Ieri s-au împlinit 33 de ani de la evenimentele din 19-21 martie de la Târgu Mureș, când manipularea și intoxicarea mediatică inițiate și propagate de serviciile maghiare de informații au degenerat într-un conflict interetnic, cunoscut mai târziu drept „Martie negru”.
Modul în care a fost instrumentat conflictul interetnic din martie 1990 de la Târgu Mureș, ce, de ce și cum s-a întâmplat este imposibil de înțeles fără o scurtă digresiune teoretică despre mecanismele psihice care stau la baza operațiunilor de subversiune și a conceptelor de război psihologic și de imagine.
În acele vremuri de martie 1990, la foarte puțin timp de la Revoluția din decembrie 1989, serviciile maghiare, ajutate de cele rusești și austriece, au încercat destabilizarea României cu scopul de a rupe Transilvania de România.
Acțiuni ale serviciului maghiar de informații pe teritoriul românesc au avut loc și înainte de 1989, serviciu care a rămas până astăzi subordonat serviciilor de informaţii ruseşti, şefii serviciilor maghiare fiind şcoliţi la Moscova.
Încă de la începutul revoluției române din 1989, la data de 20 decembrie 1989, a fost creat UDMR, în casa lui Domokos Geza din București, ulterior acesta devenind și primul președinte al uniunii.
În gara de Vest din Budapesta, pe zidul nord-vestic al gării este încastrată o placă memorială pe care se poate citi: Béla Puczi (1948-2009) împreună cu alții a apărat demonstranții maghiari de masele pregătite de linșaj. Târgu Mureș 1990. „Maghiari, nu vă temeți, sunt aici țiganii!”.
Acest rom de etnie maghiară, Béla Puczi, împreună cu un grup de romi, a intrat voluntar în luptele violente dintre maghiarii din localitate și români. Potrivit relatărilor, sloganul „Maghiari, nu vă temeți..” a fost strigătul de încurajare folosit de grupurile de romi pentru maghiarii care se aflau în piața centrală.
Trebuie precizat încă de la început faptul că pentru a-i recompensa pe cei care au luat parte la revolta maghiarilor din martie de la Târgu-Mureș, U.D.M.R a împărțit neoficial anumite sume de bani unor cetățeni de etnie romă implicați în acțiunile de 20 martie 1990 alături de maghiari cu scopul de a induce teroarea în rândul românilor. După aceste evenimente au fost condamnate peste 20 de persoane din rândul romilor pentru violență și furt.
Mai mult decât atât, este demn de menționat faptul că există o legătură între 15 decembrie 1989, când a început Revoluția română, nu întâmplător acea scânteie a fost aprinsă la parohia episcopului reformat Laslo Tokes a cărui evacuare era programată pentru acea zi și evenimentele din 19-21 martie 1990 de la Târgu Mureș. În fapt, cele două sunt legate de planul ”Aurora Zorilor” pus la cale de Budapesta și care consta într-o epurare etnică atât a românilor, cât și a evreilor din Transilvania.
În data de 7 ianuarie 1990, la un post radio în limba maghiară din New York, s-a difuzat următoarea știre: ”maghiarii din Transilvania trebuie să fie liberi, iar Transilvania alipită Ungariei. În acest caz, trebuie să încercăm întâi rezolvarea pe cale paşnică. Sunt trei posibilităţi: Un verdict internaţional; o Transilvanie independentă, de tipul Elveţiei; Transilvania trebuie să treacă la Ungaria chiar cu folosirea forței”.
Încă din ianuarie, în Târgu Mureș exista o tensiune etnică, după ce comunitatea maghiară a revendicat liceul „Bolyai Farkas” cu predare în limba maghiară. Tensiunile au escaladat în momentul în care conducerea maghiară a liceului local a interzis accesul elevilor români, în tentativa de a grăbi instituirea maghiarei drept limbă de predare.
Pe fondul acestor tensiuni etnice între români și maghiari, în care românii s-au simțit abandonați, aceștia au înființat în data de 7 februarie 1990, la Târgu Mureș, Uniunea Vatra Românească, formată din intelectuali români, ca organizație de autoapărare, în replică la apariţia organizaţiei iredentiste maghiare UDMR. Uniunea Vatra Românească a fost de fapt o replică românească la avântul udemerist și destabilizator prin care se voia alipirea Transilvaniei la Ungaria.
Mai târziu, în data de 10 februarie, la Târgu Mureș a avut loc un marș cu lumânări și cărți condus de scriitorul comunist András Sütö, marș care avea drept scop intimidarea românilor.
Pe data de 18 februarie a început o grevă a studenților și profesorilor maghiari de la IMF, Institutul de Medicină și Farmacie, care s-a manifestat prin ocuparea spațiilor publice ale institutului. Această grevă a fost intens mediatizată de jurnaliștii olandezi de origine maghiară care au fost ”întâmplător” prezenți la acțiune. Totul a culminat cu evenimentele din 15 martie când maghiarii care sărbătoreau „Ziua maghiarilor de Pretutindeni” au vandalizat statuia lui Avram Iancu din Târgu Mureș și statuia lui Nicolae Bălcescu din Sovata. Mai mult, maghiarii fluturau steaguri ungurești, ceea ce a fost perceput ca un un sacrilegiu. Pe 16 martie, un maghiar a intrat în forță cu mașina într-o coloană de demonstranți români pașnici, rănind peste 10 persoane, patru dintre ele fiind în stare gravă. Tot pe 16 martie, câtorva români li s-a interzis accesul într-o farmacie din Târgu Mureș, fapt care a generat un protest.
Pe 19 martie, un grup de săteni din localitățile de pe valea Gurghiului au atacat clădirea sediului partidelor politice în care se găsea și un sediu al UDMR. Autoritățile au susținut că „persoane rămase neidentificate” au aruncat cu diverse obiecte de la etajul clădirii în grupul de săteni care se deplasa spre studioul de radio Târgu Mureș pentru a protesta împotriva unui discurs jignitor la adresa românilor. Clădirea a fost asaltată timp de câteva ore, poliția fiind depășită numeric, dar când totuși s-a reușit evacuarea persoanelor, scriitorul András Sütö a fost molestat.
Situaţia s-a deteriorat, iar peste doar o zi, pe 20 martie a izbucnit un conflict violent între români și maghiari din cauza numărului restrâns de polițiști trimiși. Numărul românilor a fost de aproximativ câteva mii, iar numărul maghiarilor de circa 16.000. Rezultatul luptelor a fost 5 morți și aproximativ 200 de răniți.
Trebuie să aducem în discuție faptul că fără concursul unor trădători români, elementele destabilizatoare din Ungaria nu ar fi reușit în mod constat, în ultimii 33 de ani, să aducă prejudicii de imagine României și le aduc aminte acestor tradători art. 394 din Noul Cod Penal:
Fapta cetăţeanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin:
a) provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine;
b) subminare economică, politică sau a capacităţii de apărare a statului;
c) aservire faţă de o putere sau organizaţie străină;
d) ajutarea unei puteri sau organizaţii străine pentru desfăşurarea unei activităţi ostile împotriva securităţii naţionale, se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Suntem singurul popor european care trăieşte acolo unde a luat ființă, atunci când alţii nici nu existau ca popor și nu știu dacă astăzi contează această trecere a timpului. Ceea ce este dureros este faptul că în această Uniune Europeană care susține înțelegerea, cooperarea și promovarea valorilor noi, cei care încă stăm drepți în spațiul în care și strămșii noștri au stat dârji suntem umiliți, jigniți și devalorizați. De-a lungul veacurilor am fost atât de uniți încât nimeni nu a reușit să ne supună. Și atunci, de ce să ne lăsăm astăzi dezbinați, de ce să îi lăsăm să ne învrăjbească?
Cred, totuși, că aceste ofense nu sunt aduse doar poporului român, dar și celui maghiar și tuturor celorlalte popoare care au conviețuit în acest spațiu al toreranței numit Transilvania și în care noi toți am avut și încă mai avem un destin și un viitor împreună.
Ciprian Demeter
