Franța a fost cuprinsă de un val exploziv de tulburări civile alimentate de rivalitățile interetnice în creștere.
Oameni bătuți, magazine jefuite, vehicule incendiate, vandalism. În timp ce forțele de ordine au fost copleșite de proporțiile și intensitatea acestei revolte populare, guvernul francez – incapabil să răspundă eficient – a fost puternic zguduit de undele de șoc politice care au urmat.
„Raison d’état” nu a fost văzut nicăieri în Palatul Elysee. Percepția pericolului i-a făcut pe oameni să creadă că nu există nicio garanție sigură că viața, integritatea și proprietatea lor vor fi respectate.
Atribuirea acestor evenimente unui incident tragic în care au fost implicate forțele de poliție franceze și un adolescent arab într-un schimb de focuri fatal este o simplificare exagerată a realității, notează Modern Diplomacy. A fost doar declanșatorul care a aprins revoltele.
În ultimele decenii, Franța a îmbrățișat imigrația în masă -în principal din regiunea MENA și din Africa Subsahariană- pentru a compensa ratele scăzute de natalitate ale populației locale și, de asemenea, pentru a importa muncitori a căror forță de muncă ieftină reprezenta un atu valoros atât pentru angajatori, cât și pentru politicienii interesați să dezvolte blocuri de vot.
În cele din urmă, Franța a devenit un focar de islamism militant și de tensiuni interetnice. Grupurile care aparțin unor civilizații diferite sunt profund conștiente de faptul că distincțiile lor substanțiale, viziunile asupra lumii, interesele și identitățile lor sunt dificil de reconciliat.
Statul francez nu a făcut nimic pentru a aborda aceste probleme, pentru a atenua asimetria percepțiilor sau pentru a construi punți de legătură.
În mod previzibil, neglijența a alimentat creșterea tensiunilor. Se reflectă în proliferarea actelor violente ale islamismului militant, în ascensiunea forțelor naționaliste de linie dură și chiar în atacurile anticreștine, precum și în cele antisemite. În aceste condiții, concentrarea imigranților neasimilați în anumite zone urbane periferice a dat naștere la enclave etnice în care prezența puterii statului nu este nici măcar simbolică.
Cu toate acestea, poate cea mai problematică implicație a evenimentelor recente din Franța este că o dinamică similară ar putea să câștige teren în societăți cu condiții similare, în special în Marea Britanie, Germania și Suedia. Semnele de animozități interetnice violente devin parte integrantă a vieții de zi cu zi în astfel de națiuni europene.
O Franță implicată într-un conflict intern ar putea implica riscuri pentru echilibrul regional de putere în Europa.Inutil să mai spunem că un potențial triumf fie al forțelor naționaliste, fie al islamiștilor, ar modifica probabil corelația internațională de forțe în mai multe feluri, ca urmare a realinierilor geopolitice ale învingătorului.
Un război civil în Franța ar deschide ferestre de oportunitate pentru o intervenție străină – ascunsă sau deschisă. În funcție de interesele și înclinațiile lor ideologice, alte state ar putea decide să sprijine liberalii, naționaliștii, islamiștii sau africanii.
Având în vedere reactivarea în curs a rivalităților strategice, acest scenariu ar putea duce la un război prin procură în inima Europei de Vest.
Este posibil ca Franța să se afle deja într-o stare de război civil de mică intensitate. Deocamdată, rămâne de văzut dacă ciocnirile vor rămâne intermitente sau dacă vor scăpa de sub control. Reacția nehotărâtă a guvernului francez reflectă lipsa de dorință de a se confrunta cu o situație dificilă.
Rădăcinile revoltelor urbane rămân neschimbate. Nu se știe dacă așa-numitul „Hexagon” va reuși să se revitalizeze ca stat național coerent.
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum sprijinul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Am mai scris acest lucru și îl repet, Macron a fost pus ca să ajute la distrugerea Franței, și nu ca să o mențină ca Stat – națiune. În 2016 chiar înainte de alegeri a declarat că el se afla în cursă ” cu o misiune ” , apoi la ” covid ” pe 17 martie 2020 a declarat poporului francez că ” nous sommes en guerre” ( suntem în razboi ) și nu se referea la un război între un virus inexistent de altfel și oamenii ce locuiau Franța , ci la un război adevărat între el, ca trimis al elitelor criminale și popor, ca inamic . Este vorba apoi despre metisare, așa cum a declarat și Maurice Strong, părintele încălzirii globale și al schimbării climaterice, și Richard Coudenhove- Kalergi, părintele UE, adică al Statelor Unite ale Europei, stat federal. Cine nu vede asta, nu știe încă unde trăiește. Iar metisarea are și rolul destabilizarii și al creării în permanență a unui climat de nesiguranță care atrage, trebuie să atragă , creșterea mijloacelor de supraveghere ( tehnologice de tipul drone, camere, etc) , militare ( poliție, comandouri locale ca de ex. Romanian Security System la noi, acestea au și trupe de intervenție și nu sunt trupe de fugarit hoții , este cert, după echipamentul de luptă pe care îl au ) , digitale ( viitoarele ID- uri ). Nimic nu e facut la întîmplare, ci cu un scop bine definit. Iar populațiile nu sunt decît turmele împinse dintr- o parte în alta, după cheful stăpînilor. Se vede că așa e , după cum pînă acum NICI UN POPOR EUROPEAN NU A STOPAT INTRAREA IMIGRANTILOR, care imigrație e și ea un proces foarte bine controlat. Mîine ar putea să nu mai aibă loc, dacă stăpînii ar hotari- o.