât și cea absolvită de Ciolacu nu erau acreditate atunci când cei doi distinși domni audiau cursurile pe acolo. De remarcat că și Ciolacu are un CV betonat cu un colegiu de apărare și un masterat, ambele făcute în timp ce era viceprimar al Buzăului. Și mai sunt unii răutăcioși, care se îndoiesc că un viceprimar de municipiu ar fi putut să meargă la cursuri și să absolve un master în timp ce conducea orașul.

Ei bine, mandatul intelectualului cu diplomă de bacalaureat Marcel Ciolacu se bazează pe multe competențe intelectuale de admirat. De exemplu un ministru extrem de important, care ne-a dăruit minunatul buget de anul acesta, a făcut și el o facultate privată. Dar de economie. Iar ministrul Justiției, o doamnă blondă precum Elena Udrea, este și ea absolventă de drept la o facultate privată. Exemplara carieră juridică a doamnei ministru include și un doctorat la Iași obținut fix în perioada în care era deputat, ba chiar și vicepreședinte al Camerei. Tare sunt curios cam cum o fi posibil să stai toată ziua prin talk show-uri în studiourile TV și, în același timp, să finalizezi și o lucrare de doctorat. Sunt convins, însă, că celebra doamnă căutătoare de plagiate nu a primit o temă de acest gen de acolo de unde trebuie.

Revin, totuși, la situația de la ANCOM și mă întreb: oare de ce ar rămâne în țară electroniștii și automatiștii români, cea mai importantă resursă a României? Pentru a fi conduși de Zgonea sau Bontea?

Petrișor Peiu