Se spune că cei care-și uită trecutul sunt condamnați să îl repete

Perioada dintre 1919 și 1933 din Germania interbelică este cunoscută ca Republica de la Weimar. Este perioada în care a avut loc așa zisa revoluție sexuală. Comunitatea LGBT a înflorit, iar transgenderismul a început să fie recunoscut ca o identitate validă.

Existau cluburi de noapte care se adresau explicit comunității LGBT. Persoanele transgender au început să aibă acces la tratamente hormonale și intervenții chirurgicale pentru a-și schimba sexul fizic.

Această revoluție sexuală era susținută de partidele liberal, social democrat, socialist și comunist din Germania.

În iulie 1919, Institutul de Cercetări Sexuale (Institut für Sexualwissenschaft), primul de acest gen, a fost fondat de Magnus Hirschfeld (1836-1935).

Hirschfeld era un medic și sexolog german evreu. Anterior, adică în 1897, a fondat Comitetul științific-umanitar (Wissenschaftlich-humanitäres Komitee, WhK) cu scopul de recunoaștere socială a persoanelor LGBT.

Scopul declarat al Institutului de Cercetări Sexuale era de a educa publicul pentru a înțelege mai bine sexul și sexualitatea în ansamblu și a oferi o educație aprofundată pe această temă. În realitate scopul era de promovare a stilului de viață LGBT.

În 1921 doctorul Hirschfeld a inițiat și înființarea Ligii Mondiale pentru Reforma Sexuală, în timpul Primului Congres pentru Reforma Sexuală de la Berlin, pe care îl organizase. Scopul acestei ligi era de a extinde la nivel mondial revoluția sexuală care se desfășura în Germania.

În același timp consumul de droguri, în special cocaină, devenise ceva obișnuit. În cluburile de noapte consumul era așa de mare încât praful de cocaina plutea în aer fiind inhalat de petrecăreți. Există mărturii din perioada respectivă cum că lumea nu avea nevoie de prea mult somn și nici nu oboseau.

Cocaina ajunsese să fie produsă la scară industrială, unul din marii producători fiind compania farmaceutică Merck. Aceasta era servită inclusiv în cafenele.

Berlinul devenise capitala mondială a depravării cu peste 100 de baruri și cluburi destinate exclusiv comunității LGBT.

Jurnalistul italian Luigi Barzini descrie în memoriile sale că proxeneții ofereau doritorilor de plăceri trupești orice își doreau aceștia, inclusiv copii minori, fete și băieți, sau animale.

Normal că această atmosferă depravată nu era acceptată de majoritatea conservatoare a germanilor. Au început să apară și să se dezvolte o mulțime de organizații de dreapta, conservatoare, pro familie, pro moralitate.

În 1929 s-a declanșat criza economică care a rămas în istorie ca Marea Depresie Economică. Bursele au picat una după alta, lumea a sărăcit peste noapte, inflația a explodat. Toate acestea au dus la creșterea în popularitate a organizațiilor și partidelor de dreapta, conservatoare.

Sfârșitul Republicii de la Weimar se înregistrează în 1933, an în care Adolf Hitler ajunge cancelar al Germaniei. Una dintre primele sale măsuri a fost să închidă cele mai populare baruri și cluburi LGBT.

Ce a urmat știm cu toții.

Acum comparați cele de mai sus cu situația actuală. De câțiva ani de zile ne confruntăm cu campania agresivă prin care ni se impune cu forța acceptarea tutror aberațiilor promovate de susținătorii comunității LGBT, iar drogurile sunt pe toate drumurile. Marile firme farmaceutice nu mai produc și distribuie cocaină, acum produc și distribuie absolut legal o mulțime pe opioide puternice care au exact același efect ca și drogurile.

În plus, criza economică bate la ușă, iar inflația a explodat. Oare ce ne așteaptă?