Constantin Toma, primarul orașului Dărmănești, a trimis noaptea trecută Cimitirul Valea Uzului o echipă, ca să demoleze crucile amplasate ilegal în 2019. Autoritățile din Dărmănești au pierdut toate procesele deschise, după ce au cheltuit fonduri publice și au ridicat cruci într-un cimitir care ține de altă localitate.
Preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, Borboly Csaba, a anunţat, joi, că Primăria Dărmăneşti a pus în aplicare sentinţa definitivă a Curţii de Apel Bacău şi a înlăturat crucile ridicate acolo pentru eroii români, dar şi monumentul amplasat în incintă.
„Aş dori să fac un anunţ important. Astăzi sunt la Bruxelles şi am aflat de la colegii mei că astăzi dimineaţă, Primăria Dărmăneşti a pus în aplicare, a executat sentinţa irevocabilă şi definitivă a Curţii de Apel Bacău pentru lucrarea executată ilegal pe terenul comunei Sânmartin, trebuia să mute de acolo ce lucrare a realizat”, a declarat Borboly Csaba, într-o înregistrare postată pe pagina de Facebook.
Tribunalul Bacău a anulat, printr-o hotărâre pronunţată în 2022, autorizaţia de construire a 50 de cruci ridicate pentru eroii români în cimitirul Valea Uzului şi a unui monument pentru soldaţii care şi-au dat viaţa acolo, indiferent de naţionalitate, emisă de Primăria Dărmăneşti, şi a dispus desfiinţarea lucrărilor, decizie care a rămas definitivă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Bacău, în data de 10 februarie.
Totul a început la jumătatea lunii mai 2019, când Primăria Dărmănești a ridicat zeci de cruci pentru eroii români. Acestea au fost ulterior acoperite cu saci negri de câțiva cetățeni maghiari. După aceste incidente, în 3 iunie, Consiliul Județean Harghita a decis că cimitirul va putea fi vizitat doar o oră pe săptămână. Mai multe asociații de români au anunțat pentru 6 iunie, Ziua pomenirii eroilor români, intenția de a merge în acest cimitir pentru a comemora soldații români. După acest anunț, senatorul UDMR Tanczos Barna a anunţat, în aceeași zi, că membri ai comunităţii maghiare din Harghita şi Covasna vor organiza un protest „paşnic” la cimitir, deoarece nu sunt de acord „ca până la soluţionarea problemei din Valea Uzului să aibă loc orice inaugurare sau orice sfinţire a crucilor de acolo”.
Precedentul din 1994: „Ritual păgân într-un cimitir din România”
O informație transmisă de Radio București în 1994 și reluată, cu imagini, de Televiziunea Română, dezvăluia un fapt incredibil: 100 de cruci purtând nume românești, aflate într-un cimitir al eroilor din Valea Uzului, județul Harghita, au fost smulse și, probabil, arse sau îngropate în cadrul unui ritual organizat de UDMR, bisericile romano-catolică și protestantă și „veteranii luptători pentru apărarea pământului sfânt al patriei maghiare”. Ne putem imagina fervoarea acestor profanatori de morminte, care se furișează noaptea ori năvălesc ziua în cimitir, aleg crucile pe care sunt trecute nume românești, le aruncă într-o groapă, și, probabil, ținându-se de umeri, ca într-un dans ritualic, asistă la îngroparea ori la arderea lor, iar fumul se ridică dintre literele românești și se înalță spre un cer care privește nepăsător spre pământul ce adăpostește asemenea fărădelegi. Cu un simplu gest, numele românilor a dispărut pentru totdeauna, rămânând doar, cele ungurești. Iar cimitirul a devenit unul unguresc. Crima s-a petrecut cu ocazia unei manifestări comemorative organizată în Valea Uzului pentru a comemora împlinirea a 50 de ani de la luptele purtate în al doilea război mondial pe acele locuri. La ceremonial au participat populația maghiară locală, reprezentanți ai UDMR, ai preoțimii și câteva zeci de familii venite din Ungaria, special pentru acest eveniment. S-a cântat imnul ungar și s-a arborat drapelul Ungariei —lucruri obișnuite de acum în Transilvania. Cineva s-ar putea întreba cum este posibilă o asemenea crimă? Dar, acel cineva ar trebui să fie străin de realitățile din Transilvania. Ar trebui să uite crimele săvârșite de unguri secole de-a rândul împotriva românilor. Să uite că autoritățile ungare au dat ordin să fie rase cu tunul bisericile românești, din Transilvania; că după 1990 au ars mai multe biserici din zona Secuimii; că politica Ungariei a fost întotdeauna aceeași: să demonstreze că Transilvania nu este pământ românesc. Istoricii unguri scriu și acum că la venirea ungurilor în Transilvania nu a existat niciun picior de român. Iar pe românii care, totuși, existau au dorit să-i maghiarizeze. Iată că nici crucile nu au scăpat de furia aceasta nimicitoare.
Ar trebui să ne întrebăm dacă aliații UDMR din Parlamentul României s-au gândit vreodată la perspectiva de a li se șterge numele, după moarte, de pe crucile de pe mormintele transilvane. Ori speră ca mormintele lor să fie cruțate dacă pe cruci vor scrie, alături de nume, și mențiunea ”fost membru…” al PNȚCD, PNL, PSD, drept amintire a unei colaborări care să-i ferească de un asemenea sacrilegiu. Oare se va găsi cineva să aducă la cunoștință UE un fapt de o gravitate atât de mare? Cât despre reacția autorităților române ce să mai vorbim”.