Trendul din ultimii doi ani de zile de a „crede în ştiinţă” se pare că a murit şi el subit. Nu a trecut nici măcar un an de zile de când anumiţi teologi ne spuneau să credem în ştiinţă mai mult decât în Dumnezeu şi iată că acum tot ei au schimbat strategia. Acum aceşti „teologi” nu mai cred în ştiinţă, nici în cei care au calculat data Paştelui, ei cred mai mult în politică sau nici ei nu mai ştiu în ce cred.
Între cele două tabere care s-au format de o parte şi de alta a propunerii acestor teologi se observă o diferenţă. Pe de o parte sunt majoritatea credincioşilor, care au o râvnă involuntară de păstrare a tradiţiei şi sunt sensibili la orice schimbare, având cunoştinţă din istoria Bisericii Ortodoxe Române despre faptul că în 1923 s-a pus condiţia clară de a nu se renunţa la data Paştelui, pentru a nu se produce încă o dezbinare în plenitudinea lumii ortodoxe. Aceştia subscriu la canoanele Sinodului Apostolic şi ale Sinodul I Ecumenic şi cred că nu întâmplător Lumina se coboară la Sfântul Mormânt atunci când a hotărât pascalia şi calculul ortodox. Ei nu cunoasc în amănunţime cum s-au alcătuit tabelele cu data Paştelui, dar au încredere şi încredinţare că cei care le-au alcătuit nu au greşit.
Pe de altă parte sunt cei care s-au alăturat teologilor inovatori, simpatizanţi poate mai mult ai bunăstării materiale a lumii apusene, care nu cunosc metoda de calcul a datei Paştelui nici din răsărit, nici din apus. Teologii spun că sunt animaţi de dorinţa firească a unităţii în celebrarea Paştelui, dar nu ştiu de ce există diferenţe în aceste calcule şi de unde provine diferenţa de metodă dintre ortodocşi şi catolici. Ei cred că această diferenţă este numai din cauza celor 13 zile în plus pe care le are calendarul gregorian faţă de cel iulian, deşi nu este aşa. Şi mai au un argument: calendarul nu este dogmă! Ştim asta. Dogmele matematicii se numesc axiome, ele nu se demonstrează, ci sunt considerate adevărate, precum dogmele. Dar în matematică mai sunt teoreme, propoziţii, postulate, conjecturi. Omul de ştiinţă se străduieşte să le studieze valoarea de adevăr, Tot aşa şi cu calendarele, deşi nu sunt dogme, putem să studiem în ce mod trebuie să ne raportăm la ele. Dincolo de aceste argumente, logica lor se cam încheie aici şi pledoaria lor devine în continuare mai mult politică.
Ar trebui deci fireşte, ca dincolo de disputa teologică, să recunoască autoritatea celor care cunosc ambele metode de calcul, adică a oamenilor de ştiinţă, care au avut un cuvânt de spus în istorie referitor la acest subiect.
Şi apusul şi răsăritul se raportează în mod unitar la regulile de calcul stabilite de către primul Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325. Partea de calcul era lăsată în seama astronomilor din Alexandria, care comunicau din timp data în fiecare an. Apoi a urmat computul Sfântului Maxim Mărturisitorul, care a alcătuit nişte diagrame şi tabele exacte la începutul secolului al VII-lea. În secolul VIII a apărut metoda de calcul cea mai importantă dintre toate metodele, care este Mâna Sfântului Ioan Damaschin (676-749). Pe aceasta o recunoaşte şi răsăritul şi apusul, biserica răsăritului a preluat-o şi a alcătuit tabelele cu data Paştelui până în zilele noastre, iar în apus a existat un curent între oamenii de ştiinţă, care a durat mai multe sute de ani, pentru a descoperi un algoritm pur matematic al stabilirii datei, care să decodifice numărătoarea de pe mâna sfântului.
Metoda de numărat pe falangele mâinii are 6 paşi şi a simplificat toate tabelele alcătuite de Sf. Maxim Mărturisitorul. Pentru teologi, dar mai ales pentru oamenii de ştiinţă ai următoarelor secole, ea a apărut ca o bijuterie matematică, prin simplitatea şi exactitatea ei. Exactitatea merge până în zilele noastre, când fazele lunii din calendarul ortodox calculate tot pe mâna sfântului corespund cu cele de pe calculatoarele ceasurilor moderne care afişează fazele lunii. Oricine poate verifica acest lucru. Deşi algoritmul Mâinii lui Damaschin are elemente surprinzătoare, şi are anumite salturi, el este cel mai exact dintre toate metodele care au urmat. Pe Mâna Sf. Ioan Damaschin nu este nevoie decât de numărare pe nodurile falangelor şi de cunoaştere a operaţiei de adunare, deci nu este nevoie nici măcar de înmulţiri sau de împărţiri, fiind accesibilă oricărui credincios preot sau laic. Trebuie numai să reţii la cei şase paşi din ce nod al falangelor trebuie să pleci, sunt doar 4 puncte sau noduri importante; trebuie să ştii sensul de parcurgere pe faţa palmei sau pe spatele ei şi la ultimul pas să pleci de la 22 martie primul nod şi ajungi la data anului respectiv, atât.. Foarte mulţi oameni de ştiinţă au vrut să descopere secretul metodei şi a salturilor din algoritm şi din această preocupare a existat un curent de emulaţie în istoria matematicii în secolele XV-XVIII. Printre cei care au avut rezultate deosebite îi putem enumera încă din secolul VIII pe Beda Venerabilul, iar mai târziu pe Christopfer Clavius, Carl Friedrich Gauss, Jean-Baptiste Joseph Delambre şi mai aproape de noi pe Donald Knuth, care în 1962 alcătuieşte în limbajul de programare Cobol un algoritm pentru data paştelui.
După cum am mai spus, cel mai inspirat dintre aceştia, cel care a confirmat după 1000 de ani în care s-a sărbătorit Paştele că data dată de Ioan Damaschinul a fost exactă este matematicianul german Carl Friedrich Gauss (1777-1855). El a fost unul dintre fondatorii unui capitol foarte important din matematică, teoria numerelor şi a spus: „Dacă matematica este regina științelor, atunci teoria numerelor este regina matematicii” şi a folosit teoria numerelor în calculul său. Gauss a transpus în inelele claselor de resturi modulo 19, 4 şi 7 algoritmul mâinii lui Damaschin, dar algoritmul lui Gauss nu a mai fost tot atât de uşor accesibil, precum este Mâna lui Damaschin. După căderea comunismului, profesorul meu de matematică de vrednică amintire, Adrian P. Ghioca (1941-2005) a introdus prima oară acest calcul în Manualul de matematică al clasei a XII-a (Ed. Sigma) ca o aplicaţie interesantă a matematicii în teologie. Acest algoritm al lui Gauss a rămas un punct de referinţă în toate calculele ulterioare ale computiştilor catolici, care numesc această metodă ALGORITMUL LUI GAUSS PENTRU PAŞTELE ORTODOX.
Legenda spune că Gauss a avut o motivaţie în plus pentru a descoperi o metodă mai modernă a calculului, deoarece mama sa îi uitase data naşterii, spunându-i că se născuse într-o miercuri, cu 8 zile înainte de Înălţare.[1] Gauss a reuşit să îşi calculeze data naşterii, pentru aceasta a studiat şi elemente de teologie şi de astronomie, dar se poate deduce că avea cunoştinţe temeinice de teologie din faptul că arhicunoscuta sumă a lui Gauss, care se predă în clasa a V-a, ca fiind suma primelor n numere consecutive şi pe care el a folosit-o de pe când era elev, apare în scrierile teologice încă din secolul al IV-lea la Fericitul Augustin. Acesta tâlcuieşte numărul celor 153 de peşti pescuiţi de apostoli după Învierea lui Hristos ca fiind suma tuturor numerelor de la 1 la 17. [2] Într-adevăr, dacă se adună toate numerele consecutive de la 1 la 17, obţinem 153 prin formula lui Gauss, iar tâlcuirea lui Augustin continuă cu înţelesuri frumoase ale virtuţilor creştineşti.
Deci Gauss a dat un algoritm cu resturi de împărţiri la 19, la 4 şi la 7, apoi la 30 şi din nou la 7 pentru calculul datei Paştelui pe calendarul iulian, deoarece era protestant şi nu era de acord cu calendarul Papei Grigorie al XIII-lea. După rezultatul lui surprinzător, a răspuns solicitării colegilor săi şi a încercat să alcătuiască şi o metodă de calcul pe calendarul gregorian, dar nu a reuşit pentru toţi anii. Astfel, dacă algoritmul pe calendarul iulian iese perfect, fără nicio excepţie, acest al doilea calcul pentru calendarul gregorian are nişte excepţii, adică nişte ani în care data paştelui catolic nu iese corect, de exemplu 1981, 2008, 2076, 2133. De aceea algoritmul a trebuit să fie îmbunătăţit prin metoda lui Meeus/ Jones/ Butcher, care are 15 paşi şi este mult mai greoaie decât cea a lui Gauss, adică nici nu se mai poate face uşor pe hârtie cu creionul, ci necesită un algoritm în limbajul fortran pe calculaor, anul se împarte la 19, 100, 4, 25, 3, 30, 4, 7, 451, 31 şi se fac şi aproximări. Cum s-ar spune, apusenilor le dă cu virgulă, ceea ce la Gauss ortodox se întâmplă! [3]
Revenind la problema teologică a zilelor noastre, m-am simţit dator să dau câteva date despre aceeaşi problemă din punct de vedere matematic. Matematica este frumoasă, deoarece ne oferă posibilitatea să reconstituim singuri toate descoperirile importante din istorie, adică aşa numitele teoreme. Ea are perspectiva care priveşte viitorul şi este indispensabilă în toate ştiinţele moderne, dar are şi perspectiva trecutului, iar istoria matematicii este aura care învăluieşte toate momentele importante de la Euclid până în zilelele noastre şi este bine să fie şi ea cunoscută. Eu personal, atunci când îi explic unui copil de clasa a V-a Mâna Sfântului Ioan Damaschin, mă transpun împreună cu el în ethosul moşilor şi al strămoşilor noştri, care ştiau şi ei cu uşurinţă să facă acest lucru. Mâna Sfântului Ioan Damaschin este o minune a matematicii populare.
Pe de altă parte avem şi metodele de calcul din apus, care diferă în mod esenţial de metoda răsăriteană NU NUMAI prin diferenţa celor 13 zile de calendar iulian/gregorian, diferenţele au mai multe cauze şi voi prezenta tot pe scurt în alt articol aceste cauze. După cum am văzut, tabelele lor cu data paştelui sunt extrase din nişte algoritmi transpuşi în limbaje de programare. Matematicienii de profil cunosc ambele metode, ştiu că ambele trebuie să respecte condiţiile astronomice cerute de către regulile de la Sinodul I, dar au şi un principiu vechi din secolul XIV, numit Briciul lui William de Occam: Dacă două lucruri sau două metode explică realitatea şi sunt diferite, atunci cel adevărat este cel mai simplu.
Deci credincioşii care îşi apără ceea ce au primit de la Părinţii Bisericii nu greşesc. Deşi ei au fost numiţi ” stilişti” în mod peiorativ, prin poziţia lor ei nu îşi apără numai data Paştelui, ci îi apără şi pe fraţii din Basarabia, pe acei peste două milioane de ortodocşi păstoriţi în Mitropolia Basarabiei care aparţin de Biserica Ortodoxă Română. Chiar dacă ei au în biserică la toate sărbătorile calendarul iulian, nu sunt mai puţin creştini decât restul românilor din dreapta Prutului. Ei au fost ignoraţi şi loviţi în aceşti 33 de ani de către conducerea politică şi nu ar trebui în continuare insultaţi de cei care sunt în conducerea bisericească. Atunci când se discută aceste probleme de calendar ,ar trebui să îi avem în râvna şi în dragostea noastră în primul rând pe ei.
[1] https://www.hist-math.fr/?fbclid=IwAR2PsW0_RuWeJi8BRdewG4pvvqJKGrHiC8t0Rze3VPX_f8-7xJxZzO7v6sk
[2]https://ro.frwiki.wiki/wiki/153_(nombre)
[3] https://chrystus.pl/ro/de-ce-pastele-este-o-sarbatoare-mutabila/
PROFEȚIE PENTRU ZILELE NOASTRE
Într-adevăr, suntem cu toții în suferință din cauza actualei pandemii de coronavirus, iar gama de emoții este vastă – de la supra-reacție morbidă la negare fățișă.
Cu toate informațiile contradictorii de pe internet, cu toată tristețea care ne-a atins sau nu personal, cum trebuie să înțelegem ce se întâmplă?
Cum putem rămâne pe calea cea bună?
Biserica nu a fost lipsită de profeți nici măcar în generația noastră și, prin ei, primim un fulger de claritate pentru a ne îndrepta gândurile.
Ne-am confruntat cu necesitatea de a închide bisericile sau de a limita numărul de închinători în timpul celei mai sfinte perioade a anului – Postul Mare și Paștele.
Într-o serie de țări în care Grim Reaper de Covid-19 își face marșul întunecat prin zonele metropolitane, oamenii sunt forțați să stea acasă și ușile bisericii sunt încuiate.
În anumite țări cu majoritate ortodoxă, unde ar fi mai puțin dureros să privăm unii oameni de hrană decât slujbele bisericești și Sfânta Împărtășanie, se iau totuși măsuri stricte.
În Mănăstirea Sretensky, starețul își transmite în direct recunoștința față de oameni la aproape fiecare slujbă importantă pentru că nu a venit la biserică în ascultare de Patriarhul Kirill, care le-a cerut oficial oamenilor să se roage acasă – un subtil reproș adresat celor care au venit.
Sticlele dezinfectante se află pe standurile din fața bisericii, cu afise care le cer oamenilor să le folosească.
Mascarea stelelor de bandă marchează locuri la doi metri distanță pe podea, iar oamenii sunt rugați să stea pe ele. Nimeni nu are voie să sărute icoanele.
Nici un preot nu dă binecuvântări fizice (nu atinge crestetul capului credinciosilor facand semnul sfintei cruci).
Unii monahi poartă măști de protecție.
Bătrânii sunt izolati în chiliile lor.
Ungerea cu ulei sfintit este acum mai puțin frecventă, iar atunci când este administrată, se folosesc tampoane de bumbac de unică folosință și ulterior se ard.
La Sfânta Împărtășanie, o pânză de împărtășanie este înmuiată cu alcool pentru a șterge lingurita după fiecare impartasire euharistica a unui credincios.
Procovetele ajutatoare pentru comuniunea euharistica nu sunt folosite pentru a șterge buzele oamenilor – ci se face individual cu șervețele de unica folosinta, care sunt apoi aruncate și arse.
Nimeni nu sărută Potirul in care se afla Euharistia.
Toate acestea sunt aplicate cu rigurozitate.
Toți monahii au fost testați cu teste pcr; din fericire toate testele sunt negative, până acum.
(Este posibil ca aceste practici să nu fie la fel de riguroase în alte mănăstiri sau biserici din Rusia. Cu toate acestea, s-a anunțat recent că bisericile din toată Rusia vor fi închise publicului în Săptămâna Mare, doar clerul și corul având voie să fie prezent la slujbe.)
Dezinfectantul îi poate proteja pe călugări de Covid-19?
Sau de fapt rugăciunea lor sporită: rugăciunile speciale citite la fiecare slujbă pentru izbăvirea de epidemii și ca Domnul Hristos să ne întărească si sa ne vindece și să traversam cu procesiuni în jurul mănăstirii în fiecare zi, cu rugaciune la Sfântul Harlambie și prin stropirea apei sfințite?
Dumnezeu lucrează și prin medici – atâta timp cât ei sunt sârguincioși în toate aceste lucruri.
Se vehiculează tot felul de teorii și declarații științifice despre natura virusului și a pandemiei – cum să-l tratăm cel mai bine și cum a început.
Unii spun că populația care nu prezintă riscuri să se îmbolnăvească și să devină imună, astfel încât această tortură prin izolare să se termine mai devreme și economia să fie mai puțin devastată de un eventual faliment.
Poate că oamenii din conducere nu înțeleg religia noastră și modul în care privim Taina Sfintei Împărtășanii.
Uneori trebuie să privim situațiile prin ochii altcuiva.
Toate acestea fără să uităm că îl avem pe Dumnezeu, Pe Preacurata Sa Maica și pe toți sfinții.
Câteva proverbe rusești vechi sunt destul de aplicabile aici: „Nădăjduiește în Dumnezeu, dar ai grijă”. „Pregătiți-vă pentru moarte, dar semănați secara.” Și cel mai tainic: „Dacă Dumnezeu nu îngăduie, porcul nu te va mânca.” Această abordare echilibrată se pare că se aplica adânc. Mulți au fost indignați de-a lungul Postului Mare cu privire la închiderea bisericilor, iar acest lucru este de înțeles.
Când unii ierarhi în care nu avem încredere au închis bisericile, ne-am panicat.
Când ierarhii în care avem încredere în bisericile închise, ne-am confruntat cu o alegere: fie să continuăm să avem încredere în ele și să ne ajustăm gândirea, fie să încetăm să avem încredere în ele și să avem încredere doar în noi înșine.
Cu toate acestea, numai încrederea în noi înșine, așa cum spun Sfinții Părinți, nu este o alegere bună dacă vrem să scăpăm de multele, multele capcane puse de diavol pentru a ne prinde în capcană și a ne împiedica să fim mântuiți atât fizic, cât și spiritual.
Și apropo, puțini știu mai multe despre bisericile închise decât rușii care au trăit prin regimul sovietic. Dar acum vă vom oferi cele mai importante informații despre procesul nostru actual, care vă va scutura din cap până în picioare.
Este o recapitulare a unei predici pe care Mitropolitul Tihon (Șevkunov) de Pskov și Porkhov, un fiu duhovnicesc al marelui bătrân, arhimandritul Ioan (Krestiankin), a ținut-o la împlinirea a 110 ani de la nașterea Părintelui Ioan, 11 aprilie 2020.
Vladyka Tihon a spus:
„Părintele Ioan a fost profet. Mulți dintre cei care l-au cunoscut au văzut acest lucru în viața lor. Profețiile nu sunt înțelese până când nu se împlinesc.
Aceasta este natura profețiilor, așa cum suntem învățați de sfinții părinți…”
„Ei bine, în anul 2000, cei care erau apropiați Părintelui Ioan au auzit următoarea poveste.
În acea noapte a avut o viziune extraordinară, un glas, o trezire profetică, cu cuvinte specifice.
Iar a doua zi, acea viziune s-a repetat cu exact aceleași cuvinte. Când am auzit aceasta de la Părintele Ioan, nu am putut să o înțelegem – cuvintele erau prea încurcate”.
Acest lucru s-a întâmplat pe 22 noiembrie/4 decembrie, iar a doua zi, 5 decembrie.
Vladyka Tihon a citit cuvintele, care au fost scrise de Parintele Ioan:
„A văzut ceva îngrozitor și a auzit un glas:
«Luati aminte și uitați-vă la ceea ce am îngăduit să se întâmple, ca să vă aducă la trezire si pocainta:
Moartea fara numar a oamenilor.
Nu căutați cine este de vină.
Nu căutați vinovatii! Rugati-va!
Privegheati întotdeauna și rugati-va în toate situatiile»”.
Desigur, nu putem spune absolut sigur că da, este vorba despre ceea ce trăim astăzi.
Dar nu vă amintește de incercarile teribile care se întâmplă în întreaga lume?
Moartea este lăsată să secere atât de mulți oameni, nu insa și moartea subită, astfel încât oamenii să aibă timp să-și evalueze viața, să-și amintească ce bine sau rău au făcut și să se pocăiască de rele…
Acum se întâmplă ceva teribil și întreaga lume dupa cum se poate vedea.
Mulți spun că este pentru păcatele noastre.
Dar in viziune glasul a subliniat, a spus de două ori:
„Nu căutați cine este de vină.” Oamenii spun că este pentru răceala noastră, pentru destrămarea familiei, pentru păcatele nefirești (impotriva firii)…
Da, probabil că așa este.
Dar Părintele Ioan vorbea despre altceva.
„Nu căutați cine este de vină” înseamnă că suntem cu totii de vină, toți fără excepție.
Aceasta include oamenii bisericii, pentru că judecata începe cu Biserica, Casa lui Dumnezeu.
Dacă încercăm să căutăm cine este de vină numai în afara Bisericii, atunci ne vom deruta complet.
Va fi drept dacă căutăm vinovăția si în noi înșine pentru ceea ce a fost ingaduit să se întâmple”.
Acest lucru, dragi cititori, ar trebui să atenueze discuțiile inutile dintre creștinii ortodocși dacă virusul a venit de la un liliac sau de la o pisică sau de la un eminenta cenusie. Orice sau oricine se află în spatele acestui lucru a fost îngăduit de Dumnezeu, pentru pocăința noastră. Și putem trece cu vederea discuțiile despre imunitatea de turmă vs. distanțarea socială și autoizolarea cadrelor medicale. Treaba noastră este să ne rugăm și priveghem mereu și sa ne rugam în toate situatile.
“Stand, and look at what I have allowed to happen…” A Prophecy for our Days / OrthoChristian.Com
https://orthochristian.com/130214.html
Care e problema cu negarea fățișă a minciunii?
Minciuna ultimilor 3 ani nu există și punct. La început cu siguranță ați crezut același lucru, dar pe parcurs, din cauza propagandei papagalicești și a celor proști/fricoși, care cred orice rumegă sataniștii, v-a scăzut încrederea și ați ajuns la o struțo-cămilă( sau să stați ca ciorile pe gard, nealegând Adevărul) încercând să amestecați Adevărul cu minciuna (“ceva este, dar nu cum spun ei” vă e cunoscută fraza asta?)
Nu poți amesteca fierul și lutul! Asta a arătat Domnul lui Daniil, prin visul lui Nabucodonosor.
Bolile nu sunt ceea ce spun sataniștii. Nu sunt provocate și nu se transmit cum spun ei. Ce e atât de greu de înțeles.
Dacă nu înțelegeți Creația Domnului, de ce nu-i credeți pe creștinii ortodocși care o înțeleg, iar pe sataniști, nu doar că îi credeți, dar le mai și faceți tot felul de aprecieri publice.
De ce sunt mai credibili pentru voi tot felul de heterodocși, care cred tot felul de păgânisme și superstiții?
Ortodoxia este știința despre Adevăratul Dumnezeu și Creația Sa, exact cum a facut-o el, nu cum spun dracii și slugoii lor.
De ce încercați să-L rupeți pe Domnul de Creația Sa? Nu poți și ortodox și darwinist! Nu poți fi ortodox și heterodox! E un nonsens, o contradicție.