Bănescu, purtătorul de cuvânt al cultului morții: Crima nu mai reprezintă încălcarea poruncii a șasea, ci doar o problemă de conștiință morală

Basilica, trustul de presă al patriarhului Daniel, publică un interviu dat de Vasile Bănescu la o emisiune difuzată de Medika TV despre transplantul de organe, iar mesajul principal al acestui purtător de cuvânt este acesta: Biserica nu interzice nimic nimănui, ci doar invită la discernământ.

Cum poate să afirme Bănescu că Biserica nu interzice tot ce este cuprins în cele zece porunci? Adică Biserica este de acord cu idolatria, blasfemia, crima, desfrânarea, furtul, minciuna, invidia și multe alte patimi? Cum, un duhovnic nu-ți cere să renunți la astfel de păcate, căci îți primejduiesc mântuirea? Că nu poate să interzică fizic este altceva, dar nici statul nu poate împiedica uneori pe cineva să săvârșească o crimă, de exemplu, chiar dacă există legi în acest sens. Însă făptuitorul răspunde în fața legii, așa cum și credinciosul face canonul de pocăință dat de duhovnic. Deci nu poate fi vorba de o neimplicare a Bisericii!

În stilul său caracteristic, Bănescu emite numai păreri rabinice, care să nu lămurească problema, ci mai mult să mulțumească sistemul, spre liniștea șefului său Alb, chiar dacă asta implică compromisuri de credință.

Iată ce-a putut scoate pe orificiul bucal, preanefericitul Bănescu:

Întreaga viziune a creştinismului este una pro viaţă. Datoria creştină majoră este aceea de a ne manifesta concret mila şi dragostea faţă de orice semen al nostru aflat în suferinţă.

Acesta este ambalajul care să dea frumos pentru ortodocșii practicanți. Ceea ce nu spune, că nu are cum să priceapă, este că suferința face parte din pedagogia lui Dumnezeu cu oamenii. Și imediat vine otrava:

Dar, inclusiv din acest motiv, atâta timp cât mai există o licărire de viaţă în cineva, nimeni nu are dreptul moral de a o suprima, mai ales în absenţa acordului prealabil al pacientului sau al familiei acestuia”.

Aici, Bănescu reduce crima și sinuciderea la simple probleme morale, ce țin de dorința unor persoane. Noi știam că Dumnezeu a dat viața și doar El o poate lua. Niciun om nu-și poate da acordul pentru o crimă. Dar de unde, în spitale se fac și acte pentru astfel de crime, pentru a fi acoperiți „eroii” în halate albe.

„Poziţia Bisericii este total favorabilă donării de organe pereche, act menit să salveze viaţa unei persoane.

Aceasta este SINGURA poziție a Bisericii față de transplantul de organe! Doar organele pereche se pot transplanta, pentru a nu-i curma viața donatorului!

În delicata problemă a prelevării de organe vitale ale unor persoane declarate a fi în «moarte cerebrală», apare o firească nuanţă morală pe care doar cei implicaţi direct într-o asemenea situaţie limită au dreptul de a şi-o asuma”.

Altă aberație, nerecunoscută de Biserică este „moartea cerebrală”, care după unii este o moarte așa, mai pe jumătate. Doar că foarte mulți și-au revenit dintr-o astfel de stare și au trăit câte zile le-a dat Domnul! Apoi Bănescu recunoaște că prelevarea de organe se face de la persoane vii, iar organele nepereche, fiind vitale, vor duce implicit la moartea donatorului. Apoi, din nou rabinic, plasează crima în sfera moralității, ce pentru ortodocși este inferioară respectării celor 10 porunci, primite de la Dumnezeu.

„Noţiunea însăşi de «moarte cerebrală» este definită diferit în multe ţări. «Moartea cerebrală» nu coincide total cu moartea reală. Din această înaltă raţiune, conştiinţa şi libertatea celor implicaţi într-un act care, angajând viaţa şi moartea unor oameni, nu are doar conotaţii medicale, ci şi unele morale, sunt cele care au ultimul cuvânt”.

Acum introduce ambiguitatea, referitor la „moartea cerebrală”, care în unele țări este recunoscută ca moarte definitivă, iar noi nu am ajuns la acel stadiu, încă. Din acest motiv trebuie să recunoască că moartea cerebrală nu poate fi considerată moartea reală. Și pentru că-i place să se învârtă în jurul propriei cozi cu solzi, acordă din nou dreptul asupra vieții și a morții „celor implicați”, ca și cum Biserica se spală pe mâini, ca Pilat și nu are nimic de zis! Așa este când iei Biserica și Sfinții Părinți pe persoană fizică!

„Biserica nu interzice nimic nimănui, ci doar invită la discernământ şi la punerea oricărui gest sau acţiuni în cheia conştiinţei morale preocupate ultimativ de viaţa şi demnitatea persoanei umane. Prelevarea / donarea unui organ viu al unei persoane aflate în moarte cerebrală (deci nedeplină) pentru a salva viaţa unei alte persoane poate fi un asemenea gest”, a afirmat Vasile Bănescu.

Din nou, filosoful morții, se învârte și iar se învârte, gata gata să-și înghită coada! MARȘ MĂ, VRĂJMAȘULE!